Muzeul comunismului din Timișoara

Muzeul consumatorului comunist din Timișoara, creează în fiecare trăitor al acelor vremuri cenușii, sentimente diferite. Nostalgicii, vor suspina adânc, fără să-și amintească/fără să-și dorească, de spectrul celor trei F (Frig, Foame, Frică), iar cei ce au înțeles Răul pe care l-a făcut comunismul întregii societăți și fiecaruia dintre noi, vor privi totul ca pe un trecut insalubru moral și social. Enjoy sau nu!

YEMENUL ȘI LUNGA ISTORIE A UNUI SPAȚIU DEȘERTIC SÂNGEROS

Istoricii europeni din secolul XX ( E. Gellner și R. Montagne) numeau Yemenul o societate ,,segmentară” , unde munții alternează cu deșertul, astfel că societatea intens tribalizată- datorită/din cauza geografiei,- este foarte greu de guvernat, instituțiile fiind extrem de volatile și dificil de stabilizat din cauza pendulării permanente dintre anarhie și centralizare (centralism).  

Yemenul este un stat situat în sud-vestul Peninsulei Arabe, cu ieşire la Marea Roşie şi la Oceanul Indian( Marea Arabiei), controlează o strâmtoare de importanţă stategică numită Bab el Mandeb, care face legătura între Marea Roșie/Canalul Suez/Europa și Oceanul Indian /Marea Arabiei/India. Istoria acestui teritoriu deșertic este marcată de 300 de ani de conviețuire separată a două teritorii/țări: Republica Arabă Yemen, situată în nord, cu capitala la Sana’a și Republica Democrată Populară a Yemenului, din sud, cu capitala la Aden (de fapt, Madinat ash-Sha’b, o suburbie a Adenului).

Aceasta în condițiile în care Yemenul a fost o țară bogată și destul de populată în Antichitate. Iar edificarea unui stat modern, fără tendințe tiranice sau autoritariste s-a dovedit extrem de dificilă, ceea ce explică parțial prezența războiului civil de zeci de ani în această parte de sud-vest a marii Peninsule Arabe. De fapt, în anii războiului rece și aici s-a produs un episod din lupta între două sisteme și  concepții politice, la început între cei ce susțineau monarhia (nordiștii) ajutați de Arabia Saudită și cei ce susțineau republica (sudiștii) ajutați de Egipt și apoi între sistemul capitalist (cu influențe islamice) și cel comunist.

În urma unei lovituri de stat din nord (când au fost asasinați doi președinți în doi ani), este înlăturată monarhia, după care se declanșează un prim război civil între cele două grupări, care lasă în urmă peste 150 000 de victime. În 1970, după o răscoală anticolonialistă (împotriva Marii Britanii) ce are loc în Munții Radfan, sudul se proclamă republică populară și aderă la sistemul comunist fiind, de altfel, singurul stat arab care își asumă această ideologie, asta după parafarea unui tratat de prietenie cu URSS.

În anii care urmează au loc mai multe conflicte armate de graniță între Republica Arabă Yemen și Republica Populară Yemen, dar și acorduri de pace și convenții ce anunță unificarea, puse în practică abia în 1990, după căderea ,,cortinei de fier" și destrămarea URSS.  Confruntări au existat și după acest moment, pentru că marxiștii din sud încă doresc separarea, iar nordiștii, conservatori și ghidați de un fundamentalism islamic evident, nu reușesc să rezolve imensele probleme sociale și etnice din acesta țară săracă, care își finanțează bugetul doar din exploatările modeste de petrol. Un alt eveniment ce trebuie precizat este legat de refuzul Yemenului de a adera la sancțiunile împotriva Irak-ului în 1990, ceea ce declanșează furia Arabiei Saudite, decizie urmată de expulzarea a peste 800 000 de muncitori yemeniți din Arabia Saudită, element social care prăbușește practic economia țării.

Yemenul are una dintre cele mai mari mortalități infantile din lume (peste 114‰) iar în rândul populației feminine rata analfabetismului atinge 75 %, grupările de marxiști alungate din țară încă organizează atentate, porturile de la Golful Aden și de la Marea Roșie sunt pline de informatori ai piraților somalezi, în timp ce în piețele din Aden se vând, la liber, arme de tip Kalshnikov. O nouă criză și implicit un nou război civil sângeros începe în 2011, când triburile Houthi (1), din munții din nordul Yemenului, de la granița cu Arabia Saudită, îl susțin pe președintele Saleh, îndepărtat de la putere. Ofensiva lor are ca rezultat ocuparea capitalei Sana’a și izgonirea armatei și a președintelui Hadi, ales în 2012.

Alegerile din 2012 au fost câștigate de Abdrabbuh Mansur Hadi, care a candidat singur, pentru că acestea au fost boicotate de guvernoratele controlate de insurgența Houthi. Escaladarea conflictului are la bază și rațiunile religioase interne islamului, Houthi fiind șiiți (2), susținuți militar de Iran (care îi alimentează  cu arme, pe mare, prin/din Eritreea) în timp ce zonele de sud și de est sunt majoritar sunite (3), susținute de Arabia Saudită și de alte 10 țări musulmane din zona Golfului Persic.

Arabia Saudită plină de resurse și cu orgolii uriașe, erijându-se într-o mare putere regională, susținută și de SUA, bombardează constant pozițiile insurgenților Houthi, grupați în Comitetul Revoluționar, afiliat la Al Qaeda, mai multe bătălii au avut loc la Aden, Lahji, și în regiunea sudică a Munților Hadramaut. Conflictul este departe de a se fi consumat, până acum înregistrându-se oficial 10 000 de morți, din care peste 4 000 sunt civili, iar numărul celor ce au nevoie de asistență umanitară depășește 10 milioane, conform UNCHR. În martie 2018, observatorii internaționali și Consiliul de Securitate al ONU trăgeau un semnal de alarmă serios, vis a vis de catastrofa umanitară (foamete, sclavagism, refugiați, holeră) care ar implica peste 22 milioane de oameni, în condițiile în care războiul civil este departe de momentul semnării unui acord de pace.

Ce este Fâșia Gaza? -teritoriu palestinian de la Marea Mediterană

Fâșia Gaza reprezintă un teritoriu dintre Israel și Egipt, cu ieșire la Marea Mediterană, aflat sub influența nemijlocită a organizației Hamas, considerată de Israel ca fiind teroristă. Fâșia Gaza are statut de enclavă în cadrul statului Israel, chiar dacă se învecinează în sud cu Egiptul, fiind în primul rând o enclavă religioasă, musulmană dar și una teritorială și politică.

 

            Relieful acesteia este alcătuit din platouri netede și zone muntoase relativ joase, cu o îngustă câmpie litorală. Clima mediteraneană cu accente deșertice, are ierni foarte blânde cu ploi puține și veri secetoase, determină o vegetație săracă cu tufișuri aromatice și păduri rare de pin, cedru și stejar verde, în zonele mai înalte.

 

          Problemele acestei enclave sunt uriașe și sunt de natură socială, medicală, economică și politică, ea fiind parte a teritoriului palestiniuan, alcătuit din două entități, Gaza și Cisiordania. Istoria și frământările politico-teroriste ale acestei fâșiisunt numeroase și le redau în paragrafele următoare.

 

            La momentul alegerilor din 2006, cele două entități palestiniene sunt separate și politic, nu numai fizic, de câștigarea sufragiilor de către organizația Hamas, în Fâșia Gaza, radicalizată puternic, considerată organizație teroristă și de către Fatah, în Cisiordania, organizație moderată, cu care au loc negocierile de pace oficiale.

 

          În Fâșia Gaza au loc lupte și răzbunări între arabii care erau membri ai celor două organizații, membrii Fatah, fiind uciși sau izgoniți din Gaza. Conflictele din ultimii ani au avut loc exclusiv între Israel și această fâșie, semn că butoiul cu pulbere de lângă granița cu Egiptul rămâne activ. Pentru războaiele din Gaza, planul lui Ariel Sharon, a  prevăzut retragerea fizică a coloniștilor din exploatațiile agricole din Gaza și a armatei, până în 2005. Acest lucru s-a întâmplat, în schimb a alimentat mișcarea jihadistă a Hamas, care nu a recunoscut niciodată acordurile de la Oslo, adică statul Israel, și a intrat și într-un conflict deschis cu autoritatea palestiniană din Cisiordania, Fatah.

 

          Eliminarea tuturor funcționarilor Fatah, din toate structurile de conducere ale Fâșiei Gaza, și înlocuirea lor cu simpatizanți sau membri Hamas, a creat în Gaza, un stat paralel palestinian, cu vederi clar antiisraeliene. Ciocnirile armate dintre Hamas și armata israeliană încep cu violență și putere încă din 2001, continuă între anii 2007-2012 cu nenumărate episoade de bombardare a orașelor sud israeliene( Askhelon, Beersheva) și cu operațiuni de bombardare a pozițiilor Hamas din Gaza, inclusiv cu intrarea forțelor terestre în aceste teritorii, din partea armatei evreiești.

 

            Operațiunile ,,Plumb topit” din 2009 și cea intitulată ,,Stâlpul de nori” din 2012, se soldează cu sute de victime civile în rândul populației palestiniene, folosită de multe ori ca scut uman, dar și cu eliminarea fizică a multor conducători ai organizației Hamas.Ultima operațiune militară israeliană în Fâșia Gaza  a avut loc în iulie 2014.

 

          Situația din Israel este departe a fi ,,liniștită” în condițiile în care premierul Netanyahu, este vizat de trei dosare penale de corupție și i se cere demisia (din 2017) iar președintele Trump, în cel mai prost moment geopolitic posibil, anunță că va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, recunoscând Ierusalimul ca și capitală a statului evreu. Acest lucru a mai fost anunțat încă din 1995, de către Bill Clinton și reluat de Barack Obama, dar fără a se concretiza și în contexte politice mai puțin tensionate.

Dracula, mormane de cranii și oameni înecați de vii- Dark Tourism-ul în...

Despre turismul lugubru din România și cum poate revitaliza turistic câteva regiuni mai mari sau mai mici.. Am transpus intr-un video pe vlogul meu, o postare de pe blogger de acum câțiva ani. O combinație interesantă, cred. Postarea este aici:https://www.plecatdeacasa.net/2011/01/turismul-lugubru-sau-dark-tourism-ul.html

Pirații secolului XXI

Există mai multe regiuni din mările și oceanele lumii, unde activează numeroase bande de pirați. Un filmuleț, despre patru asemenea zone, din Indonezia, Oceanul Indian-Somalia, Golful Guineei și Marea Caraibilor.

Drum de coșmar în Ciclova Română, 2018

Undeva în sud vestul României , unde abundă cascadele, peisajele submediteraneeene, lacurile turcoaz și cheile și defileurile unice, preocuparea pentru dezvoltare este zero. Sau dacă nu este  zero, atunci nu se vede.
Ciclova Română, județul Caraș Severin, drum de coșmar , cum rar am văzut, chiar în centrul comunei. Ironia este că această comună amărâtă, are un centru de informare turistică! Chiar vis-a avis de primărie. Iar drumul ăsta trece fix pe acolo! Păi, eu nu mai calc acolo nici cu un camionaș 4x4, nicidecum cu o mașină mică. Uite așa dezvoltăm turismul, într-unul dintre cele mai spectaculoase și -din păcate- sărace județe ale țării.

Bosnia- genocidul din Srebrenica și războiul din fosta Iugoslavie

Vizita în Salzburgul toropit de soarele de iulie, mi-a prilejuit momente de nostalgie, trăiri intense în cetatea de pe munte dar și un moment de tristețe. 
O listă uriașă cu nume ocupa o parte a pieței centrale din acest oraș, și câțiva voluntari împărțeau hârtiuțe cu amintirea a ceea ce s-a întâmplat la Srebrenica, în Bosnia, în 1995.


Se presupune că în gropile comune au fost aruncați peste 8000 de oameni, mai ales bărbați, băieți și bătrâni, cu vârste cuprinse între 13 și 78 de ani. A fost vorba despre o tragedie absurdă, o încercare de epurare etnică, considerată ca fiind cea mai mare din Europa, de după al Doilea Război Mondial.
Mai jos, aveți povestea tragică a conflictului din Bosnia, care a pustiit această fostă republică iugoslavă, între 1990-1995.

Bosnia și Herțegovina este una dintre cele șase țări desprinse din fosta republică federativă a Iugoslaviei, după sângerosul război balcanic dintre anii 1991-1995.

Bosnia și Herțegovina reprezintă azi o republică așa-zis independentă, aflată între Croația la nord și vest, Serbia la est și Muntenegru la sud și sud-est, cu o ieșire de doar 20 de kilometri la Marea Adriatică.

De fapt, această țară are două entități rezultate în urma războiului de separare din fosta Iugoslavie, Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, care reprezintă aproape jumătate din suprafața țării și unde trăiesc sârbii ortodocși. 

În 1991 când începe procesul de destrămare a Iugoslaviei, parlamentul de la Sarajevo, dominat de slavii musulmani, ignoră înțelegerea numită paritate tri-națională, și organizează în 1992 un referendum prin care se cerea cetățenilor să se pronunțe pentru independență.

Acest referendum este boicotat de către sârbi, și în pofida acestui lucru, parlamentul de la Sarajevo declară independeța Bosniei, deși musulmanii nu dețineau decât 45 % din populație. După alegerile pluripartite din 1990 musulmanii acaparaseră deja toate funcțiile importante din republică, ignorând protestele minorităților sârbă și croată.

Acestea au fost condițiile care au premers apariția primelor tensiuni și amenințări între cele trei grupări etno-religioase din republică, asta pe fondul unor confruntări extrem de violente care avuseseră loc între sârbi și croați pentru regiunile Krajina și Slavonia.

Început în vara anului 1992, războiul din Bosnia a avut numeroase episoade absurde și extrem de sângeroase, care au inclus masacrarea a familii și sate întregi, genociduri și ucideri în masă, cum este cel de la Srebrenița din 1995 în care peste 8 000 de musulmani, mai ales bărbați și băieți, au fost uciși și aruncați în gropi comune.

Au rezultat peste 1 milion de refugiați din toate cele trei entități bosniace, slavă musulmanaă, sârbă ortodoxă și croată catolică, distrugeri masive ale infrastructurii și zeci de mii de pierderi de vieți omenești. 

Leon Wieseltier, redactor la The New Republic, spunea: ,,Un război împotriva genocidului trebuie purtat cu furie, pentru că este purtat împotriva unei furii’ cu privire la numărul uriaș de atrocități și gropi comune descoperite în timpul, dar mai ales după încetarea războiului în 1995, ca urmare a încheierii Acordului de Dayton( SUA).

Bosnia și Herțegovina are alura unui stat artificial creat, care se menține astfel doar datorită acordurilor internaționale, presiunii  susținute ale SUA și UE și forțelor de menținere a păcii.

În plus, cele două unități administrative nu colaborează absolut deloc pentru netezirea asperităților postbelice, funcționând practic ca două state aflate într-un conflict mocnit. Rezultatul este vizibil, Bosnia fiind astăzi alături de Macedonia și parțial Muntenegru, una dintre cele mai sărace, mai slab dezvoltate și mai fragile democrații din zona așa numitului ,,butoi de pulbere al Balcanilor”.

Dracula din Pasul Borgo

Poate ați auzit de pasul Bârgău, sau Tihuța, sigur mulți ați și trecut pe acolo, ei bine, acolo este un exemplu despre cum să faci bani exploatând un mit istoric, fără mari ancore în istoria reală. 
De altfel, consultând orice site sau orice ofertă de la librariile online, puteți da peste cartea care a făcut cunoscut acest loc din România. Celebrul pas ,,Borgo" din cartea lui Bram Stoker, atrage azi mai multi turiști ca niciodată. Situată între Munții Bârgăului la nord și  craterele vulcanice ale Călimanilor, la sud, această trecătoare ce leagă Țara Dornelor de Țara Bârgaielor, sau Bucovina de Transilvania, are nu mai putin de 1201 metri altitudine. 
Pasul este traversat de așa numita Șosea a Nordului, un drum național foarte bun, recent modernizat.

Prima atracție turistică o constituie pensiunea castel ,,Dracula", desprinsă din poveștile cu orci  din Stăpânul Inelelor sau cu luptători aprigi din urzeala tronurilor carte după care s-a făcut celebrul serial, și vestită de prin anii '90, când un tip ieșea( mai iese și astăzi, pentru 2 lei de turist) dintr-un coșciug, într-o cămăruță întunecată și provoca țipete de spaimă turiștilor amatori de senzații tari și ...ieftine.
Această practică există și astăzi, iar proprietarii au exploatat povestea cu vampirul din Carpați, ridicând chiar și o...STATUIE,  scriitorului irlandez. Se vede treaba că afacerea merge din plin, din moment ce în perioadă de criză au afișate niște prețuri astronomice la cazare și la mâncare. În curând, cred că vor edita și o carte de bucate cu mâncăruri alese din meniul lui Vlad Țepeș, lucru care nu m-ar mira și pe care oricine a studiat puțin marketing turistic l-ar aprecia.

În altă (dez)ordine de idei, aici se mai află o pârtie de schi pentru amatorii de sporturi de iarnă din Bistrița sau de aiurea. Orientarea, lungimea și altitudinea potrivită păstrează stratul de zăpadă mai mult timp.
Pe dealul din apropiere în 1928 a fost ridicată o biserică  cu hramul Nașterea Maicii Domnului, iar corpul de chilii, paraclisul și atelierele de broderie, croitorie și icoane au fost construite începând cu 1994 când ia ființă Mănăstirea Piatra Fântânele.

Cripta cu oase de la Neamț

Am mai scris despre osuarul de la Mănăstirea Neamţului și cu alte ocazii, acum sunt în măsură să postez o  imagine de acolo, chiar dacă nu este dintre cele mai reușite. 
Obiectivul, în sine, reprezintă o atracție mai ales pentru cei ce gustă felul acesta de turism lugubru, un subiect suficeint de creepy, ca să îți obligi prietenii să cumpere o cartela orange, și să transmită sentimentele încercate în acea criptă.

Istoria este scurtă, în cimitirul de lângă mânăstire, mai precis din spatele acesteia, sub biserica veche se află o sală în care au pus craniile şi oasele unor călugari şi preoţi ce au slujit în biserică sau în mânăstire şi  care au fost dezgopate cu diferite ocazi ritualice, sau cu ocazia deselor refaceri ale structurii de rezistență a ansmablului mănăstiresc.
Acestea sunt numerotate și însemnate, pentru o pioasă aducere aminte, iar cele mai importante sunt puse pe o masă în centrul încăperii. Acolo poți vedea care au fost călugării sau viețuitorii din mânăstire care au însemnat ceva pentru istoria lăcașului de cult. Cu siguranță sentimentele trebuie împărtășite cu ajutorul mijloacelor multimedia, a telefoanelor inteligente, și a operatorilor de telefonie care au în zona Neamțului o acoperire foarte bună, iar în cazul in care aveți nevoie de  reîncărcare, apelati la serviciul vodafone reincarcare cartela.
Cine este mai slab de înger să nu meargă acolo, deşi dacă te detaşezi puţin de ideea de moarte şi de cimitir, te poti simţi chiar ca într-un film de groază, dar cu cranii şi oseminte adevărate. Dacă vizitați zona, nu uitați să vă luați coduri de reincarcare cosmote, care vă vor ajuta să transmițeți prietenilor, sunetele, atmosfera și pozele acestui tip de turism mortal, din toate punctele de vedere.
Dacă ajungeti acolo, vă explic cum găsiţi osuarul- treceti de biserica mare din centrul curții, iar în spatele ei în zona zidului exterior, treceţi printr-un gang, coborâţi niste scări şi ajungeţi în curtea cimitirului, apoi pe scări în lateralul bisericii.
Încercați să vă păstrați sângele rece, zona este rece cu adevărat.

7 locuri din România în care nu vrei să mergi ca turist

Există în România locuri pe care nu vrei să le vezi și care nu apar în ghidurile turistice sau în prezentările pline de ,,clișee"ale agențiilor. Sunt locuri dezolante care se încadrează, mai degrabă, în categoria dark tourism, și pentru care nu există descrieri. Deși curentul acesta, al turismului negru, începe să aibă adepți și în țara noastră. Aici aveți un articol cu posibilele locații din România, scris în urmă cu ceva timp. Ce urmează mai jos, sunt zone unde n-aș vrea să merg, deși aș putea scoate niște articole bunișoare, plus că unele zone abundă în frumuseți turistice adevărate:

Pe primul loc aș pune, PEISAJELE INDUSTRIALE DEZOLANTE DIN BAZINUL CARBONIFER MOTRU-ROVINARI,  acolo unde urmele exploatărilor la zi ale lignitului apar ca răni încă deschise și supurânde ale comunismului. Azi, sătenii din comunele vecine cu aceste exploatări și cu haldele de steril, se confruntă cu praful negru ce este spulberat de vânturile Olteniei care produce diferite forme de silicoză. În timp ce în celelalte zone din acest top exploatarea sau fabricarea au fost oprite, aici scoaterea la zi a lignitului din Podișul Getic continuă ca și dezstrul ecologic fără margini!
Sursa foto-: http://www.gorjeanul.ro/investigatii



Pe locul doi aș pune, RUINELE FABRICII DE NEGRU DE FUM DE LA COPȘA MICĂ,  din județul Sibiu, considerată cea mai poluantă subramură a industriei chimice din lume. Negrul de fum era folosit la fabricarea cauciucului, însă în cele din urmă după căderea lui Ceaușescu, fabrica a fost închisă. Oricum nu din motive ecologice ci mai degrabă de management defectuos. Funcționarea fabricii a lăsat în urmă bolnavi de plămâni și de cancer și copiii cu malformații. Sursa foto- http://ericmatsonphotography.com/editorial3.html


Pe locul trei este poziționată FOSTA FABRICĂ DE CLEI DE OASE DE LA MĂRĂȘEȘTI,  o fabrică aflată și ea în ruină, ce străjuiește de la oarecare distanță mausoleul eroilor din același oraș. Mirosul insuportabil și munții de oase ce erau depozitați în aer liber în curtea fabricii, sunt amintiri de coșmar pentru călătorii din trenuri, locuitori și pentru șoferii care erau literalmente asfixiați, de mirosul pestilențial care răzbătea de la cadavrele animalelor.

Pe locul patru aș pune MINELE PĂRĂSITE DE URANIU DIN MUNȚII APUSENI, din localitatea Băița Plai, locul unde s-a aflat cea mai mare exploatare de uraniu din țară. Zona este cunoscută pentru radioactivitatea sa uriașă. Substanța radioactivă numită radon face ravagii, iar oamenii au probleme de sănătate numeroase, cea mai des întâlnită fiind cancerul la plămâni. O veritabilă bombă radioactivă! Ocoliți sudul munților Metaliferi!
Sursa foto- http://doinapopescu.hotnews.ro

Pe locul cinci vine tot o zonă din Apuseni, ORAȘUL ZLATNA ȘI FOSTUL COMBINAT DE PRELUCRARE A MINEREURILOR NEFEROASE. O regiune moartă din toate punctele de vedere, cu un oraș cu șomaj de peste 80%, și  cu halde de steril bătute de vânt. Praful de cupru, zinc și plumb inhalat zilnic de locuitori, a creat și aici o serie de probleme de sănătate. Un oraș frumos odată, cu rădăcini daco-romane( Ampellum), se stinge sub ochii noștri, fără a se întrevedea o cale de ieșire din acest marasm ecologic.
Sursa foto- http://ionell.weebly.com


 Locul șase este ocupat de zona din jurul ORAȘULUI ANINA, un loc trist, asemănător cu Zlatna, unde comuniștii au construit cea mai mare termocentrală pe șisturi bituminoase din Europa acelei vremi. N-a funcționat niciodată cum trebuie pentru că pur și simplu n-a fost creată să fie profitabilă, deși a costat peste 1 miliard de dolari, la nivelul anilor '80. Șomaj, halde de steril de la vechile exploatări de huilă, păduri defrișate și ape poluate, toate într-o zonă cu un potențial turistic imens.
Sursa foto-http://www.tymestours.ro



Pe locul șapte aș adăuga o zonă unde chiar mi-aș dori să merg, doar pentru a vedea cum natura a învins. FOSTUL COMBINAT DE EXPLOATARE  A NISIPULUI DE LA CARAORMAN DIN DELTA DUNĂRII, a fost construit de Ceaușescu pentru că aici se afla un nisip foarte fin. Ruinele și blocurile nelocuite sunt năpădite de vegetație,  iar animalele sătenilor se ascund între betoanele de la stația de sortare. Un exemplu trist care poate continua cu ruinele combinatului de exploatare a stufului din zona Pardina din nordul deltei, și care făceau parte din planul lui de a transforma delta în cea mai productivă regiune agricolă din lume.
 Sursa foto-http://www.exprimarelibera.ro




ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

Stâlpii totemici din Ţara Bârsei. O altfel de cruce la căpătâiul morţilor.

Undeva în nordul Ţării Bârsei, în judeţul Braşov am descoperit un cimitir al comunităţii de păstori din Satu Nou şi Crizbav. Până aici nimic neobişnuit.

Cimitirul din Satu Nou este situat pe o coastă de deal fiind împărţit în două de o potecă nu mai lată de o maşina. În dreapta lui se află cimitirul catolic şi evanghelist al minorităţilor maghiară şi germană, iar în stânga cel ortodox, al românilor.

Iată povestea:

Caut şi umblu de vreo jumătate de oră pe drumurile din jurul Bodului şi ale Hălchiului, întrebând în stânga şi în dreapta, cum ajung în Satu Nou.

Într-un târziu, după ce intru şi ies de vreo două ori din drumul naţional Sfântu Gheorghe –Braşov şi trec de trei ori  pe lângă fabrica de zahăr, ajung în centrul satului.

Întrebările mele despre  locaţia cimitirului lasă cu gura căscată puţinii locuitori ieşiți cu treabă pe străduţele  curate și asfaltate. Pasămite că habar nu au ce este la ei în bătătură.

Biserica îmi este un bun  punct de reper.

Urc  pieptiş cu maşina vreo  sută de metri şi mă opresc lângă o poartă ce stă într-o rână, cu plasă şi cu lacăt. Escaladez, legănându-mă de vreo câteva ori înainte şi înapoi, şi sar în curtea cimitirului. Numele de pe cruci şi de  pe pietrele funerare  sunt  în maghiară şi germană.

Am intrat în cimitirul  catolic.

Ordonat, aranjat, plin de flori, ca o grădina în care viaţa şi moartea convieţuiesc(sic) în bună pace. O femeie, angajată probabil de saşii plecaţi în Germania, încearcă să mă lămurească despre ciudatele ,,cruci” sub forma de totemuri sculptate, care răsar în vreo două locuri, frumos lăcuite şi inscripţionate.

-Sunt obiceiuri vechi, dar nu ştiu ce înseamnă.

-Uitaţi-vă, aici este un om de vază din sat, bogat dar credincios, iar aici un fost preot reformat, maghiar.

-Da, văd bine steagul cu alb, verde si roşu.

Dau sărutmâna, şi plec.

Totuşi nu semănă cu ce am văzut în nişte fotografii vechi, dintr-un album cu amintiri turistice. Aşa că fac cale întoarsă, sar din nou portiţa, sub privile interogative ale doamnei, şi trec în cimitirul ortodox.

Aici nu escaladez nimic, ci pur şi simplu întru printr-o gaură din gard. Nu ați observat că este o mare diferenţă între felul în care îşi îngrijesc  catolicii morții şi cum o fac, sau cum uită unii ortodocşii de mormintele înaintaşilor?; parcă este o boală naţională.

După mine, mărunţelul meu de şapte ani, începe să fotografieze frenetic toate crucile, florile şi mormintele. Ce i s-o fi părut interesant, nu ştiu. Dar dacă tatăl lui, a găsit de cuviinţă să intre într-un cimitir, ceva, ceva o fi. Nu?

Eu caut altceva, sau mai bine zis, acel ceva.

Pe după câteva de tufe groase de pir, festucă şi măceş, se iţeşte un un vârf de scândură, umflată de vreme, care stă într-o rână lăngă o cruce. Pe lângă ea, câteva floricele de mustaţa flăcăului, înviorează obiectivul aparatului.

Am găsit ce căutam!

Am găsit totemul!

Nu este precum m-am aşteptat, dar este acolo. Asta este cel mai important.

În total în cimitirul acesta ciudat, au mai rămas trei totemuri.

Ce au avut în cap şi care erau resorturile spirituale ale celor ce sculptau pentru morţii de la poalele Munţilor Perşani, asemenea arătări mortuare?

Stălpii aceştia, făcuti dintr-o singură bucată paralelipipedică de lemn, mărturisesc prin prezenţa lor, legătura dintre românii de aici şi dacii lui Decebal.

Stâlpii solari aveau pe ei gravat un cerc, împărţit în opt arcuri egale, precum roza vânturilor. Evident unghiurile sunt la 45 de grade, adică exact latitudinea țării noastre  dar și  unghiul de incidență al razelor solare, în directă legătură cu  solstitiul de vară. Cercul poate reprezenta sfericitatea bolții cerești, iar razele care pleacă din centru pot fi ramurile de brad care amintesc de braduții sau buhașii puși la căpătâiul mortului.

Metafora Soarelui o putem  înțelege dacă o asociem cu viziunea lui Brâncuși despre vestita Coloană a  Infinitului.

Unii stâlpi aveau gravat și un plic închis, privilegiu pe care îl aveau doar cei vrednici de încrederea comunității. Scrisoarea acesta este expresia directă a obiceiului dacilor de a trimite un mesaj zeului lor suprem Zamolxe. Un exemplu clar, care a dăinuit vreme de două mii de ani și care se pierde azi, prin ,,grija” nețămurită pe care o avem față de valorile noastre.

O legatură ciudată, intre cultura păgână, paleocreștină și cea creștină, altfel nu se explică alătuarea celor două simboluri: unul creștin CRUCEA, și celălalt păgân STÂLPUL.

Povești, frumuseți ascunse, mai vesele sau mai triste există în țară. Rămâne ca după descoperirea lor, să facem ceva să salvăm, ceea ce mai poate fi salvat.

Este posibil ca vreo doi nebuni ca mine, să meargă în cimitirul mic, discret și năpădit parțial de buruieni, și să nu mai găsescă nimic.

Nimic din ceea ce mai aduce aminte despre credința dacilor despre moarte.

O completare de la Ion Musceleanu:

,,In general, problema stalpilor totemici, a semnificatiei si vechimii lor, e deosebit de dificila. In vremea comunismului, cercetarea istorica era tributara atat formei de cultura predominante (proletcultismul si apoi protocronismul) cat si ideologiei politice. Cred ca pana la daci e cale lunga, mai ales ca in Satu Nou romanii au fost atestati de-abia in Evul Mediu. Ar mai fi si stalpii de pridvor, la unele case si biserici de lemn, foarte asemanatori cu cei funerari. O alta problema interesanta, pe care ati intalnit-o probabil e cea a pietrelor de intrare, de obicei asezate in fata portilor sau la deschiderea pridvorului. Adesea au forme circulare, unele (dar nu toate) fiind trovanti.

Am mai gasit o gravura cu manastirea Cornetu: http://www.imagoromaniae.ro/imagini/mnstirea-cornetu.html

Stiti, daca doriti va pot trimite si alte materiale: de exemplu, Piatra Teiului este una dintre cele mai importante sculpturi megalitice din Moldova. Aparent, dvs. nu ati surprins chipurile de pe piatra, probabil nestiind. la momentul respectiv, ce sa cautati.

O seara buna si inca odata, multumesc. Ionut Muscelean"

Turismul lugubru sau dark tourism-ul. Posibile locaţii în România

Acest tip de turism sau mai degrabă curent turistic, fascinează din ce în ce mai mulţi oameni, în special tineri, din statele occidentale, cap de afiş aici fiind Marea Britanie.

Numit în literatura de specialitate, Dark tourism, el are o serie de sinonime folosite sau inventate de minţile strălucite ale marketingului sau ale agenţiilor de turism.
Un alt termen folosit este Thanatourism de la Thanatos care reprezenta personificarea morţii în cultura greacă antică, sau Grief tourism care se leagă de angoasele, frustrările şi regretele pe care le poţi avea la vederea unor locuri asociate cu suferinţa sau moartea.

În lume au fost inventariate şi vizitate de mii de oameni zone asociate cu claustrarea şi suferinţa -Auschwitz; cu atentatele- Groun Zero la WTC în New York; cu bombardamentele- Hiroshima; exploziile -Cernobâl sau fantomele şi spiritele malefice-castelele din Scoţia, etc.
Sigur, te-ai putea întreba de ce ar prefera cineva locuri sinistre ca să se simtă bine, asta dacă eşti un împătimit al drumeţiilor sau un iubitor de artă, dar în toată povestea asta n-au ce căuta nici morala, nici raţiunea și deci nici întrebările.

În România acest curent/experiment turistic este practic inexistent, fiind asociat doar cu serbarea şi/sau sărbătorirea Hallowen-ului în locaţii care au legătură cu Dracula şi pe care le voi enumera mai jos, în rest mai poate însemna ceva în conştiinţa amatorilor de dark tourism numele de Transilvania-un veritabil brand, Ceauşescu şi Casa Poporului, sau cetăţile părăsite din Carpaţi construite sau nu de Dracula.


Posibile destinaţii de Turism Lugubru, fără a avea pretenţia alcătuirii unui top.

1.Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighetul Marmaţiei.



2. Osuarul de Mânăstirea Neamţului.



3.Castelul Bran




4. Casa-pensiune a lui Dracula, din Pasul Tihuţa.



5. Mânăstirea Curtea de Argeş şi legenda Mesterului Manole şi a soţiei sale Ana.



6.Cetatea lui Vlad Tepeş de la Poienari.



7.Lacul Bezid şi povestea inundării satului de către comunişti.



8. Închisoarea Doftana sau ruinele fostei puşcării a lui Ceauşescu.



9. Castelul Iulia Haşdeu şi viziunea sa asupra misticismului.



10.Biserica piaristă din Timişoara, sau biserica fantomelor.




11.Mausoleul de Mărăşeşti.



12.Cimitirul Vesel de la Săpânţa.



13.Clădirea Parlamentului sau Casa Poporului, mormântul sutelor de muncitori români.



14. Ruinele celui mai mare poluator din Transilvania, Uzina de Negru de Fum-utilizat în industria cauciucului, de la Copşa Mică.
Liliana de la ,,placerea de a calatori.ro,, a scris mai multe despre ,,frumuseţea urâtului,, de aici.