Re-Descoperă România Episodul 11. Cheile Nerei și Lacul Dracului

 

Comuna Șopotu Nou, Județul Caraș -Severin, Depresiunea Almăjului/ Bozovici, Munții Almăjului, Grupa Banatului

 

Septembrie 2008

sursa foto: speologie.org 

Pentru a ajunge în Cheile Nerei trebuie să mergeți pe E70, Timișoara- Pitești- București, pe porțiunea dintre Caransebeş și Băile Herculane. Dacă veniți din nord, adică dinspre Caransebeș, la Plugova faceți dreapta, spre Iablanița, urmați drumul spre Oravița sau Anina.  O mențiune geologico-geomorfologică trebuie făcută la trecerea prin scurtele Chei ale Globului, unele dintre puținele chei ,,săpate" în şisturi cristaline (roci metamorfice, cu structura şistoasă, precum foile unei cărți și cu mineral de mică).

Atenție la drum, pentru că aproape de Bozovici trebuie să faceți spre Dalboşeţ și apoi spre Șopotu Nou, mergeți pe drumul de țară, uneori îngust, alteori mai lat destul de desfundat, până dați de primele case. Bozovici reprezintă a doua denumire a marii depresiuni intramontane de aici, străbătută de Nera, numită Almăjului, după numele munților situați în sudul acesteia (altitudine max. de 1224 m în Vf. Svinecea Mare).

De ce spun asta, pentru că indicatoare nu prea sunt, ci doar panouri cu cel mai sălbatic parc național din țară, Cheile Nerei- Beuşniţa, unde suntem învățati ce să facem și ce nu în acest parc (nici urmă de indicator, chiar rudimentar, din această cauză este bine să întrebați pe la țăranii din zonă). Vă sugerez să lăsați mașinile cu garda mică la sol undeva la ultima casă și să mergeți pe jos vreo 2-3 kilometri. Peisajul este super,  puteți mânca mure sau zmeură pe săturate, drumul este relativ simplu, dar nu plecați în papuci sau sandale.

Prima mare surpriză este liniștea cu care curge Nera. Deși te-ai aștepta la un râu vijelios, cel puțin pe porțiunea explorată de noi, apa este plină de mreană, clean chiar și ştiucă (probabil pătrunsă din Dunăre), iar stâncile maiestuoase care domină peisajul nu au decât câteva sute de metri altitudine și par rupte din Ceahlău sau Rarău.

Următoarea surpriză este Lacul Dracului, în fapt, cred eu, un fel de izbuc ce alimentează acest lac nemaipomenit de frumos de care, sincer, nu auzisem. Pentru a ajunge la el trebuie să treceți prin apa Nerei, așa că atenție la pietre (este situat cam la 20-25 de metri de malul apei).

Izbucul reprezintă un izvor carstic subteran, care poate alimenta un lac, sau în cele mai spectaculoase cazuri izbucnește cu putere din cavitatea calcaroasă, la intervale regulate. Acestea  sunt întâlnite cu precădere în Apuseni, iar cel mai cunoscut dintre acestea este Izbucul Galbeni. Se poate campa lângă lac, noi am găsit acolo șapte corturi. Acest lac are și o poveste interesantă, de fapt, o legendă despre un localnic, care-l păcălește pe Aghiuță să rămână pe fundul lacului pe vecie.

Lacul este cumva ascuns, aproximativ jumătate din suprafața sa aflându-se în gura unei peșteri numită -cum altfel- Peștera Dracului. Are în jur de 200 de metri în diametru și vreo 7 metri adâncime, iar copacii de deasupra pereților abrupți și-au unit crengile într-o coroană perfectă, parcă pentru a-l proteja de oameni. Atenție, vara, în zilele călduroase de iulie, pe stâncile de pe malul lacului vegetează la soare vipera cu corn și vipera comună, iar prin desișuri găsiți faimosul scorpion carpatic (Euscorpius Carpaticus) a cărui înțepătură, din fericire, nu este letală.

Re-Descoperă România Episodul 6.Defileul Latoriței. Fără cuvinte, în multe cuvinte

 

101 locuri românești / plecatdeacasa.net

Defileul Latoriței. Fără cuvinte, în multe cuvinte

Sat Ciunget, Comuna Mălaia, Județul Vâlcea, Munții Latoriței, Grupa Parâng, Carpații Meridionali

 

Decembrie 2011

 

Munții Latoriței, sunt necunoscuți, restrânși ca suprafață, destul de înalți și înghesuiți între spinările vânjoase ale Parângului, Lotrului și Căpățânii. Aici s-a țesut o frumoasă legendă care vorbește despre iubirea dintre un păstor sau haiduc pe nume Lotru și o ciobăniță pe numele ei Latorița.

Cei doi, sau cele două(n.b.râuri), reușesc să-și împletească undele după zeci de kilometri în care aleargă paralel de o parte și de alta a acestor munți. Locul de întâlnire se numește, cum altfel ,,Gura Latoriței", și este situat la 30 de kilometri de Brezoi și la 7 km. de Voineasa, în capătul de vest al Țării Loviștei, în inima Meridionalilor.

Chiar dacă are nume de fată, Latorița este un râu viguros, care a reușit să(-și) creeze un defileu cum rar am întâlnit în România. Parafrazând o reclamă celebră, este ,,probabil cel mai frumos defileu din țara noastră".

Nivelul de bază coborât al Lotrului, a obligat Latorița să se adâncească, ferăstruind astfel o vale îngustă în cele mai dure roci existente la noi: șisturi cristaline, gnaise, roci magmatice și calcare cristaline.

Rezultatul geomorfologic te lasă fără suflare, la propiu. O incursiune într-o lume fantastică, bântuită de jgheaburi, pereţi surplombați, ace și țancuri, hornuri  și săritori peste care apa se răsfiră în voaluri de mireasă.  Din loc în loc, apar versanți tiviți de grohotișuri, acoperiți de molizi și de exemplare distinse de larice sau zadă, ori întinse șiraguri de brusturi uriași. Ici și colo mesteceni și fagi se amestecă cu coniferele, lăsând loc și pentru coloanele de piatră cenușie, care se ițesc printre ei.

După satul Ciunget, la 610 metri altitudine, unde se află și centrala hidroelectrica de 510 MW(cea mai mare din țară!), intrați în lumea minunată a defileului Latoriței, prins în chingile Munților Repezi-Părăginosu de o parte și cele ale Târnovului în cealaltă. Este primul și cel mai îngust sector al defileului, unde apa furioasă se agită peste pragurile colțuroase ale rocilor prea dure pentru a fi șlefuite, unde se ascund în marmitele de eroziune păstrăvi iuți și unde în anii '50 se practica plutăritul.

Pe lângă pereții surplombați, mașina își face loc cu greu, pe drumul asfaltat, dar neîntreținut, care duce până la cele două baraje ce întregesc farmecul locurilor  și oferă priveliști unice. Este vorba despre lacurile Petrimanu și Galbenu, lacuri care, paradoxal, îmbogățesc peisajul și nu îl urâțesc, cum se întâmplă în alte locuri. Doar stâlpii schilozi, de înaltă tensiune, obturează imaginea aparatului de fotografiat. Nu pot să-i ocolesc, cadrul îi prinde, stau scheletici pe mijlocul văii, ca niște arătări din altă lume.

La un moment dat, la câțiva kilometri de primul baraj, în zona în care valea se îngustează pentru a doua oară, apare o stâncă de calcar cristalin, peste care un firicel de apă curge ca o lacrimă pe versantul golaș. Se numește, destul de sugestiv, cascada Apa Spânzurată. Multe mici cascade au acum un debit minuscul, pentru că pâraiele din toți munții din jur plătesc tribut lacurilor de acumulare și forței omului.

Pe la Prejbeni, la 7 kilometri după ce am intrat în defileu, drumul se strecoară pe sub versantul Târnovului, pentru a poposi într-o mică depresiune numită Borogeana. După alți patru kilometri se ajunge la lacul Petrimanu, iar sectoarele înguste devin din ce în ce mai rare, pentru a se destinde la capătul traseului, la barajul lacului Galbenu. Deja am ajuns la 1150 de metri, altitudinea primului baraj, așadar am urcat 500 de metri. Drumul continuă pe lângă cele două lacuri spre Iezerele Latoriței și cascada Moara Dracului, alte minuni din munții ăștia frumoși și necunoscuți.

Postarea originală și mai multe poze-AICI

Re-Descoperă România Episodul 5. Cătunul(Crângul) Casa de Piatră, cuibul moţilor din Apuseni

 

101 locuri românești. plecatdeacasa.net

Cătunul(Crângul) Casa de Piatră, cuibul moţilor din Apuseni

Cătun Casa de Piatră, Comuna Arieșeni, Județul Alba, Munții Bihor, Grupa Apuseni

 

Februarie 2011

 

Un drum desfundat cu pietre albe de calcar răsfirate pe marginea lui, ne conduce spre cea mai înaltă aşezare permanentă din ţara noastră (1300-1400 m), spre crângul sau cătunul Casa de Piatră, din inima Munţilor Apuseni. 

Lăsăm în urmă izbucul cu poveste tristă al Tăuzului şi urcăm spre înălţimile calcaroase ale Munților Bihorului. După ce ne strecurăm printre cheişoarele Gârdei Seci, ne întâlnim cu pârâul Spurcat şi cu cel al Vulturului şi în cele din urmă (cu)prindem cu privirea câteva căsuţe, străjuite de albul stâncilor care dau numele crângului, acolo unde moţii şi-au găsit culcuş.

Casele izolate, legate prin poteci, sunt rispite pe tăpşanul calcaros printre culturi mici de picioci sau barabule şi câteva fire de câripă( cânepă). Sunt case simple fără garduri şi fără curte. Aici, şoproanele caselor sunt așezate faţă în faţă, semn că două familii de moţi şi-au legat destinele, aici în creierul munţilor, ca să răzbată mai uşor iernile cele aprige.

Trecem la pas, prin cătun şi dăm bineţe bărbatului ieşit pe prispă să-şi pregătească coasa, ocolim grajdul şi livada cu meri semipădureţi, iar lucrurile se întâmplă natural, chiar dacă mai aveam puţin şi intram în casa omului.

Ne facem drum pe lângă grajdurile ce au peste şindrila putrezită, un strat gros de muşchi de pădure crescut acolo, bun izolator termic pentru animale. Din loc în loc, trei fire de iarbă iţite ca niște antene bătute de briza de dimineaţă în urcuşul ei neastâmpărat către vârfuri, rup monotonia acoperișului rustic.

În mijlocul aşezării se mai află, încă, vechea bisericuţă cu acoperişul găurit de trecerea timpului, abandonată lângă noua biserică, mică şi ea şi care ocroteşte cele 22 de familii aciuate în poiana mărginită de molizi falnici şi de stâncile Culmii Crestăturii.

Cineva de la Muzeul Satului, a dorit odată să ia bisericuţa veche de secol XIX şi să o ducă la muzeu, dar proiectul s-a împotmolit, iar acum este prea târziu să mai salvezi ceva din tradiţia creştinească a locurilor.

Hărnicia şi curajul moţilor care au ,,lăzuit"(defrişat) pădurea, munca grea la coasă prin poienile răspândite pe abrupturile carstice, puţinele animale pe care le au, iernile foarte lungi îndurate sau izolarea, nu i-au descurajat câtuşi de puţin. Sunt elementele care i-au întărit, de aceea sunt sfătoşi şi ospitalieri, precum bătrânul de la prima casă de la drum, care nu mai conteneşte cu întrebările şi cu rememorarea întâmplărilor de pe munte.

O nedeie din mijlocul verii, ce are loc cu o săptămână înaintea Târgului de fete (22 iulie) de pe Muntele Găina, înveseleşte şi transformă locul. Pentru ţopii şi băeşii munteni de pe valea Arieşului, viaţa se desfăşoară de la o nedeie la alta, ca o unitate de măsură a timpului din afara timpului,  unde nici măcar Crăciunul şi Paştele nu sunt atât de aşteptate.

În sunet de tulnic, moţii gătiţi de sărbătoare din Gârda, de pe platourile Scărişoarei cea cu gheţar sau chiar din Albac, aşteaptă întâlnirea cu muntele şi tradiţiile, acolo sus, unde vârfurile stâncoase pare că ating cerul.

N.a- N-am mai ajuns de peste 13 ani pe acolo și nu mai știu dacă drumul extrem de desfundat până acolo a fost cârpit cumva sau dacă casele moților au rezistat impurilor moderne. Dar măcar a rămas această amintire cu crângul din creierii munților unde nu te așteptai să vezi picior de om, ca să nu mai vorbim de case și anexe gospodărești.

Articolul inițial și mai multe poze-AICI

Re-Descoperă România Episodul 3. Muscel de Dâmbovița, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor

101 locuri românești 

3. Muscel de Dâmbovița, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor de sub munte

 

Sat Muscel, Comuna Moroieni, Județul Dâmbovița, Subcarpații Getici, Muntenia de Nord

 

Septembrie 2011

 

Lângă Moroieni, în capătul nordic al judeţului Dâmboviţa, pe cumpăna de ape ce desparte apele Ialomiţei de cele ale afluentului său Prahova, se află un sat desprins parcă din peisajele şviţeriene, vorba preferată a marelui geograf Ion Simionescu. Dealurile sau muscelele subcarpatice ce colorează cu păduri de fag zona de mijloc a judeţului, cuprind între ele un sătuc unde timpul a rămas parcă în loc.

În încremenirea aceasta de la marginea istoriei, s-au încăpătânat să şălăşluiască vreo cincisprezece familii, care n-au roit-o spre comuna cea mare, cu sanatoriu şi asfalt la poartă (n.a. Moroieni). Cum să siliştească oamenii locul acesta binecuvântat de natură, cu păduri crude de foioase, cu fâneţe grase şi cu pini portocalii peste care atârnă sufocant lianele curpănului de pădure? Cum să părăsească zona, când de o parte a dealului, spre dreapta, curge pădurea, de cealaltă zburdă păşuni şi fâneţe, sus este ciripit de lăstuni şi rândunele, iar jos pluteşti în liniştea matriarhală a Mamei Natură.

Un tablou unicat, cu case vechi, lângă care tronează impunătoare vreo două trei tecitoare, câteva putinele şi zeci de butoaie cu borhot de prune, din care se spune că se obţine cea mai bună ţuică din Dâmboviţa. Locul are un farmec aparte, începând cu drumul ascuns şi bolovănos care urcă brusc şi care nu seamănă nici pe departe cu ceea ce noi numim uliţă şi terminând cu oalele acelea incredibil de curate, ce stau cuminţi pe gardul de lângă bucătaria de vară. Şcoala s-a închis acum doi ani, cei patru copii din cătunul ăsta minunat fac cei cinci kilometri, zi de zi, iarnă de vară, dar şi în vacanţe, pentru că aici nu există magazine. Clădirea veche a şcolii este căţărată undeva pe o coastă de deal şi se ascunde privirii de după câteva ramuri groase de mesteacăn.

Drumul, bunişor o parte, se strică foarte mult în apropiere de sat, este rupt de pârâul ce curge pe la poala dealului. Vreo doi capi de familie şi-au luat ATV-uri şi cu ele înfruntă şi hârtoapele şi nămeţii. Cică vreo doi olandezi au cumpărat pământ şi case vechi în sat. Sigur, ei… au văzut  ce era de văzut sau poate, cine știe, au simţit. Pentru ei tabloul este suprarealist, iar ideea de a locui în el este ameţitoare. Noi, ne mulţumim să ştim că există plaiuri de aşa frumuseţe şi linişte în România. Ţinutul Muscelului dâmboviţean este de fapt un ţinut al apropierii de Dumnezeu, eu i-aş spune chiar Ţinutul Troiţelor.

            Le vezi peste tot, la intersecţii cu cărări de munte, în lungul drumurilor, în faţa caselor, lângă pădure, astfel că, oriunde răsuflă grija de Dumnezeu şi toţi sfinţii cărora li s-au închinat troiţele. O călătorie în timp, o regăsire, o redescoperire a ceva ce este cu adevărat autentic în legătura asta dintre Om, Dumnezeu şi Natură.

Asta am găsit eu la Muscel. Simplitate!

Mai multe poze și postarea originală de acum 13 ani- AICI

Cele mai bune băuturi din hutte-le austriece- cu rețete cu tot

 

Sursa: skimania.ro

Hutte -le din statiunile de schi din Austria sunt pline de bauturi alcoolice interesante si speciale. Singura problema cu ei este ca in cele mai multe cazuri au o denumire ciudata, care nu ne spun nimic, astfel multi dintre noi nu stiu ce pierd daca nu le incearca.

Aperol Spritz: Aperol este un lichior amar italian cu aroma de fructe – bautura era denumita dupa acest aspect. Din acesta luam 2 unitati, la care se adauga 3 unitati de sampanie sau vin alb, dupa cum se doreste si se adauga 1 unitate de apa carbogazoasa. Cu putina gheata si o felie de portocale va fi perfect! (expresiile spritz/gespritzt sugereaza intotdeauna ca vom bea o bautura cu apa carbogazoasa)

Bock: Bock este un tip de bere speciala, cu un continut inalt de alcool (7%), care este de obicei consumat in perioada de Craciun - Advent.

Bombardino: aceasta este mai mult o bautura renumita in Italia, dar nu a putut sa ramana in afara listei. Exista mai multe tipuri, inclusiv cele mai cunoscute contin lichior de oua si rom sau whisky. De obicei se serveste fierbinte, cu frisca, si puteti decora cu scortisoara in functie de gust! Pentru cei carora le place, cautati Schneeflocke in Austria.

Bombe: 1 : 1 sprite si tequila.

Diesel: in principal amestec de bere de grau (mai putin blonda) si cola.

Flugerl: un amestec de bautura energizanta (in general red bull rosu) si vodca.

Geistige Himbeere: bautura denumita "zmeura amuzanta" este o adevarata specialitate care contine: o multime buna de zmeura, uneori pisata, vodca, palinca de zmeura, un pic de suc de lamaie si zahar.

Gluhwein: vin fiert. Pe baza de vin, cu fructe,  cu condimente, dulce, fierbinte. Despre modul de preparare s-ar putea lansa, cu putina exagerare si un razboi civil: vin alb sau rosu, miere sau zahar, portocale sau lamaie sau ambele si asa mai departe...

Grog: grogul este o bautura fierbinte, cu rom si condimente – la cine ii place vinul fiert, sa incearca!

Pentru a prepara 2 portii: 5 dl ceai (negru puternic, din jumatate de litru de apa), 1 dl rom (de ex. Bacardi sau whiskey), 6 bucati de cuisoare, scortisoara dupa gust, 3 lingurite de zahar brun. 

Heiße Liebe: nu va lasati pacaliti de faptul ca acest nume nu este de obicei vazut printre lista de bautura, ci pe cea de inghetata. Totusi ca o bautura este un lichior amaretto, cald, cremos cu ciocolata pe partea de sus. (Inghetata cu acest nume este o inghetata de vanilie cu topping cald de zmeura!)

Heiße Oma: cacao fierbinte al bunicii, cu lichior de oua!

Heiße Witwe: bautura denumita si vaduva fierbinte este una foarte speciala: o baza de lichior de prune sau palinca, cu aroma de scortisoara si decorata cu frisca.

Hubschrauber (elicopter): acest cocktail se bazeaza pe o bautura racoritoare amara cu aroma de lamaie (ex. Schweppes Bitter Lemon), se mai adauga multe gheata si 4 cl de gin.

Hugo: cocktail racoritor bazat pe Prosecco (sampanie), aromat cu sirop de soc si frunza de menta.

Jagertee sau Jagatee: traducand este ceaiul de vanatori este o bautura calda, a carui compozitie este inconjurat de putin mister, acolo unde este renumit este mai usor sa stabilim compozitia, fiind ceai cu rom, insa exista numeroase moduri de preparare. Ceea ce este sigur este ca aceasta bautura are ca baza ceai, dar de multe ori este amestecat cu vin, el devine intr-adevar puternic amestecat cu rom sau palinca, si de multe ori este aromat cu scortisoara si lamaie!

Jagerbomb sau Flying Hirsch (ultimul insemnand si cerb zburator): aceasta este o bautura interesanta: in mod traditional intr-un pahar de bere (mai recent si in bautura energizanta) pun un shot de Jagermeister. O alta varianta este cand pe partea de sus a halbelor alturate sunt plasate lichiorurile amare bine cunoscute. Ideea este ca imediat dupa ce beti shotul sa urmeze repede berea sau bautura energizanta.

Lumumba: pentru cei care doresc rum in ciocolata calda, dar nu-l gasesc pe meniul de bautura ca Heiße Schoko mit Rum - asta e solutia!

Mascherl: suc de portocale cu brandy.

Mozartkaffee: este cafea cremoasa cu lichior de visine.

Obstler: amestec, in cele mai multe ori palinca de casa din fructe.

Punsch: inghetata cu aroma de punsch cu siguranta este cunoscuta tuturor, dar ce inseamna aceasta intr-un hutte? De obicei o bautura alcoolica pe baza de ceai fierbinte, aromata puternic, de multe ori cu sirop dulce de fructe, sau cu lichior si/sau rom.

Radler: probabil ca nu va spunem o mare noutate, dar cine nu stia, Radler este popularul brand de bere cu diferite gusturi de fructe (lamaie, grapefruit etc.).

Ruscherl: Cola + brandy.

Schiwasser: aceasta bautura nu mai este un mister pentru schiorii cu experienta, dar daca totusi este, acum va prezentam: aceasta nu este nimic mai mult decat sirop de zmeura simpla (uneori de soc sau coacaza).

Schnapstee: ceai cu palinca - simplu, dar minunat.

Schneeflocke: lichior de oua calda cu lapte si frisca - fantastica, preferata doamnelor!

Willi sau Williams: palinca din pere Williams - altfel se poate spune ca daca vedeti niste nume de fructe pe meniul de bautura (de exemplu, Marille - piersica), se va servi palinca facuta din fructea respectiva.

Wodka - Feige: vodca de smochine – intr - o versiune prefabricata, mai simpla, apare doar in aroma, dar daca nu cu aceasta versiune ne intalnim, atunci o sa gasim si o bucata de fructe in pahar!

Ce obiective turistice din țara noastră sunt propuse pentru Monumente UNESCO

Se numește Lista Tentativă/Indicativă UNESCO. Fiecare țară are așa ceva. Obiective antropice și naturale excepționale, care ar trebui cunoscute de turiști. De ai noștri în primul rând, apoi prin promovare de către cei străini. 

Câți dintre noi am auzit de ele și câți le-am și vizitat sau ce înseamnă UNESCO? Sursa:  Comisia Natională a României pentru UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură)

- Mănăstirea Neamţ
- Biserici bizantine și post-bizantine din Curtea de Argeș
- Ansamblul Monumental din Târgu Jiu ( n.a. Brâncuși)
- Ansamblul rupestru Basarabi (n.a. zona Mufatlar, cariera de cretă Basarabi)
- Biserica „Trei Ierarhi” din Iași
- Culele din Valahia Mică( n.a. case cu turn, semi fortificate din Vâlcea, Gorj)
- Biserica Densuș ( n.a.piatră folosită de la cetățile daco-romane)
- Centrul istoric al orașului Alba Iulia ( n.a.Cetatea Bastionară Alba Carolina)
- Masivul Retezat
- Pietrosul Rodnei (vârful muntelui)
- Sînpetru (sit paleontologic)- asociat Geo Parcului Țara Hațegului
- Codrul secular Slătioara (pădure seculară)- Masivul Rarău
- Frontierele Imperiului Roman - Dacia
- Frontierele Imperiului Roman - Limesul Dunării
- Peisajul cultural minier Roșia Montană
- Centrul istoric al Sibiului și ansamblul său de pieţe
- Vechile sate Hollókő și Rimetea
și împrejurimile lor ( n.a. Județul Alba)

Ursul Arthur și corupția din România

Vă amintiți de cazul ursului Arthur, cel mai mare animal din UE, pentru care un prinț din Liechtenstein a plătit 7000 de E? Iată ce spune un străin despre noi și despre corupția din țara noastră. Trist și foarte adevărat! „Da, vom ucide toţi urşii voştri, toate păsările voastre din Delta Dunării, toţi cocoşii de munte, toţi mistreţii şi toţi cerbii. Sunteţi o ţară ieftină, cu conducători ieftini, politicieni corupţi şi asta meritaţi” spunea acum ceva ani (2013 mai exact n.r.) George Richmond Elliott de la Hunting and Sporting Scotland Ltd, companie organizatoare de partide de vânătoare în țara noastră. Cam așa suntem noi văzuți în Europa.Ursul Arthur este doar vârful aisbergului și a ieșit la suprafață pentru că nu s-au înțeles niște băieți între ei, de asta a și apărut povestea atât de târziu, după două luni. În România se braconează după bunul plac al șmecherilor…cu complicitatea statului.

Sursa: Cătălin Amieroaie

Site

Fâneață de Bucovina

Fânețele din munții noștri dispun de o bogăție extraordinară de specii, de la arnică și  margarete până la mușețel sau romaniță. Pe fundal puteți observa o line deosebită de conifere speciale pe numele lor larice sau zadă( Larix decidua). Drumul este cel spre Mănăstirea Sihăstria Putnei, dacă vă era dor... Vă pupă proful Irașcu!

Crepuscul Solstițiu de vară 2023

Un crepuscul normal, dar atât de minunat la ceas de asfințit, în seara solstițiului de vară, 2023. Cu explicații... mă rog. Îngemănarea între acea de lumină care pleacă și noaptea care va să vină este întotdeauna fascinantă, iar când se întâmplă la debutul verii astronomice, parcă are altă încărcătură. Vă pupă proful Irașcu!

Douăzeci de locuri unice în România- 1000 de postări

 La aniversarea celei de-a 1000 a postări de pe blogul meu (deschis în 2008!) am ales un text cu ponturi de locuri faine de vizitat din România, locuri unice care sper să vă inspire pentru vacanța asta care va să vină negreșit.

Bonus, un clip cu cetățile dacice din patrimoniul mondial, de pe canalul meu de youtube: https://www.youtube.com/watch?v=6bhRC_7z0Lo

,, Deși nu prezintă un loc românesc, ci mai multe, am dorit să pun acest text din dorința de a oferi mai multe ponturi de obiective turistice celor care sunt mari căutători de frumuseți românești. Este evident pentru toată lumea că ceea ce am prezentat este o selecție. Foarte subiectivă este drept, din moment ce am mai identificat încă 100 de asemenea locații unice din țara aceasta binecuvântată. Veți observa că ele reprezintă toată gama de atracții de la cele naturale, care predomină, la cele antropice, pe unele din ele le veți regăsi în poate într-o viitoare carte.

 1. Voronețul Banatului, o biserică de sat mândru, pictată la exterior, din comuna Glimboca, județul Caraș Severin, care aduce cu vestita ctitorie bucovineană. O zonă cu oameni gospodari, unde casele tradiționale au ocol întărit, situată pe valea Bistrei în județul Caraș-Severin, lângă Oțelu Roșu;

2. Defileul Latoriței din Muntii Lotrului, creat de afluentul Lotrului în șisturi cristaline, gnaise și alte roci mezozozice, socotit de mulți iubitori de natură, cel mai frumos din țară. În plus poate fi accesat pe o șosea îngustă și desfundată până la barajele de la Galbenu și Petrimanu, alte minuni...antropice, dar care cadrează cu peisajul
.

3. Podurile acoperite din lemn din județul Bistrița Năsăud, construite în secolul al XIX lea, opere de artă în lemn (Ilva Mare, Coșbuc, Lunca Ilvei, etc.), singurele rămase în această parte a Europei și care se degradează, din păcate, în fiecare zi.  Teama cea mai mare este că cei doritori de asemenea obiective nu le vor mai apuca;

4. Colonia de dropii din comuna Nicolae Titulescu, județul Olt, singura colonie de păsări de stepă din România. Din păcate nu știu dacă mai există, mai ales că noi, românii, n-am știut să ocrotim cea mai mare pasăre din zona temperată. Bine că au făcut asta ungurii în imensele spații ale pustei maghiare.

5. Pădurea de Piatră din Gâlgăul Almașului, Munții Meseș, județul Sălaj. Nu seamănă cu celebrele păduri de piatră din lume, dar aceasta are forme sculptate în piatră de apa pluvială și de vânt, oferind un spectacol unic în mijlocul unei zone împădurite; Mai este numită și Grădina Zmeilor, despre care am găsit un articol interesant pe cafeauata.ro.

6. Podul natural de la Grohot, din Țara Moților, al doilea pod natural de piatră din România, după cel de la Ponoare. Nu este cunoscut decât în lumea drumeților și a speologilor, dar este relativ accesibil;

7. Cheile Vârghișului și peștera Merești, cea mai mare peșteră din Carpații Orientali-destul de săraci, în  general, în forme carstice-, și cele mai spectaculoase chei din Munții Perșani, un veritabil mozaic petrografic;

8. Pădurea de castani de la Tismana, singura pădure compactă de castani comestibili din țară cu o minunată mănăstire în zonă care întregește spiritualși turistic zona aceasta. Pădurea este formată din arbori înalți și groși de sute de ani și cu o producție de castane de câteva tone pe an, într-un decor submediteranean în care se mai întâlnesc, iasomie, liliac și scumpie, undeva la marginea Podișului Mehedinți;

9. Herghelia de cai huțuli de la Lucina din Obcinele Bucovinei, într-un spațiu rural neatins încă de civilizatie, situată la poalele unei păduri de molid sub cel mai înalt vârf muntos din zona Bucovinei. Aparține comunei Moldova-Sulița, din județul Suceava. Rasa huțulă este singura rasă curată, autohtonă, păstrată în România;

10. Poiana de narcise de la Dumbrava Vadului din Depresiunea Făgărașului, cea mai mare rezervație de narcise din România. Declarată de mult rezervație botanică, este situată în comuna Șercaia, din județul Brașov;

11. Lacul de acumulare Gura Apei (Apelor) de pe Râul Mare din inima Munțiilor Retezat, cel mai înalt baraj din țara noastră, cu 1 metru mai înalt decât cel de la Vidraru (168 de metri), de unde pleacă poteci și drumuri către Parcul Național Retezat, Munții Retezat și Munții Godeanu;

12. Lacul Ochiul Beiului, un frumos lac de culoare turcoaz, situat în Muntii Banatului lângă cascada sau mai corect spus cascadele Beușniței( nu mai puțin de trei trepte înșiruite spectaculos), cu o frumoasă legendă inspirată de iubirea unui turc pentru o româncă. Un lac străjuit de o frumoasă pădure de stejar și fag;

13. Chiliile rupestre, săpate și amenajate în stâncile Subcarpaților Buzăului, din comuna Bozoiru, locuite vreme îndelungată de călugări ce au ales calea sihăstriei celei mai izolate;

14. Lacul de acumulare Pecineagu de pe Dâmbovița și cabana Vidra, situate într-un cadru natural deosebit, în unii din cei mai sălbatici și  mai puțin explorați munți, Iezer care aparțin Grupei Făgăraș;

15. Vulcanii noroioși de la Monor din județul Bistrița Năsăud și de la Filiaș din județul Harghita. Singurele zone cu asemenea fenomene din Transilvania, după cei de la Hășag, dispăruți de un timp.

16. Lacul Pețea și nufărul unicat Nymphaea lotus din stațiunea bihoreană 1 Mai, care vegetează în apele termale de peste 40 de grade, împreună cu un melcușor, relict glaciar. Cel mai nordic punct unde se întâlnește acest nufăr, înrudit cu cel de Nil, numit și  floarea faraonilor;

17. Canaraua(-lele) Fetii, mini canioane săpate în calcarele Podișului Oltinei, din sudul Dobrogei, un peisaj selenar o reluare în mic a fenomenelor din Marele Canion. Sunt mândru să spun că am ajuns aici, la capătul lumii...noastre!

18. Valea Cernei și Lacul Valea lui Iovan construit pe același râu, în inima Grupei Retezat-Godeanu, cu numeroase forme carstice și cu plante de origine mediteraneeană, vecin cu zona  barajului Gura Apei;

19. Pădurea Mociar de lângă comuna Gurghiu, din județul Mureș, la poalele munților cu același nume. Zonă cu tradiții vechi, cu poieni de narcise, lalele și cu păduri  sau parcuri dendrologice;

20. Semeringul bănățean, o cale ferată și un tren care leagă Oravița de Anina, construită în secolul al XIX lea cu numeroase poduri, viaducte și tuneluri, operă de inginerie feroviară a austriecilor, care au o cale ferată asemănătoare, de unde și numele cu rezonanță germanică''.

Lacul Bolboci - Ialomița, Munții Bucegi

Lacul Bolboci, este o minune de luciu de apă din inima Bucegilor. Pentru cine nu a ajuns în zonă, iată o sugestie pentru o scurtă de vară, care să încludă zona Padina, Peștera și Mănăstirea Ialomiței. Accesibil dar aglomerat în mijlocul verii, pe perioada concediilor. Vă pupă proful Irașcu!

Embrace German Nature: o vacanță sustenabilă între munți și mare

Germania înseamnă insule, coaste, păduri, lacuri, râuri și munți: Natura din Germania este unică.

3 situri din patrimoniul natural mondial aflate sub protecția UNESCO, 16 rezervații ale biosferei care se află pe lista UNESCO a ariilor protejate și 104 parcuri naturale păstrează această comoară extraordinară, pe care vizitatorii o pot explora pe numeroase trasee de drumeții și ciclism bine întreținute.
O călătorie cu trenul neutră din punct de vedere climatic și o ședere mai lungă în unități de cazare certificate ecologice vă transformă vacanța într-una responsabilă față de mediu și chiar mai relaxată. Găsiți adevărata relaxare în peisaje de vis.

Peisaje pitorești

Cele mai frumoase călătorii încep în minte. Alăturați-vă nouă într-o excursie unică și cunoașteți coaste dramatice, insule romantice, defileuri adânci și păduri dese dintr-o perspectivă panoramică! Sunetul mării Ciripitul păsărilor, șoapta vântului și zgomotul mării în depărtare, nechezatul cailor și galopul copitelor pe nisip... Soarele pe față, picioarele în apă: a asculta natura și a te deschide către ea cu toate simțurile este o binecuvântare pentru suflet. Ascultați melodia mării. Magia unei cabane de munte Sus, în munții Allgäu, la o altitudine de 1.108 metri deasupra nivelului mării, Silvia Beyer administrează prima cabană cu profil vegetarian din Alpi. Ingredientele regionale autentice stau la baza meniului ei. Așa a învățat de la mama și bunica ei și este cel mai bun lucru pentru natură, planetă și om. În cele din urmă: „Înviorarea sănătoasă face fericirea montană completă”. Salvatorul focilor Tanja Rosenberger nu-și poate imagina viața fără foci. Ea este managerul rezervației de foci din Friedrichskoog, și pentru ea, conservarea mamiferelor marine și a habitatului natural al acestora este mult mai mult decât o muncă, îi face mare plăcere în special să le reintroducă în sălbăticie: „Nu este nimic mai frumos decât imaginea unui pui de focă care înoată spre libertate”. Vacanță durabilă Alegeți destinații turistice cât mai departe posibil de hot-spoturile cunoscute, planificați-vă o vacanță mai lungă în loc de două scurte, experimentați natura mai intens și mai eficient din punctul de vedere al costurilor – pe jos, cu bicicleta sau chiar cu canoea - există multe posibilități de a călători responsabil din puncte de vedere ecologic și de a crea amintiri de neuitat! Iată 10 sfaturi de vacanță care vă vor încânta.

România mea

Azi nu vă dau greu... O selecție de fotografii despre cum văd eu România mea. Pozele sunt din urmă cu 15 ani și sunt realizate cu un aparat Panasonic, de semiamator, de 8 pixeli, luat cu banii de pe ultimul salariu al 13 lea, oferit generos de guvernul Tăriceanu. O achiziție care îmi părea imposibilă altfel. De atunci tehnologia, aparatele, telefoanele au evoluat, însă România a rămas la fel de surprinzătoare și de voluptoasă fotografic. Vă pupă proful Irașcu! 

Bled, singurul lac natural din Slovenia

Bled este singurul lac natural mare din Slovenia, o bijuterie unde poposesc milioane de turiști anual. Și slovenii chiar știu să facă turism... Un film făcut din barcă, ca o alifie sufletească pentru igiena noastră interioară. Un lac cu o insulă superbă în mijloc, pentru planuri de vară 2023. Restul în filmuleț. 

Cum apar cutremurele din Romania

Cum se produc cutremurele din România? O întrebare actuală în contextul tectonic-catastrofal al seismelor din Turcia și Siria. Plăcile tectonice și curbura Carpaților sunt câteva referințe. Oricum, într-un minut și ceva aflați contextul. Cei care cred că seismele de la începutul săptămânii, din cele două țări, au fost induse de netrebnicii de americani să meargă la somn... Vă pupă profu Irașcu!