Muzeul Galileo Galilei-Firenze

Despre muzeele Florenței se pot spune multe, despre Galilei, ca cel mai cunoscut om de știință italian, se pot înșira 9 săli extraordinare la o instituție unică în felul ei. O scurtă prezentare a lui frumosului MUSEO, pe acest filmuleț de aproape 2 minute. Vă pupă proful Irașcu!

5 mistere ale Romaniei

7 recomandări de filme cu iz geografic

Ascultați cele 7 recomandări de filme care să vă umple timpul liber, din vreme de coronavirus. Sigur veți găsi unul care să vă placă și să vă ducă cu gândurile la călătorii.

Top zece trasee pentru biciliști în Germania

Începutul toamnei este momentul ideal pentru a explora orașe magice, a se bucura de plimbări prin natură sau a trăi o aventură pe bicicletă. Dacă sunteți pasionat de viața urbană, faceți un tur al metropolelor germane, dar dacă preferați călătoriile romantice și liniștite - descoperiți partea romantică a naturii germane în această toamnă, iar pentru iubitorii de sport recomandăm unul dintre cele 10 trasee de TOP pentru bicicliști, care parcurg întreaga Germanie.

Toamna romantică

Faceți o călătorie romantică în timp - descoperiți partea romantică a toamnei în Germania, cu bicicleta. Traseul pentru bicicliști, cu peste 100 de castele, clădiri gotice, baroce și renascentiste vă invită la o aventură romantică de neuitat! TOP 10 De la Marea Baltică la Alpi, de la izvoarele Dunării până la parcurile naturale naționale - Germania este un paradis pentru oricine dorește să înceapă o aventură pe două roți! Urcați pe bicicletă și explorați orașe interesante și savurați peisaje de neprețuit. Orașe magice Zilele de toamnă sunt momentul perfect pentru a descoperi orașe noi. Astfel, Hamburg vă va întâmpina cu farmecul său de litoral, Dusseldorf vă oferă o aventură de neuitat la cumpărături, în Dresda veți simți atmosfera barocă de altădată, iar Köln vă va plimba printr-un basm de ciocolată. Aventuri de toamnă Porniți într-o călătorie romantică prin natură! Trăiți toamna și toate culorile ei prin plimbările de-a lungul râurilor sau de-a lungul numeroaselor podgorii, iar spiritul de altădată îl vei simți în castelele romantice și luxuriante ale foștilor conducători.

Germania, destinație de primăvară de top

Și anul acesta, Germania, în calitate de destinație turistică cu 87,7 milioane de cazări ale turiştilor din întreaga lume în 2018, se poate lăuda cu o nouă creștere consecutivă de 4,5% față de anul precedent! Care locuri, regiuni și evenimente inspiră vizitatori din întreaga lume să viziteze Germania an de an? Aflați mai jos ce anume face Germania o destinație turistică interesantă, în lunile de primăvară.

Organizația turistică din Germania a marcat începutul primăverii cu o creștere de 4,5% a cazărilor, realizate în 2018, iar provincia federală Bavaria se poate lăuda cu mai mult de 20 de milioane de cazări, Berlin cu peste 15 milioane, în timp ce Brandenburg a devenit oficial milionar (incoming)!

Bavaria

este destinația numărul 1 pentru o vacanță în Germania. Lacurile de un albastru cristalin, pădurile mistice, varfurile de munți acoperite cu zăpadă, orașele medievale, metropolele pulsante și bogatele oferte culturale sunt doar câteva dintre motivele pentru care Bavaria este una dintre destinațiile preferate pentru turiști din întreaga lume. Romantismul în natură Armonia naturii și a culturii este simțită într-un mod magic doar în Bavaria. Primăvara este timpul ideal pentru a merge pe "urmele verzi" ale lui Friedrich Ludwig von Sckell, cel care a adus arhitectura peisagistică clasică engleză în Germania. Vizitaţi cele mai frumoase grădini cu flori și castele de basm. Berlin Un oraș care nu lasă pe nimeni indiferent. Nu veți mai avea ocazia nicăieri altundeva să cunoasteţi istoria unei națiuni sau să faceţi cunoştinţă cu culturi din diferite colţuri ale lumii. Berlin este un oraș al artei și al muzicii, un oraș al distracției și ale specialităților culinare. Brandenburg Orizonturile largi, patrimoniul cultural, zonele bogate în lacuri și râuri sunt principalele caracteristici ale acestei provincii. Brandenburg este locul numeroaselor canale romantice din Spreewald, al castelelor splendide, al peisajelor și al parcurilor minunate. Suburbiile capitalei sunt un loc ideal pentru o vacanță în natură.

Trenul vine din nou la PUTNA!

Trenul va opri din nou în gara Putna, după 6 ani în care infrastructura feroviară, de la clădiri până la macazuri și semnalizatoare, s-a degradat în mod vizibil. 
Regionala CFR Iași a decis, se pare că(și) la presiunile mânăstirii, să aloce fonduri pentru reabilitarea, refacerea sau înlocuirea a tot ceea ce s-a distrus în anii în care paragina, buruienile și hoții au înlocuit șuieratul trenului.

Se dorește ca circulația să se reia pe 14 august, în așa fel încât de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, lumea, pelerinii și turiștii să ajungă din nou la Putna lui Ștefan, cu garniturile de tren care vor lega, deocamdată, Suceava de frumoasa localitate bucovineană.
Azi, pe 10 august se va face prima încercare, prima verificare, cu un tren gen săgeata albastră, care va pleca din Dornești la 9-9.30. De altfel, în ultimile două luni de zile s-a lucrat intens cu utilaje pe toată lungimea traseului, în ultima săptămână ele staționând în zona gării. Vezi pozele!

Vor fi două perechi de trenuri pe zi, pe relația Suceava -Putna, dimineața și după amiaza, pe un orar care să mulțumească pe toată lumea, și care se speră, va fi o alternativă viabilă la transportul rutier, tot mai aglomerat și mai periculos, în ultimii ani.

Îndrăznesc să mă gândesc că asta va scoate din izolare Putna, care nu beneficiază, cum s-ar crede de un turism foarte dezvoltat, precum Sucevița, pentru simplul motiv că este capăt de drum, de circuit turistic și nu este parte a unui traseu, ci punct terminus.

Odată cu reluarea circulației feroviare spre Putna și probabil cu amenajarea drumului peste Obcina Mare, către Sucevița, din zona mânăstirii Sihăstria Putnei, infrastructura turistică din comună va exploda, așa cum îi stă bine unei comune cu un asemenea renume( religios, istoric, cultural, natural).

Salzburg- după 20 de ani

În urmă cu două decenii, ieșeam prima dată din țară, cu un grup de elevi și profesori spre un ținut despre care știam atât de multe.... teoretic.
După vizite la ambasadă, interviu, viză, pașaport, acte și multe controale la vămile lumii libere, am văzut orașe curate, colorate și civilizate( am văzut cașcaval, cum ar spune Al. Andrieș) cum n-am crezut că există, deși știam acest lucru. 

Se întâmpla în 1997, anul Convenției Democrate, anul în care aveam voie să visăm la o presupusă extindere a NATO  spre noi și poate a UE.

Austria, proaspăt intrată în comunitatea europeană, ne-a primit ca o doamnă stilată, parfumată, pudrată exact ca perucile din timpul lui Mozart.
Am privit-o și i-am savurat peisajele cu un nesaț, cum numai îmbâcsiții de est europeni o puteau face. Da, știu, suntem central europeni, și ne mândrim cu asta, dar lor puțin le pasă de geografie și de coordonate longitudinale.

De atunci, ne tot chinuim să -i ajungem din urmă, să fim măcar jumătate din atitudinea lor relaxată, măcar jumătate din deschiderea lor culturală și un sfert din condiția materială. Lucrăm la asta, ca popor. Unora le-a ieșit, au ieșit și s-au luminat, în timp ce alți români au rămas stingheri și pauperi în lumea rururbană construită de postcomunism.

Domul din centrul orașului

În 2017, ca o familie modestă care tinde către middle class, am pus piciorul din nou în Salzburg, cu o altă atitudine, mai puțin umilă și fără îndoială mult mai sigură și mai cultivată cu privire la turismul extern.

Am regăsit aceleași străzi aglomerate, cu pavajul lustruit de sandalele milioanelor de turiști, aceleași terase unde am savurat cele mai bune cafele din lume și pe același Mozart folosit ultraexagerat( până și pe hărtia igienică).

Bucuria revederii a însemnat o călătorie cu trenulețul-funicular care urcă la Hohensalzburg( pe muntele Festungsberg) , la cetatea care domina toate drumurile căruțelor de sare, ce uneau principatele teutone din Evul Mediu, pentru că, să nu uităm, suntem în ,,Orașul sării".

Am urcat la cetate, am vizitat, am mâncat și am băut bere neaoșă. Cât de banal sună acum și cât de extraordinar ar fi fost să faci aceste lucruri naturale acum 20 de ani, când șilingul austriac avea pentru noi valoare cât greutatea în aur.

Ce trist și ce frumos să fi sărac și să te bucuri totuși că ești acolo, ce fericire și ce împlinire să călătorești cu cea mai frumoasă soție din lume și cu cel mai creț și mai dulce băiat din emisfera nordică.

Pe umerii mei apasă o lume întreagă. Sunt un învingător...

Dacă puteți, fericiți-vă cu excursii de tipul acesta, în locuri pe care le-ați  vizitat în tinerețea voastră revoluționară și sărăcuță.Veți vedea ce sentiment de împlinire o să trăiți.

Nici nu-mi pasă pe ce strasse umblu, ce catedrală  gotică îmi ține umbră, ce statuie apare după colț sau ce terasă celebră populează un ungher al orașului muzicii.

Important este că am REVENIT. Că sunt acolo, cu cei doi oameni care alcătuiesc universul meu familial, pe aceeași băncuță pe care ne sărutam cu foc, trăgeam cu sete din țigară și savuram o bere Zipfer cu proaspăta consoartă, exact acum 20 de ani!

Hohensalzburg văzut de jos

râul Salzach și podul cu lacăte

Primul ghid turistic al Dunării românești

Autorul acestui ghid unic pentru istoria turismului românesc, este colonelul (maior în acea perioadă ) D. Papazoglu, care pe la 1863 face o selecție a tuturor obiectivelor turistice care se întindeau pe atunci de la ,, Severin a la Mer Noire''( de la Drobeta Turnu Severin pînă la Marea Neagră),  așa cum se spune și în titlul bilingv al ediției princeps, scoase la Tipografia Statului Sf. Sava și Nifon.

Descrierea începe cu marea insulă Ostrovu Mare, marele ostrov care urmează orașului Drobeta, acoperită în acele vremuri cu păduri de stejar și mult vânat. Urmează cetatea turcească a Vidinului, pe malul drept, apoi se face o scurtă descriere a orașului Tierna sau Dierna( Orșova) și a ostrovului Corbu  dar și a podului lui Traian de la Drobeta, construit de celebrul arhitect al Antichității, Apolodor din Damasc.

Mai în aval, spre vărsarea Jiului și Oltului în marele fluviu european, se amintește despre porturile Calafat- Celei și Turnu, devenit mai târziu și Măgurele, apoi ajunge la Giugiu, important port de debarcare pentru străinii care doresc să viziteze capitala.

Descrierea continuă cu zona Călărași și cu zona bălților Dunării care separă Dobrogea de ,,continent'' făcându-se referire la micuțul târg rămas la gura Ialomiței, numit Târgul de Floci, în amintirea transhumanței realizată de ciobanii trasilvaneni, în zona Vadu Oii.

 

După o scurtă referire la Hârșova( anticul Carsium), autorul vorbește despre Brăila, ca despre un port frumos, plin de hambare cu grâne de toate felurile și despre importanța lui ca poartă de export a Tării Românești. Zona de vărsare a Siretului este considerată foarte importantă, pentru că pe aici coboară toată cheresteaua din Moldova, spre Galați, un mare port unde se îmbarcă călătorii de două  ori pe săptămână, pentru Constantinopol!!!

Deci, existau curse regulate între marele porto-franco dunărean și capitala imperială de la Bosfor, ceea ce atestă împortanța Galațiului ca port comercial și pentru călători. Colonelul Papazoglu, amintește de cursul fluviului prin deltă și prin bălțile acesteia, până la vărsarea în Mer Noire, prin cele trei brațe.

Foarte interesantă se dovedește descrierea drumului până la București cu ,,delijanul'' adică cu diligența dar și a orașului lui Bucur în sine, cu hotelurile sale de atunci,  Fieschi, Concordia sau Patria. Se amintește despre balta Cișmigiului( azi, lacul și parcul cu același nume), șoseaua Kiseleff, morile de măcinat grâu și porumb, bazinele și cișmelele de pe malul Dâmboviței, ca și despre clopotul cel mare din curtea Mitropoliei, turnat de ruși din fierul tunurilor turcești la 1828. La final, autorul își exprimă dorința ca cititorul  să vadă, Turnul cel Vechi al Colței, care însă prin ,,negrija'' edililor, de la 1888 nu se mai vede!!! Trist. Se pare nici atunci autoritățile nu puneau mare preț pe monumentele arhitectonice.

Monumentul turismului de la Rușchița

Într-un almanah numit ,,Turism și arte", de prin 1985, am găsit un articol( scris de Valentin Borda) și  această poză de o calitate inferioară, rămânănd surprins că există un asemena monument. Și nu în inima Văii Prahovei, în Brașov, Sibiu sau București, ci la Rușchița( sat Rusca Montană, com. Voislova), din județul Caraș Severin.
Cunoscătorii știu că la Rușchița se exploatează cea mai bună și frumoasă marmură din România, zonă  din masivul cristalin Poiana Ruscă( 1374 m, vf. Padeș).
În articol se spunea că în 1935 ia ființă în orașul Caransebeș, Clubul turistic bănățean, asociație română, turistică, educativă, etc, cu scopul de a proteja natura, de a dezvolta alpinismul  și turismul, cercetarea geografică pe teritoriul munților Banatului.
Cea mai notabilă și vizibilă dintre acțiuni a fost și construirea și înălțarea unui ...monument al turismului.
Inițiativa s-a concretizat în vara anului 1936, când în zona ,,Șapte Izvoare", la altitudinea de 800 de metri, lângă comuna Rusca Montană, a fost dezvelit acest monument unic în lume! Planurile monumentului de artă plastică, au fost realizate de inginerii de la serviciul tehnic al exploatării de marmură.

Este o dovadă că bănățenii țin cu tot dinadinsul să fie, cum se zice, fruncea.
Azi, după cum citesc pe site-ul banaterra.eu, monumentul refăcut, a fost mutat din zona ,,Sapte Izvoare", la intrarea în comuna Rusca Montană, mutarea realizându-se în 1986.
Mai jos aveți versurile scrise de inginerul silvic V.M.( așa cum sunt ele trecute în almanah, pentru că cei de pe site nu au pus diacriticile și punctuația) și o fotografie mai nouă de pe site-ul tripimage.com.
,,Turistule, ajuns sub poala pădurii,
Aruncă necazul și patima urii,
Încearcă să prinzi din legile firii
Scânteia divină, virtutea iubirii".

Bisericile de lemn din județul Bacău

Biserica de lemn Sf. Nicolae, com Berești -Tazlău, 1819

Câteva considerații legate de bisericile de lemn din județul Bacău: 

 - în primul rând trebuie amintit orașul Tg. Ocna, unul dintre campioni la numărul de biserici de lemn din țară, are nu mai puțin de 5 astfel de monumente religioase, din care se remarcă biserica armenească de lemn;

- cel mai întâlnit hram este cel al Sf. Nicolae, ca de altfel în întreaga țară, urmat de bisericile închinate Sfinților Voievozi, hram întâlnit cu preponderență în Moldova, iar cel de-al treilea hram este cel legat de Sfânta Fecioară; curioasă este lipsa hramului Cuv. Parascheva, cel care abundă în general în Moldova, întâlnit la o singură biserică;

- cele mai vechi biserici de lemn din județ sunt cele de la Oprișești( com. Răchitoasa) din 1640, cu hramul Sf. Arh. Mihail și Gavril, urmată de biserica de lemn din Șesuri( com. Măgirești), din 1648, cu hramul Sf. Gheorghe și biserica de lemn din Răchitoasa, din 1650, cu hramul Cuv. Parascheva. 

1.  Com. Berești-Tazlău- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1819
2. Sat Prisaca, com. Berești-Tazlău- biserica de lemn Sf. Ilie, sec XIX
3. Com. Cașin- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril , 1796 și biserica de lemn Sf. Nicolae din satul Curița, 1740, ref. 1933
4. Sat Pralea, com. Căiuți- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1755, ref. 1810
5. Com. Colonești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1673  și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1809, ref. 1832
6. Oraș Comănești- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec. XIX
7. Com. Corbasca- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, a mănăstirii Pogleț, 1828
8. Com. Dămienești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1779 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Drăgești, 1773
9. Oraș Dărmănești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1808, pictată în 1873 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Lapoș, 1813, și biserica de lemn  Ad. Maicii Domnului, din satul Plopu, 1795, ref.în 1886
10. Com. Filipeni- biserica de lemn din sec. XVII și biserica de lemn din satul Mărăști, 1801-1815
11. Com. Găiceana- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1808, ref. 1864, îmbrăcată în scânduri
12. Com. Gura Văii- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1781
13. Sat Brătila, com. Helegiu- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII, ref. 1930 și biserica de lemn din satul Drăgugești, 1790
14. Sat Fundoaia, com. Huruiești- biserica de lemn Sf. Ioan Botezătorul, 1800
15. Sat Bazga, com. Horgești- biserica de lemn din 1875
16. Sat Poiana, com. Livezi- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1814
17. Sat Șesuri, com. Măgirești- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1648
18. Sat Luncani, com. Mărgineni- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1777 și biserica de lemn din satul Podiș, 1845
19. Sat Fântânele, com. Motoșeni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1763 și biserica de lemn Înălțarea Domnului, din satul Praja, 1810 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Șendrești, sec.XVIII și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Țepoaia, 1774
20. Sat Brad, com. Negri- biserica de lemn Sf. Ioan, 1771 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Poiana, 1848
21. Sat Bărboasa, com. Oncești- biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului, 1812-1814, ref. 1898-1909
22. Com. Orbeni- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1785
23. Com. Palanca- biserica de lemn Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, 1803, ref. 1923
24. Sat Satu Nou, com. Parincea- biserica de lemn Sf. Împ. C-tin și Elena, 1702, ref. 1863, a mănăstirii Parincea și biserica de lemn din satul Nănești, 1780
25. Com. Pâncești- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1801 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Soci, 1785
26. Sat Rusenii de Sus, com. Plopana- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1798
27. Sat Cornet, com. Poduri- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1809 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Prohozești, 1810
28. Sat Lehancea, com. Podu Turcului- biserica de lemn și vălătuci Sf. Voievozi, 1806 și biserica de lemn și vălătuci Sf. Dumitru, din satul Sârbi, 1837-1842
29. Com. Racova- biserica de lemn Sf. Ioan, 1844, ref. 1934
30. Sat Gâșteni, com. Răcăciuni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1808, ref.1877
31. Com. Răchitoasa- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1650, pictată în 1864 și biserica de lemn și vălătuci Sf. Dumitru, 1842 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Oprișești, 1640
32. Sat Misihănești, com. Roșiori- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1811 și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Poieni, 1808
33. Com. Scorțeni- biserica de lemn Sf. Voievozi- Merișor, 1799 pictată în 1841 și biserica de lemn Buna Vestire, din satul Grigoreni, 1810, ref. 1904
34. Com. Secuieni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1778 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Tisa-Silvestri, 1723 și biserica de lemn a mănăstirii Tisa- Silvestri, 1723, ref. 1870
35. Sat Cucuieți, com. Solonț- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1749, ref. 1808
36. Sat Petricica, com. Strugari- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1860
37. Sat Negoiești, com. Ștefan cel Mare- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1806 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Răcăuți, sec.XVIII , ref. 1881 și biserica de lemn din cimitir, de la mănăstirea Bogdana, 1750
38. Sat Drăgești, com. Tătărăști- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1770, ref. 1948
39. Oraș Târgu Ocna- biserica de lemn Cuv. Parascheva- Domnească, 1725 și biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1761, pictată în stil neobizantin în 1889 și biserica de lemn armenească  Sf. Născătoare de Dumnezeu, 1808, ref. 1825 și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1813 și biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1832
40. Com. Ungureni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1754 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Bibirești, 1799, ref. în 1839 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Zlătari, 1702
41. Sat Lunca Dochiei, com. Urechești- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII
42. Sat Lichitișeni, com. Vultureni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1908

Primul călător român cu vaporul cu aburi

Dinicu Golescu este primul călător român care  a efectuat un voiaj de ,,plăcere" cu vaporul cu aburi. Marele cărturar, născut în 1777, a lăsat posterității o carte scrisă cu multă înțelepciune numită: Însemnare a călătoriei meale Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826.

Vaporul cu care a făcut această călătorie este descris într-o dulce limbă română arhaică: ,,Vaporul este o corabie care merge pe mare cu un meșteșug de foc, ce este în cămara corăbii, iar afară se vede numai un coș de fier, lung ca de 4 stânjini, prin care ese fumul, și două roate mari de fier, întocmai ca roatele de la mori..." 

Navigația cu aburi s-a dezvoltat în primii ani ai secolului al XIX lea, și s-a răspândit timid pe fluviile și mările lumii. După unele surse, în 1824 nu existau în lume mai mult de 100 de astfel de vapoare cu aburi și cu zbaturi, ceea ce face din cărturarul nostru primul român care cunoaște în amănunt modul de funcționare a acestui tip de motor și se bucură totodată de binefacerile revoluției industriale.

Pentru că în carte, boierul nu ne spune numele vaporului care făcea curse pe Marea Mediterană, nu se poate stabili decât din stampa de mai jos. Este vorba despre IL VERBANO,celebru pentru primele sale curse făcute pe frumosul lac glaciar Maggiore, de unde este adus apoi la Veneția.

după un articol de Ion Manta, Almanah turistic, 1971

Poruncile către turiști ale lui Samivel- Parcul Național Vanoise, Franța

Poate învățăm ceva și poate îi învățăm și pe alții. Eu am început! Voi?


Paul Gayet-Tancrède alias Samivel, s-a născut în 1907 la Paris, și este un cunoscut poet, grafician, pictor, cineast, fotograf, explorator și conferențiar. Parizian prin naștere, devine savoyard prin adoptie, petrecându-și ultima parte a vieții în iubitul său Grenoble, de la poalele Alpilor. Profesor de geografie și istorie, Samivel și-a luat pseudonimul  dintr-o povestire a lui Dickens, numită Aventurile domnului Pickwick.

El a elaborat o serie de porunci către turiști, în termeni mai duri, scârbit- ca și noi- de lipsa de educație a francezilor, care cutreierau parcurile naționale din Franța, începutului de secol XX.


1.Inconștienții nu respectă natura, ei cred că devin importanți, pângărind-o și nu știu că natura se răzbună. Împărtășiți-vă din comoara înălțimilor, dar faceți așa ca, după voi, ea să strălucească la fel de viu și pentru alții;

2. Cei slabi se tem de imensitatea spațiului și prostia nu face casă bună cu liniștea: deschideți-vă ochi și urechile, dar închideți aparatele cu transistori( ha, ha, a se citi azi: I Pad, I Phone, tableta, etc.) pe care le purtați cu voi;

3. Adevăratele minuni nu costă nimic. Drumeția limpezește spiritul și te face voios. Îngropați-vă grijile, dar și cutiile de conserve goale( dar și PET-urile și dozele de bere, suc și de energizante);

4. Un drumeț inteligent nu lasă nicio urmă după sine: nici iscălituri, nici distrugeri, nici dezordine și nici gunoaie. Hârtiile în care au fost ambalate alimentele sunt cărțile de vizită ale neghiobilor;

5. Tezaurizați amintiri frumoase, dar nu rupeți florile, Și, mai ales, nu smulgeți plantele: faceți să se prăvălească pietrele. V-ați gândit câte fire de iarbă sunt necesare ca să realizați un sprijin pentru pasul vostru?

6. Pustiitorul pădurii este un rău cetățean. Dușmanul animalelor este un dușman al vieții și al viitorului. Cine distruge un cuib de pasăre, văduvește cerul de frumos și face ca pământul să devină sterp;

7. Nu aprindeți focul la întâmplare și nu vă ridicați cortul oriunde. Unele gesturi necugetate pot avea consecințe grave;

8. Frumusețea naturii este un patrimoniu național dar și un bun al vostru personal. Acceptați conștient, din toată inima, disciplinele ei și păziți-o voi înșivă contra vandalismului și ignoranței.

Din aceeași  listă de zbateri ecologice, citiți și:
Decalogul ,,teroristului" de mediu
Sfaturile lui Moș Butmăloi
Turistul geo conservator de la NG Traveler

Primele societăți turistice românești. Date istorice

Este interesant de văzut care a fost evoluția turismului din România, din perspectiva primelor organizații sau societăți turistice, un fel de cluburi de turism de azi.
Primele forme organizate de turism apar undeva la sfârșitul secolului al XIX lea, când cluburile sau asociațiile turistice încep munca de realizare a primelor poteci turistice marcate, a primelor cabane dar și a primelor publicații sau ghiduri de drumeție.

Să facem o scurtă cronologie:


-Societatea Carpatină Transilvană- 1880, înființată pentru: ,, cercetarea Carpaților Transilvaniei și a regiunilor învecinate, pentru efectuarea de excursii și înviorarea interesului pentru munți".

-Societatea Carpatină ,,Sinaia"- 1893, înființată de starețul mănăstirii Sinaia, arhimandritul Nifon, de fostul deputat și prim-ministru Tache Ionescu și de scriitoarea Bucura Dumbravă, mare iubitoare a Bucegilor și a drumețiilor montane( autoarea primei cărți despre turismul de munte- ,,Cartea Munților").

-Societatea de Gimnastică, Sport și Muzică Iași- 1902, care a ridicat o casă de adăpost pe Ceahlău și  a militat pentru declararea zilei de 6 martie ca ,,Zi a muntelui".

-Societatea Turiștilor din România- 1903, înființată la București de profesorul Ludovic Mrazec și de Alexandru Tzigara Samurcaș, care a scos 13 anuare de turism, cu filiale la Câmpulung și Iași.

- Hanul Drumeților-1921, înființată de membrii Societății Turiștilor din România, Mihai Haret, Nestor Urechia și Emanoil Bucuța, cu scopul de a încuraja ,,turismul pe jos".

-Societatea turistică ,, Frăția Munteană"- 1921, înființată la Cluj Napoca, și avându-l ca președinte pe marele om de știință și speolog Emil Racoviță.

-Touring-Clubul României-1926, și care apare ca asociație de turism și pentru protecția naturii, organizată pe secțiuni: Brașov, Munții Apuseni, Bucovina, Retezat, Maramureș, Banat, Arad, Satu Mare, Vrancea.

-Asociația turistică ,, România Pitorească"-1930, la București.

- Clubul Alpin Român- 1934

-Oficiul Național de Turism( ONT)- 1936, primul organism guvernamental de turism, apărut printr-o lege votată de Senatul României la 27 februarie 1936.