Wojas și sănătatea picioarelor: Cum să alegi încălțăminte care are grijă de confort?

 

Într-o lume în care moda și tendințele se schimbă rapid, sănătatea picioarelor este adesea trecută cu vederea. Alegerea corectă a încălțămintei este crucială pentru menținerea confortului și prevenirea problemelor de sănătate pe termen lung. Wojas, un brand cu tradiție în producția de încălțăminte de calitate, înțelege importanța acestui aspect și oferă o gamă variată de produse concepute pentru a proteja și susține sănătatea picioarelor tale. Acest articol explorează modul în care poți alege încălțămintea potrivită de la Wojas, astfel încât să te bucuri de confort și să previi afecțiunile podale.

Importanța alegerii corecte a încălțămintei pentru sănătatea picioarelor

Picioarele sunt fundația corpului nostru și suportă greutatea acestuia în fiecare zi. O încălțăminte nepotrivită poate duce la o serie de probleme de sănătate, de la bătături și monturi până la dureri de spate și probleme de postură. Alegerea corectă a încălțămintei este esențială pentru:

• Menținerea unei posturi corecte
• Prevenirea durerilor de picioare, genunchi și spate
• Evitarea problemelor dermatologice, cum ar fi micozele
• Asigurarea confortului pe parcursul întregii zile
• Protejarea picioarelor de traumatisme și accidente

Wojas, cu experiența sa vastă în producția de încălțăminte, pune accent pe toate aceste aspecte, oferind produse care îmbină stilul cu funcționalitatea și confortul.

Factori de luat în considerare la alegerea încălțămintei Wojas

Atunci când alegi încălțăminte de la Wojas, este important să ții cont de următorii factori pentru a te asigura că faci cea mai bună alegere pentru sănătatea picioarelor tale:

Mărimea și lățimea potrivită

Mărimea și lățimea încălțămintei sunt cruciale pentru confort și sănătate. O încălțăminte prea strâmtă poate provoca bătături, monturi și probleme de circulație, în timp ce o încălțăminte prea largă poate duce la frecare și instabilitate. Măsoară-ți picioarele regulat și alege mărimea potrivită conform ghidului de mărimi Wojas. De asemenea, ține cont de lățimea piciorului tău și optează pentru modele care oferă suficient spațiu.

Materialele utilizate

Materialele din care este fabricată încălțămintea joacă un rol important în confort și respirabilitate. Wojas utilizează piele naturală de înaltă calitate, care permite picioarelor să respire și previne transpirația excesivă. De asemenea, brandul oferă și modele fabricate din materiale sintetice moderne, care sunt durabile și rezistente la apă. Alege materialele care se potrivesc cel mai bine nevoilor tale și condițiilor climatice.

Suportul oferit

Suportul oferit de încălțăminte este esențial pentru menținerea unei posturi corecte și prevenirea durerilor de picioare. Verifică dacă încălțămintea Wojas pe care o alegi oferă suport adecvat pentru arcada piciorului și călcâi. Talpa interioară ar trebui să fie conturată și să ofere amortizare pentru a reduce impactul asupra articulațiilor.

Tipul de activitate

Tipul de activitate pentru care vei folosi încălțămintea este un alt factor important de luat în considerare. Wojas oferă o gamă variată de modele pentru diferite activități, de la încălțăminte elegantă pentru ocazii speciale până la încălțăminte sport și de trekking. Alege modelul care se potrivește cel mai bine activității tale și care oferă suportul și confortul necesar.

Cum să alegi încălțămintea Wojas pentru diferite ocazii și nevoi

Wojas oferă o gamă largă de încălțăminte pentru diferite ocazii și nevoi. Iată câteva sfaturi despre cum să alegi modelul potrivit:

Încălțăminte pentru birou

Pentru birou, alege modele elegante și confortabile, care să se potrivească cu ținuta ta profesională. Optează pentru pantofi din piele naturală, cu toc mic sau mediu, care oferă suport și confort pe parcursul întregii zile. Wojas oferă o varietate de pantofi Oxford, Derby și mocasini, perfecți pentru un look business.

Încălțăminte pentru ocazii speciale

Pentru ocazii speciale, cum ar fi nunți sau petreceri, poți alege modele mai sofisticate, cu toc înalt sau detalii decorative. Asigură-te că încălțămintea este confortabilă și că oferă suport adecvat pentru a putea dansa și socializa fără probleme. Wojas oferă o gamă variată de pantofi stiletto, sandale elegante și botine cu toc, perfecte pentru evenimente speciale.

Încălțăminte pentru activități sportive

Pentru activități sportive, cum ar fi alergarea sau fitness-ul, alege modele special concepute pentru a oferi suport, amortizare și stabilitate. Optează pentru pantofi sport cu talpă flexibilă și respirabilă, care să absoarbă șocurile și să prevină accidentările. Wojas oferă o gamă variată de pantofi sport, perfecți pentru diferite tipuri de antrenament.

Încălțăminte pentru drumeții și trekking

Pentru drumeții și trekking, alege modele rezistente și impermeabile, care să ofere protecție și suport pe teren accidentat. Optează pentru bocanci cu talpă aderentă și căptușeală confortabilă, care să protejeze picioarele de frig și umezeală. Wojas oferă o gamă variată de bocanci de trekking, perfecți pentru aventurile în natură.

Sfaturi pentru îngrijirea încălțămintei Wojas

Pentru a prelungi durata de viață a încălțămintei Wojas și pentru a menține aspectul impecabil, este important să o îngrijești corespunzător. Iată câteva sfaturi:

• Curăță încălțămintea regulat cu o cârpă moale și umedă.
• Folosește produse speciale pentru curățarea și îngrijirea pielii.
• Depozitează încălțămintea într-un loc uscat și aerisit, ferit de lumina directă a soarelui.
• Folosește suporturi pentru pantofi pentru a menține forma încălțămintei.
• Înlocuiește tălpile interioare uzate pentru a menține confortul și suportul.

Beneficiile alegerii încălțămintei Wojas pentru sănătatea picioarelor

Alegerea încălțămintei Wojas pentru sănătatea picioarelor tale vine cu numeroase beneficii:

• Confort sporit: Încălțămintea Wojas este concepută pentru a oferi confort maxim pe parcursul întregii zile.
• Suport adecvat: Modelele Wojas oferă suport adecvat pentru arcada piciorului și călcâi, prevenind durerile și problemele de postură.
• Materiale de calitate: Wojas utilizează piele naturală de înaltă calitate și materiale sintetice moderne, care permit picioarelor să respire și previn transpirația excesivă.
• Durabilitate: Încălțămintea Wojas este fabricată pentru a rezista, astfel încât să te poți bucura de ea pentru mulți ani.
• Stil și eleganță: Wojas oferă o gamă variată de modele, care îmbină stilul cu funcționalitatea și confortul.

Concluzie

Alegerea încălțămintei potrivite este esențială pentru sănătatea picioarelor tale. Wojas, cu tradiția sa în producția de încălțăminte de calitate, oferă o gamă variată de produse concepute pentru a proteja și susține sănătatea picioarelor tale. Ține cont de factorii menționați în acest articol și alege încălțămintea Wojas care se potrivește cel mai bine nevoilor tale și stilului tău de viață. Investind în încălțăminte de calitate, investești în sănătatea și confortul tău pe termen lung.

Re-descoperă România Episodul 14. Târgul de Floci, destinul trist al unui oraş medieval strălucitor

  

Comuna Giurgeni, Județul Ialomița, Brațul Borcea, Bărăgan, Câmpia Română

August 2010

Eram student la Iași, când am auzit pentru prima dată, la cursul  în care vorbea de așezări medievale despre Târgul, Oraşul sau Cetatea de Floci. Bineînțeles că am râs, cine nu ar face asta?  În (sub)culturile noastre de cartier, flocii sunt o chestie intimă, deşi conform DEX-ului aceştia înseamnă: smoc mic de lână sau matase sau fir de păr încreţit!?

Ştiam că fostul oppidum era aşezat la marginea Câmpiei Bărăganului, lângă locul de confluenţă al Ialomiţei cu Dunărea, însă nu trecusem pe acolo niciodată ziua, doar noaptea, în drum spre mare. Explicaţia este simplă. Pe hărţile vremurilor apărea localitatea Linucastrum Flocx, sau dacă vreţi Cetatea Lânii, care se leagă de definiţia din DEX dar şi de fenomenul transhumanţei. Zona unde se varsă Ialomiţa este la capătul de nord a ceea ce numim Balta Ialomiţei, în fapt un ostrov imens prins între două braţe dunărene, din care cel mai circulat este Borcea. Aici, aluviunile formau VADURI, adică locuri de trecere prin apa fluviului ocolite de ambarcațiuni, dar iubite și în același timp utilizate de ciobanii ardeleni care reuşeau, astfel, să treacă în Dobrogea cu turmele lor.

Ei, ştiţi cum se numeşte zona acesta unde plătiţi pe pod ca să ajungeţi la mare? -Giurgeni-Vadu Oii. Acum aveţi tabloul complet al apariţiei în 1431, sub domnia lui Dan al II-lea, a unui oraş cu peste 20 000 de locuitori. O cetate medievală cu biserici situate pe grinduri, cu case de piatră şi cu beciuri, cu negustori levantini şi lioveni, care mişunau pe acolo în căutarea unei târguieli. Ori, după cum spune legenda, acesta adăpostea un întreg oraş subteran care avea rolul de a ascunde aurul râvnit de otomani şi de tătari, fapt pentru care aici era  cantonată o garnizoană de 1500 de militari încă de pe timpul lui Matei Basarab.

Şi mai ales, aici se vindea LÂNĂ, adică FLOCI! 

Un alt aspect important și interesant este legat de locul naşterii domnitorului Mihai Viteazul. Într-un oraş aşa mare, o femeie de neam, frumoasă şi strălucitoare, îi cade cu tronc domnitorului Pătraşcu. Rezultatul acestui coup de foudre va fi acela că, cel mai mare şi mai bogat oraş al Ţării Româneşti, va da unul dintre marii voievozi și conducători de oşti din Țara Românească.  

Piua Petrii a fost un sătuc de pe digul Ialomiţei, ultima aşezare care amintea de Târgul de Floci, dispărut din cauza inundaţiilor într-o noapte, aşa cum pare să fi dispărut şi fratele mai mare, uriaşul târg (80 de hectare!), deşi oficial războaiele ruso-turce de pe la 1770 au măturat zona şi deci şi oraşul cu flocii săi şi cu aurul lui, undeva, în lada de nestemate a istoriei.

Pentru postarea originală și alte poze-AICI

Re-Descoperă România Episodul 11. Cheile Nerei și Lacul Dracului

 

Comuna Șopotu Nou, Județul Caraș -Severin, Depresiunea Almăjului/ Bozovici, Munții Almăjului, Grupa Banatului

 

Septembrie 2008

sursa foto: speologie.org 

Pentru a ajunge în Cheile Nerei trebuie să mergeți pe E70, Timișoara- Pitești- București, pe porțiunea dintre Caransebeş și Băile Herculane. Dacă veniți din nord, adică dinspre Caransebeș, la Plugova faceți dreapta, spre Iablanița, urmați drumul spre Oravița sau Anina.  O mențiune geologico-geomorfologică trebuie făcută la trecerea prin scurtele Chei ale Globului, unele dintre puținele chei ,,săpate" în şisturi cristaline (roci metamorfice, cu structura şistoasă, precum foile unei cărți și cu mineral de mică).

Atenție la drum, pentru că aproape de Bozovici trebuie să faceți spre Dalboşeţ și apoi spre Șopotu Nou, mergeți pe drumul de țară, uneori îngust, alteori mai lat destul de desfundat, până dați de primele case. Bozovici reprezintă a doua denumire a marii depresiuni intramontane de aici, străbătută de Nera, numită Almăjului, după numele munților situați în sudul acesteia (altitudine max. de 1224 m în Vf. Svinecea Mare).

De ce spun asta, pentru că indicatoare nu prea sunt, ci doar panouri cu cel mai sălbatic parc național din țară, Cheile Nerei- Beuşniţa, unde suntem învățati ce să facem și ce nu în acest parc (nici urmă de indicator, chiar rudimentar, din această cauză este bine să întrebați pe la țăranii din zonă). Vă sugerez să lăsați mașinile cu garda mică la sol undeva la ultima casă și să mergeți pe jos vreo 2-3 kilometri. Peisajul este super,  puteți mânca mure sau zmeură pe săturate, drumul este relativ simplu, dar nu plecați în papuci sau sandale.

Prima mare surpriză este liniștea cu care curge Nera. Deși te-ai aștepta la un râu vijelios, cel puțin pe porțiunea explorată de noi, apa este plină de mreană, clean chiar și ştiucă (probabil pătrunsă din Dunăre), iar stâncile maiestuoase care domină peisajul nu au decât câteva sute de metri altitudine și par rupte din Ceahlău sau Rarău.

Următoarea surpriză este Lacul Dracului, în fapt, cred eu, un fel de izbuc ce alimentează acest lac nemaipomenit de frumos de care, sincer, nu auzisem. Pentru a ajunge la el trebuie să treceți prin apa Nerei, așa că atenție la pietre (este situat cam la 20-25 de metri de malul apei).

Izbucul reprezintă un izvor carstic subteran, care poate alimenta un lac, sau în cele mai spectaculoase cazuri izbucnește cu putere din cavitatea calcaroasă, la intervale regulate. Acestea  sunt întâlnite cu precădere în Apuseni, iar cel mai cunoscut dintre acestea este Izbucul Galbeni. Se poate campa lângă lac, noi am găsit acolo șapte corturi. Acest lac are și o poveste interesantă, de fapt, o legendă despre un localnic, care-l păcălește pe Aghiuță să rămână pe fundul lacului pe vecie.

Lacul este cumva ascuns, aproximativ jumătate din suprafața sa aflându-se în gura unei peșteri numită -cum altfel- Peștera Dracului. Are în jur de 200 de metri în diametru și vreo 7 metri adâncime, iar copacii de deasupra pereților abrupți și-au unit crengile într-o coroană perfectă, parcă pentru a-l proteja de oameni. Atenție, vara, în zilele călduroase de iulie, pe stâncile de pe malul lacului vegetează la soare vipera cu corn și vipera comună, iar prin desișuri găsiți faimosul scorpion carpatic (Euscorpius Carpaticus) a cărui înțepătură, din fericire, nu este letală.

Re-Descoperă România Episodul 10. Despre o călătorie în Defileul Dunării- minuni naturale și antice

Clisura/ Defileul Dunării, 140 kilometri, Lacul Porțile de Fier, Munții Banatului, Granița România /Serbia

 

Septembrie 2008

 

Două elemente naturale impresionează la fluviul acesta, o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru România. Primul este Defileul sau Clisura Dunării (clis în limba greacă  înseamnă cheie), ori, mai românește spus, Cazanele Dunării, iar al doilea este Delta Dunării situată la capătul maritim al marelui fluviu.

Defileul în sens geologic, reprezintă o vale relativ îngustă, cu porțiuni mai largi sau microdepresiuni în alternanță cu zone foarte înguste, pe care un râu sau un fluviu o ,,sapă'' într-un lanț de munți. În Defileul Dunării se poate ajunge dinspre Drobeta Turnu Severin, trecând pe lângă hidrocentrala Porțile de Fier I, spre Orşova, sau dinspre Caransebeș (E70) și Băile Herculane, direct spre Orşova. De altfel, stațiunea aceasta cu rezonanță antică este și punctul de plecare al călătoriei noastre prin defileu.

Am ajuns la ora 9 dimineața în port la Orșova, ne-am interesat de vaporaș și am aflat că pleacă în jurul orei 11. Trebuie să știți că nu există neapărat un orar al plecărilor, pentru că și căpitanii fac curse dacă au grupuri mari de turiști (15- 20 de lei de persoană, până la mănăstire și la statuie).

Oricum, asteptarea nu are cum să plictisească, pentru că golful sub formă de amfiteatru, în care este așezat orașul este splendid, păcat că autoritățile comuniste au plesnit arhitectura orașului ,,plantând '' blocuri de tip bară oribile, chiar pe versantul care domină fluviul, iar casele sau vilele mult mai sus. Orașul a fost strămutat odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier și implicit a apariției lacului de acumulare, care a inundat toata vatra anticului oraș Dierna - nume dat de romani davei dacice Tiorma.

Clisura Dunării este de fapt un sector în care fluviul a ferăstruit în Munții Banatului, o succesiune de defileuri, chei și microdepresiuni, pe o lungime de  peste 110 kilometri, o minune geomorfologică unică în Europa. Sectorul Cazanelor, reprezintă de fapt niște chei săpate în calcarele Munților Almăjului, numite așa datorită impresiei de apă care fierbe între stâncile munților.

Cazanele Mici se numesc așa, nu pentru că sunt mai puțin impresionante, ci pentru că sunt străjuite de Muntele Ciucaru Mic, iar Cazanele Mari sunt delimitate, pe partea românească de Muntele Ciucaru Mare (318 metri).  La intrarea în defileul propriu zis se află, pe partea sârbească, pe lângă care veți trece foarte aproape, o inscripție latină care se referă la construirea drumului de acces spre Dacia și care poartă denumirea de Tabula Traiana în traducere asta ar însemna: ,,Traian a refăcut acest drum scobit în munți…"

 De altfel, este bine să știți că mai există două ,,tabule '' în zona Cozla, tot pe malul sârbesc, Tabula lui Tiberiu și a lui Domitian. Prin opoziție cu această inscripție (sau ca o completare fericită), Iosif Constantin Drăgan, primul miliardar român, decedat în august 2008, a finanțat sculptarea unei statui a lui Decebal, pe malul românesc, cu câteva milioane de euro, după modelul celor cinci statui de pe muntele Rushmore (SUA).

În defileu mai puteți vizita Peștera Liliecilor, Peștera Veterani și Peștera inundată Gura Ponicovei, situată în Cazanele Mari (atenție la ce plătiți când mergeți în micuța croazieră, pentru că majoritatea curselor sunt până în Cazanele Mici, la Mănăstirea Mraconia) după localitatea Dubova.

Dacă alegeți să mergeti cu mașina, veți avea parte de un peisaj pitoresc, pentru că șoseaua practic șerpuiește pe pantele muntelui, când la câțiva metri de Dunăre, când la 150 de metri, pe buza unei prăpăstii. Deplasările pe potecile de deasupra lacului vă oferă unica posibilitate de a admira vegetația de origine (sub)mediteraneană, cu alunul turcesc, cărpinița - o specie de frasin, laleaua, liliacul sălbatic, stânjenelul de piatră ori celebrul pin negru de Banat și, poate întâlniți și scorpionul carpatic, vipera cu corn sau broasca țestoasă de uscat, caz în care trebuie să fiți echipați cu bocanci corespunzători.

La dus, capătul călătoriei este la Mănăstirea Mraconia și la statuia monumentală, sculptată în stâncă, a lui Decebal. Mănăstirea a fost ridicată prin efortul de ani de zile a unui preot inimos, care a dorit cu tot dinadinsul să ridice pe mal, în același loc, o nouă mănăstire în amintirea celei vechi acoperită de apele lacului de acumulare.

Bonus- mai multe poze cu defileul luate de pe malul sârbesc- AICI

Re-Descoperă România Episodul 6.Defileul Latoriței. Fără cuvinte, în multe cuvinte

 

101 locuri românești / plecatdeacasa.net

Defileul Latoriței. Fără cuvinte, în multe cuvinte

Sat Ciunget, Comuna Mălaia, Județul Vâlcea, Munții Latoriței, Grupa Parâng, Carpații Meridionali

 

Decembrie 2011

 

Munții Latoriței, sunt necunoscuți, restrânși ca suprafață, destul de înalți și înghesuiți între spinările vânjoase ale Parângului, Lotrului și Căpățânii. Aici s-a țesut o frumoasă legendă care vorbește despre iubirea dintre un păstor sau haiduc pe nume Lotru și o ciobăniță pe numele ei Latorița.

Cei doi, sau cele două(n.b.râuri), reușesc să-și împletească undele după zeci de kilometri în care aleargă paralel de o parte și de alta a acestor munți. Locul de întâlnire se numește, cum altfel ,,Gura Latoriței", și este situat la 30 de kilometri de Brezoi și la 7 km. de Voineasa, în capătul de vest al Țării Loviștei, în inima Meridionalilor.

Chiar dacă are nume de fată, Latorița este un râu viguros, care a reușit să(-și) creeze un defileu cum rar am întâlnit în România. Parafrazând o reclamă celebră, este ,,probabil cel mai frumos defileu din țara noastră".

Nivelul de bază coborât al Lotrului, a obligat Latorița să se adâncească, ferăstruind astfel o vale îngustă în cele mai dure roci existente la noi: șisturi cristaline, gnaise, roci magmatice și calcare cristaline.

Rezultatul geomorfologic te lasă fără suflare, la propiu. O incursiune într-o lume fantastică, bântuită de jgheaburi, pereţi surplombați, ace și țancuri, hornuri  și săritori peste care apa se răsfiră în voaluri de mireasă.  Din loc în loc, apar versanți tiviți de grohotișuri, acoperiți de molizi și de exemplare distinse de larice sau zadă, ori întinse șiraguri de brusturi uriași. Ici și colo mesteceni și fagi se amestecă cu coniferele, lăsând loc și pentru coloanele de piatră cenușie, care se ițesc printre ei.

După satul Ciunget, la 610 metri altitudine, unde se află și centrala hidroelectrica de 510 MW(cea mai mare din țară!), intrați în lumea minunată a defileului Latoriței, prins în chingile Munților Repezi-Părăginosu de o parte și cele ale Târnovului în cealaltă. Este primul și cel mai îngust sector al defileului, unde apa furioasă se agită peste pragurile colțuroase ale rocilor prea dure pentru a fi șlefuite, unde se ascund în marmitele de eroziune păstrăvi iuți și unde în anii '50 se practica plutăritul.

Pe lângă pereții surplombați, mașina își face loc cu greu, pe drumul asfaltat, dar neîntreținut, care duce până la cele două baraje ce întregesc farmecul locurilor  și oferă priveliști unice. Este vorba despre lacurile Petrimanu și Galbenu, lacuri care, paradoxal, îmbogățesc peisajul și nu îl urâțesc, cum se întâmplă în alte locuri. Doar stâlpii schilozi, de înaltă tensiune, obturează imaginea aparatului de fotografiat. Nu pot să-i ocolesc, cadrul îi prinde, stau scheletici pe mijlocul văii, ca niște arătări din altă lume.

La un moment dat, la câțiva kilometri de primul baraj, în zona în care valea se îngustează pentru a doua oară, apare o stâncă de calcar cristalin, peste care un firicel de apă curge ca o lacrimă pe versantul golaș. Se numește, destul de sugestiv, cascada Apa Spânzurată. Multe mici cascade au acum un debit minuscul, pentru că pâraiele din toți munții din jur plătesc tribut lacurilor de acumulare și forței omului.

Pe la Prejbeni, la 7 kilometri după ce am intrat în defileu, drumul se strecoară pe sub versantul Târnovului, pentru a poposi într-o mică depresiune numită Borogeana. După alți patru kilometri se ajunge la lacul Petrimanu, iar sectoarele înguste devin din ce în ce mai rare, pentru a se destinde la capătul traseului, la barajul lacului Galbenu. Deja am ajuns la 1150 de metri, altitudinea primului baraj, așadar am urcat 500 de metri. Drumul continuă pe lângă cele două lacuri spre Iezerele Latoriței și cascada Moara Dracului, alte minuni din munții ăștia frumoși și necunoscuți.

Postarea originală și mai multe poze-AICI

Re-Descoperă România Episodul 4.Stâlpii totemici din Ţara Bârsei. O altfel de cruce la căpătâiul morţilor

101 locuri românești 

Re-Descoperă România Episodul 4.Stâlpii totemici din Ţara Bârsei. O altfel de cruce la căpătâiul morţilor

Sat Satu Nou, Comuna Hălchiu, Județul Brașov, Depresiunea Brașovului, Curbura interioară a Carpaților

 

Noiembrie 2011

 

Undeva în nordul Ţării Bârsei, în judeţul Braşov, am descoperit un cimitir al comunităţii de păstori din Satu Nou şi Crizbav. Până aici nimic neobişnuit. Cimitirul din Satu Nou este situat pe o coastă de deal fiind împărţit în două de o potecă nu mai lată de o maşină. În dreapta lui, se află cimitirul catolic şi evanghelist al minorităţilor maghiară şi germană, iar în stânga cel ortodox, al românilor.

Iată povestea:

Caut şi umblu de vreo jumătate de oră pe drumurile din jurul Bodului şi ale Hălchiului, întrebând în stânga şi în dreapta, cum ajung în Satu Nou. Într-un târziu, după ce intru şi ies de vreo două ori din drumul naţional Sfântu Gheorghe –Braşov şi trec de trei ori  pe lângă fabrica de zahăr, ajung în centrul satului. Întrebările mele despre locaţia cimitirului, lasă cu gura căscată puţinii locuitori ieşiți cu treabă pe străduţele curate și asfaltate. Pasămite că habar nu au ce este la ei în bătătură. Biserica îmi este un bun punct de reper.

Urc pieptiş, cu maşina, vreo sută de metri şi mă opresc lângă o poartă ce stă într-o rână, dotată însă cu plasă şi cu lacăt. Escaladez, legănându-mă de vreo câteva ori înainte şi înapoi apoi sar în curtea cimitirului. Numele de pe cruci şi de pe pietrele funerare sunt  în maghiară şi germană. Am intrat în cimitirul  catolic.

Ordonat, aranjat, plin de flori, ca o grădină în care viaţa şi moartea convieţuiesc(sic!) în bună pace. O femeie, angajată probabil de saşii plecaţi în Germania, încearcă să mă lămurească despre ciudatele ,,cruci” sub formă de totemuri sculptate, care răsar în vreo două locuri, frumos lăcuite şi inscripţionate.

-Sunt obiceiuri vechi, dar nu ştiu ce înseamnă.

-Uitaţi-vă, aici este un om de vază din sat, bogat dar credincios, iar aici un fost preot reformat maghiar.

-Da, văd bine steagul cu alb, verde și roşu.

Dau sărutmâna, şi plec.

Totuşi nu semănă cu ce am văzut în nişte fotografii vechi, dintr-un album cu amintiri turistice. Aşa că fac cale întoarsă, sar din nou portiţa, sub privile interogative ale doamnei, şi trec în cimitirul ortodox. Aici nu escaladez nimic, ci pur şi simplu intru printr-o gaură din gard. Nu ați observat că este o mare diferenţă între felul în care îşi îngrijesc catolicii morții şi cum o fac, sau cum uită unii ortodocşii de mormintele înaintaşilor? Pare o boală naţională.

După mine, mărunţelul meu de şapte ani, începe să fotografieze frenetic toate crucile, florile şi mormintele. Ce i s-o fi părut interesant, nu ştiu. Dar dacă tatăl lui, a găsit de cuviinţă să intre într-un cimitir, ceva, ceva o fi. Nu?

Eu caut altceva, sau mai bine zis, acel ceva.

Pe după câteva de tufe groase cu pir, festucă şi măceş, se iţeşte un un vârf de scândură, umflată de vreme, care stă într-o rână lângă o cruce. În jurul ei, câteva floricele de mustaţa flăcăului, înviorează obiectivul aparatului.

Am găsit ce căutam! Am găsit totemul!

Nu este precum m-am aşteptat, dar este acolo. Asta este cel mai important. În total, în cimitirul acesta ciudat, au mai rămas trei totemuri.

Ce au avut în cap şi care erau resorturile spirituale ale celor ce sculptau pentru morţii de la poalele Munţilor Perşani, asemenea arătări mortuare?

Stâlpii aceştia, făcuți dintr-o singură bucată paralelipipedică de lemn, mărturisesc prin prezenţa lor, legătura dintre românii de aici şi dacii lui Decebal. Stâlpii solari aveau pe ei gravat un cerc, împărţit în opt arcuri egale, precum roza vânturilor. Evident, unghiurile sunt la 45 de grade, adică exact latitudinea țării noastre  dar și unghiul de incidență al razelor solare, în directă legătură cu  solstițiul de vară. Cercul poate reprezenta sfericitatea bolții cerești, iar razele care pleacă din centru pot fi ramurile de brad care amintesc de braduții sau buhașii puși la căpătâiul mortului. Metafora Soarelui o putem  înțelege, dacă o asociem cu viziunea lui Brâncuși despre vestita Coloană a  Infinitului.

Unii stâlpi aveau gravat și un plic închis, privilegiu pe care îl aveau doar cei vrednici de încrederea comunității. Scrisoarea acesta este expresia directă a obiceiului dacilor de a trimite un mesaj zeului lor suprem Zamolxe. Un exemplu clar, care a dăinuit vreme de două mii de ani și care se pierde azi, prin ,,grija” nețămurită pe care o avem față de valorile noastre.

O legatură ciudată, între cultura păgână, paleocreștină și cea creștină, altfel nu se explică alăturarea celor două simboluri: unul creștin CRUCEA și celălalt păgân, STÂLPUL. Povești, frumuseți ascunse, mai vesele sau mai triste există în țară. Rămâne ca după descoperirea lor, să facem ceva să salvăm, ceea ce mai poate fi salvat. Este posibil ca vreo doi nebuni ca mine, să meargă în cimitirul mic, discret și năpădit parțial de buruieni, și să nu mai găsescă nimic. Nimic din ceea ce mai aduce aminte despre credința dacilor despre moarte.

O completare de la Ion Musceleanu:

,,În general, problema stâlpilor totemici, a semnificației și vechimii lor, e deosebit de dificilă. În vremea comunismului, cercetarea istorică era tributară atât formei de cultură predominante (proletcultismul și apoi protocronismul) cât și ideologiei politice. Cred că până la daci e cale lungă, mai ales că în Satu Nou, românii au fost atestati de-abia în Evul Mediu. Ar mai fi și stâlpii de pridvor, la unele case și biserici de lemn, foarte asemănători cu cei funerari. O altă problemă interesantă, pe care ați întâlnit-o probabil e cea a pietrelor de intrare, de obicei așezate în fața porților sau la deschiderea pridvorului. Adesea au forme circulare, unele (dar nu toate) fiind trovanți.  Am mai găsit o gravură cu mănăstirea Cornetu: http://www.imagoromaniae.ro/imagini/mnstirea-cornetu.html

Un alt exemplu este Piatra Teiului, una dintre cele mai importante sculpturi megalitice din Moldova. Aparent, dvs. nu ați surprins chipurile de pe piatră, probabil neștiind. la momentul respectiv, ce să căutați.

O seară bună și încă odată, mulțumesc! Ionuț Muscelean"

Pentru mai multe poze si postarea inițială -AICI

Re-Descoperă România Episodul 3. Muscel de Dâmbovița, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor

101 locuri românești 

3. Muscel de Dâmbovița, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor de sub munte

 

Sat Muscel, Comuna Moroieni, Județul Dâmbovița, Subcarpații Getici, Muntenia de Nord

 

Septembrie 2011

 

Lângă Moroieni, în capătul nordic al judeţului Dâmboviţa, pe cumpăna de ape ce desparte apele Ialomiţei de cele ale afluentului său Prahova, se află un sat desprins parcă din peisajele şviţeriene, vorba preferată a marelui geograf Ion Simionescu. Dealurile sau muscelele subcarpatice ce colorează cu păduri de fag zona de mijloc a judeţului, cuprind între ele un sătuc unde timpul a rămas parcă în loc.

În încremenirea aceasta de la marginea istoriei, s-au încăpătânat să şălăşluiască vreo cincisprezece familii, care n-au roit-o spre comuna cea mare, cu sanatoriu şi asfalt la poartă (n.a. Moroieni). Cum să siliştească oamenii locul acesta binecuvântat de natură, cu păduri crude de foioase, cu fâneţe grase şi cu pini portocalii peste care atârnă sufocant lianele curpănului de pădure? Cum să părăsească zona, când de o parte a dealului, spre dreapta, curge pădurea, de cealaltă zburdă păşuni şi fâneţe, sus este ciripit de lăstuni şi rândunele, iar jos pluteşti în liniştea matriarhală a Mamei Natură.

Un tablou unicat, cu case vechi, lângă care tronează impunătoare vreo două trei tecitoare, câteva putinele şi zeci de butoaie cu borhot de prune, din care se spune că se obţine cea mai bună ţuică din Dâmboviţa. Locul are un farmec aparte, începând cu drumul ascuns şi bolovănos care urcă brusc şi care nu seamănă nici pe departe cu ceea ce noi numim uliţă şi terminând cu oalele acelea incredibil de curate, ce stau cuminţi pe gardul de lângă bucătaria de vară. Şcoala s-a închis acum doi ani, cei patru copii din cătunul ăsta minunat fac cei cinci kilometri, zi de zi, iarnă de vară, dar şi în vacanţe, pentru că aici nu există magazine. Clădirea veche a şcolii este căţărată undeva pe o coastă de deal şi se ascunde privirii de după câteva ramuri groase de mesteacăn.

Drumul, bunişor o parte, se strică foarte mult în apropiere de sat, este rupt de pârâul ce curge pe la poala dealului. Vreo doi capi de familie şi-au luat ATV-uri şi cu ele înfruntă şi hârtoapele şi nămeţii. Cică vreo doi olandezi au cumpărat pământ şi case vechi în sat. Sigur, ei… au văzut  ce era de văzut sau poate, cine știe, au simţit. Pentru ei tabloul este suprarealist, iar ideea de a locui în el este ameţitoare. Noi, ne mulţumim să ştim că există plaiuri de aşa frumuseţe şi linişte în România. Ţinutul Muscelului dâmboviţean este de fapt un ţinut al apropierii de Dumnezeu, eu i-aş spune chiar Ţinutul Troiţelor.

            Le vezi peste tot, la intersecţii cu cărări de munte, în lungul drumurilor, în faţa caselor, lângă pădure, astfel că, oriunde răsuflă grija de Dumnezeu şi toţi sfinţii cărora li s-au închinat troiţele. O călătorie în timp, o regăsire, o redescoperire a ceva ce este cu adevărat autentic în legătura asta dintre Om, Dumnezeu şi Natură.

Asta am găsit eu la Muscel. Simplitate!

Mai multe poze și postarea originală de acum 13 ani- AICI

Vaporeto pe Bega

Știați că pe Bega, în Timișoara, există un fel de autobuz... fluvial? Canalul a fost curățat, reamenajat, o adevărată oază de răcoare vara. Banii au venit de la mult hulita UE, vaporașele la fel, iar prețul unui bilet este de 1 leu! Detalii am (s)pus și eu în videoclip.

Cele mai bune băuturi din hutte-le austriece- cu rețete cu tot

 

Sursa: skimania.ro

Hutte -le din statiunile de schi din Austria sunt pline de bauturi alcoolice interesante si speciale. Singura problema cu ei este ca in cele mai multe cazuri au o denumire ciudata, care nu ne spun nimic, astfel multi dintre noi nu stiu ce pierd daca nu le incearca.

Aperol Spritz: Aperol este un lichior amar italian cu aroma de fructe – bautura era denumita dupa acest aspect. Din acesta luam 2 unitati, la care se adauga 3 unitati de sampanie sau vin alb, dupa cum se doreste si se adauga 1 unitate de apa carbogazoasa. Cu putina gheata si o felie de portocale va fi perfect! (expresiile spritz/gespritzt sugereaza intotdeauna ca vom bea o bautura cu apa carbogazoasa)

Bock: Bock este un tip de bere speciala, cu un continut inalt de alcool (7%), care este de obicei consumat in perioada de Craciun - Advent.

Bombardino: aceasta este mai mult o bautura renumita in Italia, dar nu a putut sa ramana in afara listei. Exista mai multe tipuri, inclusiv cele mai cunoscute contin lichior de oua si rom sau whisky. De obicei se serveste fierbinte, cu frisca, si puteti decora cu scortisoara in functie de gust! Pentru cei carora le place, cautati Schneeflocke in Austria.

Bombe: 1 : 1 sprite si tequila.

Diesel: in principal amestec de bere de grau (mai putin blonda) si cola.

Flugerl: un amestec de bautura energizanta (in general red bull rosu) si vodca.

Geistige Himbeere: bautura denumita "zmeura amuzanta" este o adevarata specialitate care contine: o multime buna de zmeura, uneori pisata, vodca, palinca de zmeura, un pic de suc de lamaie si zahar.

Gluhwein: vin fiert. Pe baza de vin, cu fructe,  cu condimente, dulce, fierbinte. Despre modul de preparare s-ar putea lansa, cu putina exagerare si un razboi civil: vin alb sau rosu, miere sau zahar, portocale sau lamaie sau ambele si asa mai departe...

Grog: grogul este o bautura fierbinte, cu rom si condimente – la cine ii place vinul fiert, sa incearca!

Pentru a prepara 2 portii: 5 dl ceai (negru puternic, din jumatate de litru de apa), 1 dl rom (de ex. Bacardi sau whiskey), 6 bucati de cuisoare, scortisoara dupa gust, 3 lingurite de zahar brun. 

Heiße Liebe: nu va lasati pacaliti de faptul ca acest nume nu este de obicei vazut printre lista de bautura, ci pe cea de inghetata. Totusi ca o bautura este un lichior amaretto, cald, cremos cu ciocolata pe partea de sus. (Inghetata cu acest nume este o inghetata de vanilie cu topping cald de zmeura!)

Heiße Oma: cacao fierbinte al bunicii, cu lichior de oua!

Heiße Witwe: bautura denumita si vaduva fierbinte este una foarte speciala: o baza de lichior de prune sau palinca, cu aroma de scortisoara si decorata cu frisca.

Hubschrauber (elicopter): acest cocktail se bazeaza pe o bautura racoritoare amara cu aroma de lamaie (ex. Schweppes Bitter Lemon), se mai adauga multe gheata si 4 cl de gin.

Hugo: cocktail racoritor bazat pe Prosecco (sampanie), aromat cu sirop de soc si frunza de menta.

Jagertee sau Jagatee: traducand este ceaiul de vanatori este o bautura calda, a carui compozitie este inconjurat de putin mister, acolo unde este renumit este mai usor sa stabilim compozitia, fiind ceai cu rom, insa exista numeroase moduri de preparare. Ceea ce este sigur este ca aceasta bautura are ca baza ceai, dar de multe ori este amestecat cu vin, el devine intr-adevar puternic amestecat cu rom sau palinca, si de multe ori este aromat cu scortisoara si lamaie!

Jagerbomb sau Flying Hirsch (ultimul insemnand si cerb zburator): aceasta este o bautura interesanta: in mod traditional intr-un pahar de bere (mai recent si in bautura energizanta) pun un shot de Jagermeister. O alta varianta este cand pe partea de sus a halbelor alturate sunt plasate lichiorurile amare bine cunoscute. Ideea este ca imediat dupa ce beti shotul sa urmeze repede berea sau bautura energizanta.

Lumumba: pentru cei care doresc rum in ciocolata calda, dar nu-l gasesc pe meniul de bautura ca Heiße Schoko mit Rum - asta e solutia!

Mascherl: suc de portocale cu brandy.

Mozartkaffee: este cafea cremoasa cu lichior de visine.

Obstler: amestec, in cele mai multe ori palinca de casa din fructe.

Punsch: inghetata cu aroma de punsch cu siguranta este cunoscuta tuturor, dar ce inseamna aceasta intr-un hutte? De obicei o bautura alcoolica pe baza de ceai fierbinte, aromata puternic, de multe ori cu sirop dulce de fructe, sau cu lichior si/sau rom.

Radler: probabil ca nu va spunem o mare noutate, dar cine nu stia, Radler este popularul brand de bere cu diferite gusturi de fructe (lamaie, grapefruit etc.).

Ruscherl: Cola + brandy.

Schiwasser: aceasta bautura nu mai este un mister pentru schiorii cu experienta, dar daca totusi este, acum va prezentam: aceasta nu este nimic mai mult decat sirop de zmeura simpla (uneori de soc sau coacaza).

Schnapstee: ceai cu palinca - simplu, dar minunat.

Schneeflocke: lichior de oua calda cu lapte si frisca - fantastica, preferata doamnelor!

Willi sau Williams: palinca din pere Williams - altfel se poate spune ca daca vedeti niste nume de fructe pe meniul de bautura (de exemplu, Marille - piersica), se va servi palinca facuta din fructea respectiva.

Wodka - Feige: vodca de smochine – intr - o versiune prefabricata, mai simpla, apare doar in aroma, dar daca nu cu aceasta versiune ne intalnim, atunci o sa gasim si o bucata de fructe in pahar!

Giardino di Boboli Firenze

Grădinile Boboli din Florența oferă o experiență extraordinară. Ascultați precizările din videoclip, cu scuze pentru micile greșeli de poziționare urban-geografică sau de pronunție. Bucurați-vă de Giradino di Boboli Firenze! Vă pupă proful Irașcu!

Cetatea Oradei și povestea Merdianului 0

Cetatea din Oradea va fi un obiectiv turistic impresionant, ca de altfel întregul oraș, total reabilitat cu cele mai multe fonduri europene atrase de un oraș din România (1 mld euro,  până în ian. 2023, oradea.ro). Un oraș cu populație asemănătoare condus haotic de 20 de ani este la polul opus și se numește Bacău! M-am bucurat pentru top10 fonduri europene: Oradea, Cluj, Timișoara, Iași, Galați Arad, Buzău, Reșița(!?), Bistrița și Constanța( urbanizehub.ro), dar m-am întristat pentru urbea în care trăiesc. Povestea Primului Meridian care trecea prin oraș o aflați în videoclip. Vă pupă proful Irașcu!

Lacul tectonic Malawi și exclavele sale ciudate

 

Exclavele Likoma și Chizumulu din mijlocul lacului tectonic Malawi

            Insulele Likoma și Chizumulu reprezintă un district autonom aflat în mijlocul marelul lac Malawi/ Nyassa in sudul Africii. Problema acestor două insulițe, care însumează doar 18 kmp și cu o populație de puțin peste 14 000 de locuitori, este legată de faptul că, deși aparțin statului Malawi, ele sunt în apele teritoriale ale Mozambicului vecin.

 

            Cele două state au, de altfel, o frontieră ciudată care începe în nordul lacului, unde tot luciul de apă aparține de Malawi, deși ieșire la lac ar fi putut avea și Tanzania vecină, continuă în zona centrală unde granița trece prin mijloc, acolo fiind și cele două insule și se termină în sudul lacului, unde granița este pe uscat, lacul fiind în totalitate pe teritoriu malawian.

            Din păcate, sunt multe aberații transfrontaliere în toată Africa post colonială, precum acestea dintre Mozambic, Tanzania și Malawi. Tanzania reclamă de zeci de ani faptul că  granița comună cu  Malawi ar trebui trasată pe mijlocul lacului și nu pe țărm, așa cum este reglementarea internațională a trasării granițelor lacustre, terestre sau maritime..

            Explicația prezenței acestor exclave aici, este foarte simplă și vine de la faptul că cele două țări au fost colonizate de puteri diferite, Portugalia în Mozambic respectiv Imperiul Britanic în Malawi. Populația din cele două insulițe a devenit anglicană, datorită misionarilor britanici în timp ce litoralul estic, de care sunt mai apropiate fizic, a devenit teritoriul misionarilor catolici.  În capitala omonimă a insulei Likoma se află una dintre cele mai mari catedrale anglicane din Africa. Astfel că, în 1954, pentru a elimina ulterioarele diferende a fost semnată o înțelegere între țări prin care insulele devin parte integrantă a Malawiului.