Re-Descoperă România Episodul 11. Cheile Nerei și Lacul Dracului

 

Comuna Șopotu Nou, Județul Caraș -Severin, Depresiunea Almăjului/ Bozovici, Munții Almăjului, Grupa Banatului

 

Septembrie 2008

sursa foto: speologie.org 

Pentru a ajunge în Cheile Nerei trebuie să mergeți pe E70, Timișoara- Pitești- București, pe porțiunea dintre Caransebeş și Băile Herculane. Dacă veniți din nord, adică dinspre Caransebeș, la Plugova faceți dreapta, spre Iablanița, urmați drumul spre Oravița sau Anina.  O mențiune geologico-geomorfologică trebuie făcută la trecerea prin scurtele Chei ale Globului, unele dintre puținele chei ,,săpate" în şisturi cristaline (roci metamorfice, cu structura şistoasă, precum foile unei cărți și cu mineral de mică).

Atenție la drum, pentru că aproape de Bozovici trebuie să faceți spre Dalboşeţ și apoi spre Șopotu Nou, mergeți pe drumul de țară, uneori îngust, alteori mai lat destul de desfundat, până dați de primele case. Bozovici reprezintă a doua denumire a marii depresiuni intramontane de aici, străbătută de Nera, numită Almăjului, după numele munților situați în sudul acesteia (altitudine max. de 1224 m în Vf. Svinecea Mare).

De ce spun asta, pentru că indicatoare nu prea sunt, ci doar panouri cu cel mai sălbatic parc național din țară, Cheile Nerei- Beuşniţa, unde suntem învățati ce să facem și ce nu în acest parc (nici urmă de indicator, chiar rudimentar, din această cauză este bine să întrebați pe la țăranii din zonă). Vă sugerez să lăsați mașinile cu garda mică la sol undeva la ultima casă și să mergeți pe jos vreo 2-3 kilometri. Peisajul este super,  puteți mânca mure sau zmeură pe săturate, drumul este relativ simplu, dar nu plecați în papuci sau sandale.

Prima mare surpriză este liniștea cu care curge Nera. Deși te-ai aștepta la un râu vijelios, cel puțin pe porțiunea explorată de noi, apa este plină de mreană, clean chiar și ştiucă (probabil pătrunsă din Dunăre), iar stâncile maiestuoase care domină peisajul nu au decât câteva sute de metri altitudine și par rupte din Ceahlău sau Rarău.

Următoarea surpriză este Lacul Dracului, în fapt, cred eu, un fel de izbuc ce alimentează acest lac nemaipomenit de frumos de care, sincer, nu auzisem. Pentru a ajunge la el trebuie să treceți prin apa Nerei, așa că atenție la pietre (este situat cam la 20-25 de metri de malul apei).

Izbucul reprezintă un izvor carstic subteran, care poate alimenta un lac, sau în cele mai spectaculoase cazuri izbucnește cu putere din cavitatea calcaroasă, la intervale regulate. Acestea  sunt întâlnite cu precădere în Apuseni, iar cel mai cunoscut dintre acestea este Izbucul Galbeni. Se poate campa lângă lac, noi am găsit acolo șapte corturi. Acest lac are și o poveste interesantă, de fapt, o legendă despre un localnic, care-l păcălește pe Aghiuță să rămână pe fundul lacului pe vecie.

Lacul este cumva ascuns, aproximativ jumătate din suprafața sa aflându-se în gura unei peșteri numită -cum altfel- Peștera Dracului. Are în jur de 200 de metri în diametru și vreo 7 metri adâncime, iar copacii de deasupra pereților abrupți și-au unit crengile într-o coroană perfectă, parcă pentru a-l proteja de oameni. Atenție, vara, în zilele călduroase de iulie, pe stâncile de pe malul lacului vegetează la soare vipera cu corn și vipera comună, iar prin desișuri găsiți faimosul scorpion carpatic (Euscorpius Carpaticus) a cărui înțepătură, din fericire, nu este letală.

Re-Descoperă România. Episodul 8. Lacul de acumulare Bezid din Mureș- o poveste tristă

 

101 locuri românești  plecatdeacasa.net 

Sat Bezid, Oraș Sângeorgiu de Pădure, Județul Mureș, Podișul Târnavelor, Depresiunea colinară a Transilvaniei

 

Mai 2010

 sursa foto: arhivă personală

Calc cu grijă prin bălăriile care invadează malurile pline cu răchită, ocolesc micile bălţi rămase de la ultima ploaie, sar peste sutele de peturi și resturi menajere aduse de ape la coada lacului, în căutarea înfrigurată a unor urme de..locuire.

La un moment dat, printre ramuri, zăresc o turlă ruinată de biserică, care învinge timpul, apa lacului și intemperiile, de mai bine de 20 de ani. Este turla bisericii catolice din fostul sat Bezid, satul ungurilor harnici, pălărieri din tată în fiu şi cultivatori de trandafiri de stepă. Refuzul bătrânilor satului de a pleca din vatra strămoșească, după construirea barajului  în anii 1975-1977, lucrare continuată apoi în 1988-1989, a dat naştere unor tragedii umane enorme. Drama oamenilor de aici nu poate fi descrisă decât  urmărind pozele făcute peste ani de turiştii amatori de istorie şi nu de turiștii de week-end amatori de peşte sau grătare.

Pe pârâul Cuşmed și pe râul Niraj aveau loc numeroase inundaţii ce ameninţau oraşele Târnăveni și Sângeorgiu de Pădure (din care face parte sătucul Bezidu Nou), aşa că autorităţile comuniste iau decizia să realizeze un baraj de pământ și să instaleze o mică hidrocentrală sub el. Microdepresiunea în care se afla acest sat înfloritor trebuia inundată, iar oamenii strămutaţi la bloc, în Sângeorgiu de Pădure. În 1989, într-o noapte, apa cea mare a venit repede, a umplut satul şi uliţele, a dărâmat casele din chirpici şi a inundat cele două biserici, catolică şi evanghelică.

Când văd azi pozele realizate în excursia cu elevii, am un gol în stomac și sentimentul că vieţi nevinovate de bătrâni au fost jertfite pe un altar improvizat, bântuit de figuri demonice al căror nume se termina inevitabil în ,,escu". Un obiectiv turistic trist, de care România aceea a nostalgicilor după marile realizări, ar trebui să se ruşineze, iar ruşinea ar trebui spălată de autorități, măcar cu o placă comemorativă.

Doar localnicii și maghiarii din Ungaria (mulți plecați acolo după Revoluție)  mai vin și ţin o slujbă religioasă lângă biserica scufundată, amintindu-şi de drama întâmplată aici.

P.S. Nici un ghid turistic din România dintre cele care contează cu adevărat, nu menţionează existenţa lacului, darămite povestea tristă a apariției lui.

Pământul este rotund. Pentru negaționiștii științei...

 1. Curbura Terrei nu este vizibilă de la mai puțin de 12 000 de metri înălțime, cu un câmp vizual de cel puțin 600 de metri!  Dacă un negaționist urcă la mai puțin de atât, nu are cum să vadă curbura, astfel că-ți va spune doar ce îi servește scopului său de destructurare a acestui adevăr științific.

Dacă vă interesează si un short de pe canalul meu de youtube, unde am mai bine de 100 de comentarii, majoritatea ,,flatiști,, sau negaționiști: Este Pământul plat?

2. Dacă ai un giroscop cu laser (care costă, din păcate, 20 000 $) acesta îți va arăta fără tăgadă o înregistrare a deplasării de 15 grade de meridian pe oră, ceea ce corespunde ,,drumului,, pe care Soarele îl face pe boltă. În 24 de ore se înregistrează 360 de grade, adică mișcarea pe care Terra o face într-o zi în rotația sa în jurul axei. Trebuie notată poziția negaționistului, care tratează Terra ca un fel de titrez-pizza, neacceptând nici măcar principiul rotației!

3. Trebuie să ne gândim la dovezile mai mult sau mai puțin empirice care sunt răspândite în lume de peste 2000 de ani și care vin de la Pitagora care sesiza că Luna este rotundă, astfel că Terra nu poate fi altfel, sau Aristotel care spunea un lucru banal și anume că dacă mergi de la N-S stelele de pe cerul nopții se schimbă, ca să nu mai vorbim de Eratostene care demostrează circumferința Ecuatorului, rezultând din calcului lui 40 000( cu mijloace moderne a rezultat 40 075 km!) de kilometri, măsurând umbra Soarelui în cazul a 2 bețe situate departe unul de celălalt.

4. Există negaționiști care spun că Antarctida nu există (păi dacă este o uriașă piftie!?) ci că este un lanț de 38 600 de kilometri, care înconjoară farfuria asta plutitoare numită Pământ și care nu lasă apa să se scurgă peste margini, negând legea gravitației și susținând că apa nu se poate curba... Există însă o posibilitate de a-i demonstra asta și anume un zbor Santiago de Chile- Auckland( N.Z.) sau Sydney care costă 800$ și trece pe la nord de continentul acoperit cu gheața Polului Sud! 

Astfel că pe mii de kilometri, relativ sub tine, se întinde Antarctida.

Câteva cetăți medievale din România

Alba Iulia

 

-Aiud( oraş, AB): ruinele cetăţii Aiudului din secolele XIV-XVI, cu biserică reformată în stil gotic şi cu interior renascentist;

-Alba Iulia: cetatea Alba Carolina, în stil Vauban, cu 7 bastioane; ruinele cetăţii medievale din secolele IX-X cu două bastioane;

-         Arad: cetatea Aradului din secolul al XVI lea în stil baroc, în forma de stea, cu cazemate;

Bonus: un film de pe canalul meu de youtube despre cetățile dacice din patrimoniul UNESCO

-         Arefu (AG): în satul Căpăţânenii Pamânteni, ruinele cetăţii de la Poienari , ridicată de Negru Vodă şi folosită de Vlad Ţepeş, din secolul al XIV lea, până la care urcă 1500 de trepte;       

-         Aleşd (oraș, BH); în localitatea Peştiş, ruinele cetăţii Şinteu-Piatra Şoimului, din secolul al XIII lea cu bastioane;

-         Apaţa (BV): ruinele unei cetăţi medievale cu un turn rămas în picioare, ridicată în secolul al XIVlea;         

-         -Aita Mare (CV): cetate ţărănească din secolul al XVI lea, cu ziduri de 8 metri si cu biserică în stil gotic;

-         -Adămuş (MS): cetate ţărănească din secolul al XVI lea;

-         -Apold (MS): cetate ţărănească din secolul al XVI lea, cu biserica evanghelică;în satele componente Daia, Şaeş şi Vulcan cetăţi ţărăneşti din secolele XV-XVI, cu biserici evanghelice de incintă;

-Almaşu (SJ): ruinele cetăţii Almaşului din secolul  al XIII lea, refăcută în secolul al XVII lea, foarte bine fortificată;

-         Agnita (oras, SB): cetate ţărănească, din secolele XIII- XVII,monument istoric, cu biserică evanghelică de la 1500, în stil gotic;

 

Dor de Vama Veche

Un dor de Vamă m-a cuprins visceral, odată cu venirea primăverii. Vama nu este pentru toată lumea și nu este nimic exclusivist în ceea ce scriu sau postez, Vama trebuie simțiță, trăită și asimilată, iar acest cântec urlat pe aleea principală indică o realitate care merge până în adâncurile sufletului rebel, căutător și călător al fiecăruia. Lăsați prejudecățile, trăiți spiritul uni loc unic...

All' Antico Vinaio Florența- regele sendvișurilor

All’Antico Vinaio Firenze reprezintă culmea a ceea ce crezi că se poate face cu un sandviș, sau despre cum se poate face un sandviș spectaculos cu de toate. Am experimentat asta pe cea mai aglomerată stradă din Italia, probabil, în inima Florenței, la doi pași de Palazzo Vecchio și de unica Galleria degli Uffizi. Celebrul muzeu florentin al familiei Medici, cu lucrări de da Vinci, Michelangelo sau Botticelli. 

Să revenim la ...mâncare. Cozi uriașe, agenți care strigă italienește bonuri, numere și care rânduiesc mulțimea către multele locații unde te așteaptă Măria sa Sandvișul Sandvișurilor. În 2014 a avut cele mai multe review-uri de pe glob și astăzi se menține tot acolo cu 30-35 000 de recenzări, atât pe tripadvisor cât și pe google. Clar, nu puteți rata asta asta dacă ajungeți la Florența, chiar dacă marketingul și reclama au luat-o demult înaintea gustului. Merită însă încercat, pentru că este uriaș și delicios... Totuși, să ne gândim doar... este alcătuit în diverse moduri cu mortadella, salami, brânză peccorino, pancetta, porchetto, prosciutto, parmigiano, etc...

Galeria vorbitoare din Bologna

În Bologna, lângă Piazza Maggiore se află o galerie unde se produce un fenomen acustic foarte interesant. Explicații în videoclip! Vă pupă proful Irascu!

Schimbarea gărzii la palatul prezidențial al Greciei

Schimbarea gărzii la palatul presedinției Greciei. Un moment festiv, plin de emfază militară care are loc în fiecare duminică în fața palatului prezidențial din Atena. Soldații( evzonii) de gardă poartă pantofi speciali cu ciucuri și un fel de crampoane, un fel de fuste(fustanela) și căciuli roșii proprii armatelor grecești și albaneze. Oricum, un aer balcanic, rustic, plăcut emană fiercare pas făcut de garda prezidențială. Și, apropo, președintele Greciei este o doamnă... Vă pupă proful Irașcu!

Colosseumul din Roma

După două subiecte grele vă propun un short de câteva zeci de secunde ușurel, plăcut, făcut la interior în marele Colosseum din Roma. Văzut vara asta, cu o organizare și logistică extraordinară. Bilete rezervate online, certificat verde, personal. Impecabil! Vă pupă proful Irașcu! Hai cu 1500 de subscriberi!

Urătură populară de sfârșit de an de la Putna

Un obicei vechi spune că în noaptea de Anul Nou nu se stinge lumina în casă, iar această atmosferă ,,luminoasă" o întâlnești și azi cu zeci de mascați și copii care umblă cu buhăieșul sau cu plugușorul, pe la casele unde poarta este deschisă.

          Vătăjelul este cel ce dă startul programului de datini și obiceiuri, fiind însoțit de patru sau cinci cai frumoși și gătiți de sărbătoare, conduce formațiile de mascați sau urători prin sat și pe la gospodarii mai înstăriți. Copii umblă și ei cu buhăieșul, plugușorul, capra, sorcova și semănatul. 

Cetatile dacice UNESCO din Romania

 Sarmisegetusa Regia  

Din satul Costești (o altă cetate din cele șase declarate monumente UNESCO) drumul urcă lin, este pietruit și destul de bine întreținut, către Grădiștea de Munte. Satul are o poziție pitorească pe valea pârului cu același nume, desprins parcă din poveștile cu strămoșii noștri de la începutul veacurilor.

La câțiva kilometri, după ieșirea din sat, dai peste două mici serpentine și în cele din urmă ajungi pe un platouaș cau fel de terasă naturală a pârâului Grădiștei, unde găsești două căsuțe de lemn, de unde cumperi bilete pentru vizitarea cetății, și unde stau permanent doi jandarmi. De, se cam fură și se cam sapă în zonă în mod fraudulos, după kosoni( bănuții dacici) și brățări de aur-neprețuite- cu capete de șarpe.

Alege turul mic, adică mai de-a dreptul, și bucură-te de arborii seculari și de aerul tare al istoriei noastre pure și adevărate, neamestecate cu romani. După ce vezi o porțiune conservată din vechiul drum pavat cu plăci de calcar, zărești printre arbori imaginea atât de comună și de ciudată a sanctuarului cu cadran solar.

,,Soarele de andezit" sau Templul mare circular, din centrul așezării, este punctul principal de atracție, atât prin așezarea menhirelor de andezit cât, mai ales, prin misterul legat de  necunoașterea zeităților sau zeității pentru care fusese construit.

Legenda descălecatului lui Dragoș pe meleaguri bucovinene

 

Legenda transmisă prin cronici medievale vorbește de o vânătoare...

,, La leatul 6867 de la facerea lumei, cu ajutorul lui Dumezeu s-a început Țara Moldovei și s-a început așa: a venit Dragoș Voievod den Țara Ungurească, din Maramureș la vânătoare de zimbri și a domnit doi ani".
          Dragoș însoțit de câteva sute de oameni înarmați a ieșit pe un râu, pe atunci fără nume, care curgea pe deasupra Sucevei, spre Roman; la ieșirea din munți au întâlnit un zimbru pe care, socotindu-l ca semn bun l-au gonit în josul râului.
          Avea acel Dragoș o cățea pe care o chema Molda, aceasta oriunde se ascundea zimbrul, îl descoperea, până ce în sfârșit, istovind zimbrul, îl omorâră, iar capul spre pomenire, îl așezară într-un par pe malul râului, iar cățeaua aceea, după această osteneală a ei, bând apă din râu, a crăpat chiar pe malul râului.
          De la moartea acesteia au început să dea râului numele Molda, apoi Moldova, iar de la numele râului se trage numele poporului, moldoveni.
,,Că îmblând păstorii de la Ardeal, ce se cheamă Maramurăș, în munți cu dobitoacele, au dat peste o fiară ce se chiamă bour și, după multă goană ce o au gonit pren munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolo fiind și fiara obosită, au ucis-o la locul unde se chiamă acum Bourenii, deaca s-au descălecat sat. Și hierul sau pecetea, capul de bour însemnează. Și cățeaoa cu care au gonit fiara aceea, au crăpat, pre care au chemat Molda, iar apei de pre numele cățelei Moldiei, i-au zis Molda sau cumu-i zic unii, Moldova. Așijderea și țării de pre numele apei i-au pus numele Moldova" (Grigore Ureche).

Muzeul mănăstirii Putna

 

În anul 1911 începe  organizarea muzeului Mănăstirii Putna, cu banii Fondului Religionar al Bucovinei. Definiția de atunci era de primul muzeu având ca exponate odoare ale mănăstirii. În anul 1925, unele dintre aceste odoare au fost expuse la Paris în cadrul unei Expoziții de artă românească veche și nouă. Câteva broderii de mare valoare din muzeul Mănăstirii Putna au fost expuse și în anul 2019, la Muzeul Luvru din Paris, în cadrul Expoziției „Broderii liturgice de tradiție bizantină din România”.

Muzeul Mănăstirii Putna a fost deschis pentru vizitare în ziua de 6 iunie 1976, și reprezintă un punct important de atracție pentru turiștii de orice fel, care își doresc să afle mai multe lucruri despre trecutul zbuciumat al mănăstirii. Muzeul găzduieşte un tezaur extrem de valoros, cuprinzând broderii, țesături, manuscrise, argintărie și obiecte de cult.

          În cadrul muzeului se regăsesc multe exponate de mare valoare printre care o cruce cu trei braţe din anul 1503, cea mai veche de pe teritoriul României, așadar contemporană cu Ștefan celMare. Tot între exponate se mai află Tetraevangheliarul de la Humor,  un exponat vechi, din anul 1473 cu un portret al domnitorului, o ferecătură din anul 1488 a craniului Sfântului Ghenadie, precum şi o minunată ripidă aurită, dăruită tot de domnitor în 1497; o icoană – astăzi cea mai mare din colecţia Putnei – dăruită în 1760 de către o monahie care poartă un nume ilustru: Elisaveta Miclescu, identificată ca fiind  monahia/ stareţa Mănăstirii Pătrăuţi, nepoată a unui mare logofăt al Moldovei. Ca un fapt divers, trebuie menționat că printre descendenţii fraţilor ei se numără trei monahi (dintre care doi mitropoliţi ai Moldovei) şi şase monahii.

          Se poate admira clopotul Blagoveștenie dăruit în anul 1490 de însuși domnitorul Ștefan cel Mare. Un alt obiect foarte valoros este o broderie din mătase cu Înălţarea Domnului si celebrul Acoperământ de mormânt al Mariei de Mangop (doamna Maria Asanina Paleologhina, pe numele său inițial) ce reprezintă o broderie de o mare valoare, datată 1477, lucrată cu fir de aur, argint şi mătase colorată pe un fond din atlas roşu și de asemenea tripticul ( trei panouri pictate) de la Putna, care reprezintă o frumoasă piesă de artă rusească de la începutul secolului al XVII-lea, intrat în  posesia mănăstirii Putna după 1785.

          Colecţia de ţesături decorative aduse din Italia cuprinde covoare frumoase; manuscrise de mare valoare ferecate în metal preţios; numeroase gravuri în lemn; pietre de mormânt dăltuite în piatră, aflate în biserică. Mănăstirea dispune, de asemenea, de o valoroasă bibliotecă de carte religioasă.

          La aniversarea a 500 de ani de la moartea voievodului, colecția muzeului s-a îmbogățit cu o serie întreagă de obiecte de cult, care fuseseră confiscate în anii de prigoană comunistă dintre 1971 – 1973. Aceste obiecte au fost înapoiate, ca un gest reparatoriu peste decenii, pentru a putea fi expuse în muzeu cu ocazia manifestărilor prilejuite de marea comemorare.

          Putem enumera un număr 25 de exponate, mai multe cărţi de cult şi alte obiecte foarte valoroase. Au fost restituite şi opt icoane reprezentându-i pe opt dintre apostoli. De asemenea, a fost restituită o icoană sculptată în lemn şi o cădelniţă de la 1470, confecţionată din argint aurit, dăruită mitropolitului Teoctist în semn de mulţumire, după ce înaltul ierarh l-a uns domn pe Ştefan cel Mare.

Izvorul Dunării, pârâul Breg(e), Munții Pădurea Neagră, Furtwagen, Bavaria

Un vis împlinit, izvorul cel mai vestic al Dunării. 10 țări și 4 capitale. Vărsarea, într-un sit UNESCO unic, Delta Dunării.

5 mistere ale Romaniei

Amintiri dintr-un Văratec primăvăratic

Un periplu de primăvară autentică, descoperit după niște ani prin arhiva cu poze, mi-a generat o serie de nostalgii verzi, verzișoare, acum în prag de iarnă. 
Așadar, pentru anotimpuri mai însorite propun o cazare la una din numeroasele pensiuni realizate în anii 2000, din fonduri PHARE, care se găsesc la intrarea către cele două mănăstiri domnești, Văratec și Agapia.

Văratecul nu poate fi vizitat fără obligatoria oprire spirituală la mormântul iubitei lui Eminescu, Veronica Micle. Versurile de pe placa de marmură sunt unice prin profunzimea lor. Agapia este o oprire obligatorie pentru picturile lui Grigorescu și pentru satul de chilii și chiliuțe, care te întâmpină la intrare.
Dealuri unice din zonă și pădurea de argint, plină de mesteceni, sunt si ele obligatorii, mai ales că micuțul metecăniș este declarat rezervație forestieră și este la doi pași de mănăstirea Văratec.

Am lăsat la urmă punctul cel mai important pentru mine și pentru cei urmăriți de efuzii spirituale, și anume grota unde a meditat și a strălucit prin rugăciune și har, Sfânta Teodora din Carpați sau Sfânta Teodora de la Sihla.

Locul are o încărcătură spirituală aparte, care derivă din povestea sfintei, din locul stâncos înconjurat de o pădure deasă de foioase și din drumurile forestiere spectaculoase care te poartă către mănăstirea Sihla.

Din păcate, acolo, un afiș ciudat  mi-a stricat tot fundamentul spiritual, prin suma de interdicții pentru cei ce doreau să pună pomelnice. Cel mai mult m-a durut să citesc că este interzis să treci pe pomelnic numele oamenilor de altă religie decât cea ortodoxă.
Ciudat, de-a dreptul! Aceia nu sunt oameni? N-au dreptul la o rugăciune?
În fine, bucurați-vă de poze și găsiți-vă cazare în zonă, pentru primăvară. Că iarna se pregătește....

Cel mai mare ceas cu CUC lume

Mecanismul interior din lemn al celui mai mare ceas cu cuc. În Munții Pădurea Neagră. Baden-Wurtenberg.

Germania, destinație de primăvară de top

Și anul acesta, Germania, în calitate de destinație turistică cu 87,7 milioane de cazări ale turiştilor din întreaga lume în 2018, se poate lăuda cu o nouă creștere consecutivă de 4,5% față de anul precedent! Care locuri, regiuni și evenimente inspiră vizitatori din întreaga lume să viziteze Germania an de an? Aflați mai jos ce anume face Germania o destinație turistică interesantă, în lunile de primăvară.

Organizația turistică din Germania a marcat începutul primăverii cu o creștere de 4,5% a cazărilor, realizate în 2018, iar provincia federală Bavaria se poate lăuda cu mai mult de 20 de milioane de cazări, Berlin cu peste 15 milioane, în timp ce Brandenburg a devenit oficial milionar (incoming)!

Bavaria

este destinația numărul 1 pentru o vacanță în Germania. Lacurile de un albastru cristalin, pădurile mistice, varfurile de munți acoperite cu zăpadă, orașele medievale, metropolele pulsante și bogatele oferte culturale sunt doar câteva dintre motivele pentru care Bavaria este una dintre destinațiile preferate pentru turiști din întreaga lume. Romantismul în natură Armonia naturii și a culturii este simțită într-un mod magic doar în Bavaria. Primăvara este timpul ideal pentru a merge pe "urmele verzi" ale lui Friedrich Ludwig von Sckell, cel care a adus arhitectura peisagistică clasică engleză în Germania. Vizitaţi cele mai frumoase grădini cu flori și castele de basm. Berlin Un oraș care nu lasă pe nimeni indiferent. Nu veți mai avea ocazia nicăieri altundeva să cunoasteţi istoria unei națiuni sau să faceţi cunoştinţă cu culturi din diferite colţuri ale lumii. Berlin este un oraș al artei și al muzicii, un oraș al distracției și ale specialităților culinare. Brandenburg Orizonturile largi, patrimoniul cultural, zonele bogate în lacuri și râuri sunt principalele caracteristici ale acestei provincii. Brandenburg este locul numeroaselor canale romantice din Spreewald, al castelelor splendide, al peisajelor și al parcurilor minunate. Suburbiile capitalei sunt un loc ideal pentru o vacanță în natură.

Lacul Ochiul Beiului- o minune turcoaz din Munții Aninei

Pentru început să lămurim mica dispută legată de numele lacului. Unii îi spun ,,beu,, , așadar Lacul Ochiul Beului, iar alții ,,beiu,, ,deci,  Lacul Ochiul Beiului. Se pare că înseamnă același  lucru, termenul având sensul de: ...guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman.Titlu dat de turci domnilor țărilor românești; ...

Se trage dintr-o legendă locală despre iubirea imposibilă și interzisă de canoanele vremii, dintre un turc frumos și o româncuță focoasă.

Se află în Munții Aninei, în jumătatea lor sudică, pe teritoriul județului Caraș Severin, și reprezintă o atracție turistică de prim rang pentru această zonă. 
Se poate ajunge dinspre Oravița, prin Ciclova Română, Ilidia, Socolari, până la păstrăvăria ocolului silvic. Nu vă speriați de drumul prin pădure, se poate ajunge și cu o mașină cu gardă joasă, dacă se merge cu atenție. La păstrăvărie există posibilitatea de a pune un cort și de mânca la o mică terasă, așa că nu ezitați să luați în considerare acest aspect dacă sunteți iubitori de natură și sălbăticie si multă...liniște.

După ce lăsați mașina în parcarea cu multă iarbă de lângă cabana pădurarului, o luați ușor pe jos cale de vreo 30 minute, pe un fost drum forestier, blocat acum, pentru că turiștii( teroriștii) de week-end mergeau cu mașina pănă în buza lacului. 

Bucurați-vă de peisajul extraordinar, de cascada Văioaga, de cataractele micuțe de pe răul Beului și de liniștea pădurii de foioase.
Traseul se continuă de la lac către cascadele Beușniței, în număr de trei, o zonă de o frumusețe aparte despre care voi scrie altădată.
Și Ochiul Beiului și Cascadele Beușniței fac parte din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, unul dintre cele mai bine păstrate și sălbatice parcuri naționale de la noi. 

N-aș spune și foarte bine administrate, pentru că se pare că toate energiile se canalizează către Izbucul Bigăr, așa zisa cascadă fiind o invenție comercială, care a căpătat anvergură internațională grație unor poze atent aranjate. Poate n-ar strica  ca din banii făcuți la Bigăr să se investească în infrastructură și în marcaje în restul parcului.

Să revin la lac. Are o suprafață relativ micuță, doar 284 mp, 3,6 metri adâncime, iar altitudinea la care este situat nu este una nicidecum ...montană, atingând 310 metri. 
Este drept, pentru cine știe, că nici Munții Aninei nu excelează în altitudini foarte mari, acesta fiind un aspect pozitiv, pentru că face zona mult mai accesibilă, chiar dacă drumurile sunt ca peste tot în Banatul Montan, execrabile- aș da ca exemplu drumul de la Ciclova Montană la mânăstirea Călugăra-infect!!!
Acest gen de lacuri sunt întotdeauna o mare atracție pentru culoarea lor turcoaz, așa cum este și lacul Ighiu din Trascău, pentru că aceasta( culoarea!) vine de la izvoarele subterane care alimentează lacul( izbucuri), calcarul/travertinul din zonă și lipsa poluării, astfel că rezultatul este unul plăcut ochiului( și al nostru și al beiului) și sufletului. 

Ultima fotografie este strigătul de disperare al iubitorilor de munte și de natură către grataragii, slăparii, meltenii și toți cei ce consideră gunoaiele un bun al umanității( sic!)

Salzburg- după 20 de ani

În urmă cu două decenii, ieșeam prima dată din țară, cu un grup de elevi și profesori spre un ținut despre care știam atât de multe.... teoretic.
După vizite la ambasadă, interviu, viză, pașaport, acte și multe controale la vămile lumii libere, am văzut orașe curate, colorate și civilizate( am văzut cașcaval, cum ar spune Al. Andrieș) cum n-am crezut că există, deși știam acest lucru. 

Se întâmpla în 1997, anul Convenției Democrate, anul în care aveam voie să visăm la o presupusă extindere a NATO  spre noi și poate a UE.

Austria, proaspăt intrată în comunitatea europeană, ne-a primit ca o doamnă stilată, parfumată, pudrată exact ca perucile din timpul lui Mozart.
Am privit-o și i-am savurat peisajele cu un nesaț, cum numai îmbâcsiții de est europeni o puteau face. Da, știu, suntem central europeni, și ne mândrim cu asta, dar lor puțin le pasă de geografie și de coordonate longitudinale.

De atunci, ne tot chinuim să -i ajungem din urmă, să fim măcar jumătate din atitudinea lor relaxată, măcar jumătate din deschiderea lor culturală și un sfert din condiția materială. Lucrăm la asta, ca popor. Unora le-a ieșit, au ieșit și s-au luminat, în timp ce alți români au rămas stingheri și pauperi în lumea rururbană construită de postcomunism.

Domul din centrul orașului

În 2017, ca o familie modestă care tinde către middle class, am pus piciorul din nou în Salzburg, cu o altă atitudine, mai puțin umilă și fără îndoială mult mai sigură și mai cultivată cu privire la turismul extern.

Am regăsit aceleași străzi aglomerate, cu pavajul lustruit de sandalele milioanelor de turiști, aceleași terase unde am savurat cele mai bune cafele din lume și pe același Mozart folosit ultraexagerat( până și pe hărtia igienică).

Bucuria revederii a însemnat o călătorie cu trenulețul-funicular care urcă la Hohensalzburg( pe muntele Festungsberg) , la cetatea care domina toate drumurile căruțelor de sare, ce uneau principatele teutone din Evul Mediu, pentru că, să nu uităm, suntem în ,,Orașul sării".

Am urcat la cetate, am vizitat, am mâncat și am băut bere neaoșă. Cât de banal sună acum și cât de extraordinar ar fi fost să faci aceste lucruri naturale acum 20 de ani, când șilingul austriac avea pentru noi valoare cât greutatea în aur.

Ce trist și ce frumos să fi sărac și să te bucuri totuși că ești acolo, ce fericire și ce împlinire să călătorești cu cea mai frumoasă soție din lume și cu cel mai creț și mai dulce băiat din emisfera nordică.

Pe umerii mei apasă o lume întreagă. Sunt un învingător...

Dacă puteți, fericiți-vă cu excursii de tipul acesta, în locuri pe care le-ați  vizitat în tinerețea voastră revoluționară și sărăcuță.Veți vedea ce sentiment de împlinire o să trăiți.

Nici nu-mi pasă pe ce strasse umblu, ce catedrală  gotică îmi ține umbră, ce statuie apare după colț sau ce terasă celebră populează un ungher al orașului muzicii.

Important este că am REVENIT. Că sunt acolo, cu cei doi oameni care alcătuiesc universul meu familial, pe aceeași băncuță pe care ne sărutam cu foc, trăgeam cu sete din țigară și savuram o bere Zipfer cu proaspăta consoartă, exact acum 20 de ani!

Hohensalzburg văzut de jos

râul Salzach și podul cu lacăte