- Alegerile nefericite pe care le-au făcut după căderea comunismului, i-au adus într-o fundătură a istoriei, generată- nu neaparat paradoxal- de geografiile otrăvite căreia a trebuit să i se supună de-a lungul timpurilor. Geografii și istorii care i-au făcut să viseze la Serbii Mari, care să includă Bosnia cu tot cu aberația geopolitică Srpska, Kosovo, ceva din Croația, etc. Finalul este trist, e cu bombardamente americane, cu gropi comune la Srebenica și nu numai și o suprafață cam cât două-trei județe mai mari de la noi. Serbia este acum mică, mică și extrem de coruptă.
- I-a adus aici în primul rând naționalismul lor visceral, frustrările lor de țară mică căreia toată lumea îi vrea răul(exemplu elocvent sunt ieșile bățoase ale lui Nole), formele de ortodoxism și fundamentalism creștin (nu ortodoxie! nu confundăm!), care circulă și la noi pe filieră rusească și care i-au lăsat după conflictul din 2000, la marginea Europei și a lumii libere. N-au acceptat regulile de aderare și negociere, au fost vrăjiți de fondurile rusești și chinezești care n-aveau nevoie de multe verificări legale și astfel li s-a creat sentimentul că se poate și fără UE. În condițiile în care Slovenia și Croația sunt deja în NATO și UE bine de tot (Euro+ Schengen) iar Muntenegru și Macedonia sunt în NATO.
-Ajungem astfel la mega corupția care macină ca o cangrenă țara asta, ce a crezut că se poate dezvolta la marginea UE, fără fonduri UE, cu scheme mafiote ale grupurilor de interese panslaviste de acolo. Primii care au înțeles asta au fost studenții, mai conectați la valorile europene, la libertăți, la tipul de societate occidentalizată, au urmat profesorii lor, funcționărimea, fermierii care au înțeles că UE ajută cu multe fonduri, etc. Gândiți-vă cum ar fi arătat azi Serbia cu vreo sută de miliarde de euro băgați prin programe de coeziune și reziliență în infrastructură (care era în timpul lui Ceaușescu, un fel de SF pentru noi), școli, spitale, ferme, porturi, poduri, grădinițe, ecologie, etc. Da, ați ghicit ! Cam ca noi, dacă nu mai departe...
- Zilele trecute, protestatarii din Novi Sad (unde a început totul, prin prăbușirea acelui tavan de gară modernizată de mântuială) strigau pe podurile de peste Dunăre: Timișoara, Timișoara! Să înceapă revoluția de la ei, pe sloganul(n.m.),,Azi în Novi Sad, mâine la Belgrad"!. Ăsta este mentalul, asta își doresc...Serbia însă, chiar dacă reușește o schimbare de regim (demisie, alegeri libere, fără violențe) are în față un drum atât de lung... În primul rând, cel al (re)concilierii cu propriul trecut și apoi cu toți cei din jurul lor. Mi-e greu să cred însă că îi vor ierta vreodată pe kosovari și asta îi va arunca de fiecare dată în afara negocierilor și a compromisurilor necesare pentru aderarea într-un viitor neguros/incert deja, la UE.
- Azi, nebunii frumoși din piețele Belgradului, studenții aceia exuberanți, avizi de libertate și de prosperitate occidentală, cer venirea în țara lor a lui Kovesi, procurorul european (care reprezintă în mentalul sârbesc ideea de dreptate, de luptă împotriva corupției generalizate), deși nu are competență acolo, decât pe puținele fonduri europene implementate. Sigur, asta mă face să mă simt bine înțelegând prin asta că România a făcut alegeri bune în ultimii 35 de ani. Suntem nemulțumiți de societatea noastră, vrem să arate mai bine, furioși chiar (se vede după violențele CG-iștior), dar în esență stăm cel mai bine (nivel de trai, PIB și calitate a vieții) din regiunea asta central-SE, de la Praga la Atena, de la Bratislava la Sarajevo, de la Kiev la Belgrad și de la Sofia la Budapesta, orice ar spune izolaționiștii!
.png)
.png)
