Amintiri dintr-un Văratec primăvăratic

Un periplu de primăvară autentică, descoperit după niște ani prin arhiva cu poze, mi-a generat o serie de nostalgii verzi, verzișoare, acum în prag de iarnă. 
Așadar, pentru anotimpuri mai însorite propun o cazare la una din numeroasele pensiuni realizate în anii 2000, din fonduri PHARE, care se găsesc la intrarea către cele două mănăstiri domnești, Văratec și Agapia.

Văratecul nu poate fi vizitat fără obligatoria oprire spirituală la mormântul iubitei lui Eminescu, Veronica Micle. Versurile de pe placa de marmură sunt unice prin profunzimea lor. Agapia este o oprire obligatorie pentru picturile lui Grigorescu și pentru satul de chilii și chiliuțe, care te întâmpină la intrare.
Dealuri unice din zonă și pădurea de argint, plină de mesteceni, sunt si ele obligatorii, mai ales că micuțul metecăniș este declarat rezervație forestieră și este la doi pași de mănăstirea Văratec.

Am lăsat la urmă punctul cel mai important pentru mine și pentru cei urmăriți de efuzii spirituale, și anume grota unde a meditat și a strălucit prin rugăciune și har, Sfânta Teodora din Carpați sau Sfânta Teodora de la Sihla.

Locul are o încărcătură spirituală aparte, care derivă din povestea sfintei, din locul stâncos înconjurat de o pădure deasă de foioase și din drumurile forestiere spectaculoase care te poartă către mănăstirea Sihla.

Din păcate, acolo, un afiș ciudat  mi-a stricat tot fundamentul spiritual, prin suma de interdicții pentru cei ce doreau să pună pomelnice. Cel mai mult m-a durut să citesc că este interzis să treci pe pomelnic numele oamenilor de altă religie decât cea ortodoxă.
Ciudat, de-a dreptul! Aceia nu sunt oameni? N-au dreptul la o rugăciune?
În fine, bucurați-vă de poze și găsiți-vă cazare în zonă, pentru primăvară. Că iarna se pregătește....

Germania, destinație de primăvară de top

Și anul acesta, Germania, în calitate de destinație turistică cu 87,7 milioane de cazări ale turiştilor din întreaga lume în 2018, se poate lăuda cu o nouă creștere consecutivă de 4,5% față de anul precedent! Care locuri, regiuni și evenimente inspiră vizitatori din întreaga lume să viziteze Germania an de an? Aflați mai jos ce anume face Germania o destinație turistică interesantă, în lunile de primăvară.

Organizația turistică din Germania a marcat începutul primăverii cu o creștere de 4,5% a cazărilor, realizate în 2018, iar provincia federală Bavaria se poate lăuda cu mai mult de 20 de milioane de cazări, Berlin cu peste 15 milioane, în timp ce Brandenburg a devenit oficial milionar (incoming)!

Bavaria

este destinația numărul 1 pentru o vacanță în Germania. Lacurile de un albastru cristalin, pădurile mistice, varfurile de munți acoperite cu zăpadă, orașele medievale, metropolele pulsante și bogatele oferte culturale sunt doar câteva dintre motivele pentru care Bavaria este una dintre destinațiile preferate pentru turiști din întreaga lume. Romantismul în natură Armonia naturii și a culturii este simțită într-un mod magic doar în Bavaria. Primăvara este timpul ideal pentru a merge pe "urmele verzi" ale lui Friedrich Ludwig von Sckell, cel care a adus arhitectura peisagistică clasică engleză în Germania. Vizitaţi cele mai frumoase grădini cu flori și castele de basm. Berlin Un oraș care nu lasă pe nimeni indiferent. Nu veți mai avea ocazia nicăieri altundeva să cunoasteţi istoria unei națiuni sau să faceţi cunoştinţă cu culturi din diferite colţuri ale lumii. Berlin este un oraș al artei și al muzicii, un oraș al distracției și ale specialităților culinare. Brandenburg Orizonturile largi, patrimoniul cultural, zonele bogate în lacuri și râuri sunt principalele caracteristici ale acestei provincii. Brandenburg este locul numeroaselor canale romantice din Spreewald, al castelelor splendide, al peisajelor și al parcurilor minunate. Suburbiile capitalei sunt un loc ideal pentru o vacanță în natură.

Cula Greceanu de la Măldărești, o frumoasă dar dureroasă descoperire

Măldăreștii Vâlcii reprezintă o chintesență a ceea ce spiritul popular și istoria au de oferit urmasilor trăitori în Subcarpații Olteniei de sub munte. 
Îmi plac și mă fascinează clădirile astea de tip culă( turn/ kulă în limba turcă), felul acesta de a gândi defensiva, de a proteja familia boierului, în perioadele tulburi ale evului mediu fanariot, pare rupt din filmele cu pustiurile Iranului sau cu peisajele pietroase ale Bosniei.
Tip de fortificație, întâlnit, de altfel în toată lumea balcanică, cu precădere la sud de Dunăre și în Orient.

Complexul muzeal Măldărești este extrem de accesibil, situat la 3 kilometri de orașul Horezu, unde se află minunata mănăstire în stil brâncovenesc( articol AICI), singura construcție din sudul țării inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Asta ca să înțelegeți că zona merită un circuit intens de vară sau de primăvară, sau de ce nu, de toamnă.
Cu mănăstiri( Frăsinei, Dintr-un lemn, Horezu), cule( Duca, Greceanu,Zătreanu, Bujoreanu), chei( Bistriței Vâlcii), peșteri( Sf. Grigorie Decapolitul), stațiuni( Govora, Olănești), saline( Ocnele Mari) și peisaje rurale de toată isprava.

Cula Greceanu- ca si Cula Duca, despre care am scris AICI- este o clădire simbol pentru zona etno folclorică a regiunii deluroase de sub Munții Căpățînii, și aflu cu dureroasă surprindere că onor consiliul județean( cu litere mici, că așa merită) Vâlcea nu a mai plătit chirie proprietarului pentru clădire, așa că ea este la/de vânzare!
Trist, dar adevărat. Nici nu poate fi vorba să o cumpere, nu-i așa? Nu iese parandărătul celor din ștăbimea politică a consiliului.

Dacă vă amintiți ultimele și intensele secvențe din Aferimul lui Radu Jude, ele au fost filmate în praful și sub copacul falnic din poza  primă a acestui articol. Bine, și Trandafirul galben  și Drumul oaselor și Iancu Jianu, au fost filmate parțial, tot aici. Un loc mirific, o locație excelentă, o minune de grădină și de construcție, de o frumusețe sobră, dar atrăgătoare, respingătoare prin finisajele mai neaoșe și în același timp misterioasă și impunătoare.

Ridicată, se pare, pe la începutul secolului al XVI lea, de jupân Măldărescu, cula a intrat în familia pictoriței Olga Greceanu , abia prin secolul XX. În perioada comunistă a fost restaurată și consolidată, iar în anii 2000 a fost restituită urmașilor familiei Greceanu. Aceștia au făcut o înțelegere cu autoritățile, prin 2008, înțelegere care a căzut, așa cum am arătat mai sus.
Cula Duca din apropiere, întregește ansamblul arhitectural al culelor din Oltenia înaltă, cele mai vizitate și mai interesante din județ. 

Să sperăm că statutul culei Greceanu, va fi acela de construcție unică, de importanță publică, națională, și nu conac de boieri de viță capitalistă. Ar fi o pierdere pentru cultura națională, ar fi încă un exemplu că ne pricepem, al naibii de bine să dăm cu piciorul istoriei.

Bisericuța frumoasă din sat

Trovanți fotografiați într-o curte din sat

Cula Duca din Măldăreștii Vâlcii

Toată zona de nord a Munteniei dintre Olt si Dunăre, așa numita ,,Oltenie de sub munte" , este presărată cu zeci de construcții ciudate care au aparținut marilor boieri din trecut. 
Este vorba despre CULE,  în fapt mici conace boierești fortificate, cu numele KULE =  TURN, venind de la cei care cotropeau neîncetat Muntenia, adică de la turci. 
Originea acestor case cu etaj se pierde departe în pustietățile Orientului, în deșerturile Afganistanului și Iranului sau în zidirile mediteraneene, și au scop de apărare în calea bandelor armate, începând să fie construite cu 1650 când autoritatea centrală muntenească nu mai putea asigura boierilor siguranța. 

Aceste bande armate turcești terorizau, la sfârșitul secolului al XVIII lea, zona de la nord de Dunăre, având baza de plecare în cazarmele din Bulgaria de azi, ce aparțineau pe atunci Imperiului Otoman.
Casele au toate forma unui turn și reprezintă un melanj curios între arhitectura civilă, cea militară și cea țărănească, cu ziduri groase, cu mici creneluri, cu unul sau două etaje și cu o scară interioară, ce dă la etaj într-o logie spațioasă. La exterior logia se deschide prin arcade în formă de toartă de  coș care se sprijină pe coloane scurte, și care conferă un farmec aparte culelor.

Cula Duca, a fost construită pe la 1812( după alte surse 1818) de un membru al familiei Măldărescu, după care, la mai bine  de un secol, este vândută politicianului liberal I. G. Duca, prim-minstru pentru o scurtă perioadă la sfîrșitul anului 1933, când este asasinat pe peronul gării din Sinaia de către nicadori(legionari), simpatizanți ai Gărzii de Fier.
Politicianul liberal, a fost asasinat pentru că se împotrivea cu cerbicie candidaturii Gărzii de Fier la alegerile care urmau ăn România.
Trist este că Regele Carol al II lea, de la care plecase din audiență, înaninte să fie ucis, știa că urmează un atentat la viața primului ministru???

Cula este formată din parter unde se află comuna beciului, o încăpere mare cu grinzi uriașe care indică anvergura deosebită a construcției, etajul I cu trei camere și etajul II unde se află două odăi. Acestea se vizitează cu ghid specializat și foarte dedicat și atent să nu depășești linile și sforile întinse prin casă. Asta  pentru câțiva lei, oricum nesemnificativ, pentru porția de istorie arhitecturală și clasică pe care ți-o iei în această minunată regiune din țara noastră.

Peste ,,drum" de grădina frumoasă, în 1912 politicianul ridică o căsuță modestă de vacanță, care a devenit azi casă memorială, unde poți încă simți mirosul trebilor politice sau foșnetul fracurilor vechilor boieri de stat, care puneau la cale marile lovituri politice liberale din zbuciumatul ev interbelic.
Dacă vorbiți cu administratorii Complexului Muzeal Măldărești, în această căsuță, undeva în lateral, se află amenajate cămăruțe unde  puteți să vă cazați.
Lunea este închis, după cum bănuiți, iar în restul săptămânii puteți să vizitați cula Duca  si cula Greceanu între orele 10 și 18.

Puteți lega vizionarea acestor cule, de vizitarea muzeului trovanților de la Costești și de mănăstirile din zonă, Horezu- monument UNESCO( singurul din sudul țării inclus în acest patrimoniu) sau frumoasa Mănăstire dintr-un Lemn.

Crăișorul Munților. Muzeul memorial Avram Iancu din Ţara Moţilor

La 21 de kilometri de Câmpeni, cel mai important oraş din Ţara Moţilor, se află comuna Vidra sau mai nou Avram Iancu. La intrarea în comună se află două obiective turistice naturale extrem de atrăgătoare: Dealul cu melci, o rezervaţie geologică cu fosile de milioane de ani care se văd la suprafaţă şi Cascada Pişoaia sau Namneş  cu o cădere de  peste 18 metri, peste tufuri calcaroase și travertin.

Undeva pe dreapta drumului ce duce către ramificaţia ce urcă către Muntele Găina, se află Casa Iancului şi muzeul memorial al Crăişorului Munţilor. Înconjurată de brazi şi molizi bătrâni se află casa veche unde s-a născut şi a copilărit Avram Iancu, o casă construită pe la 1800, cu temelie de piatră şi cu un acoperiş de şindrilă mai înalt de două ori decât pereţii, aşa cum cere tradiţia moţească.

Căsuta Iancului are două camere în care se mai păstreaza câteva piese de mobilier din acele vremuri dar şi obiecte personale ale marelui nostru revolutionar paţoptist: leagănul, fluierul, sabia şi briciul său.

În 1924 , la 100 de ani de la naşterea sa, Societatea ,,Astra" a construit o clădire, lipită de casa natală, tot din lemn pentru armonizare şi unde se află muzeul ce urmăreşte viaţa sa agitată din timpul Revoluţiei de la 1848 dar si peregrinările sale prin munţi de după. De aceea titlul corect exte Muzeul Avram Iancu , și nu casa memorială.

În diferitele săli, ghidul povesteste cu aplomb,  patriotism și o reală mândrie de localnic despre anii de studiu de la Zlatna, Cluj şi Târgu Mureş, despre faptele sale de vitejie atunci când conducea mişcarea armată dar şi de perioada din ultima parte a vieţii, din 1850 şi până în 1872, anul morţii sale.

Există şi o secţiune etnografică de artă populară, cu piese rare din costumul moţesc şi de asemenea sunt redate principalele ocupaţii ale zonei cu aplecare mai puternica asupra prelucrării lemnului, meşteşug pe care locuitorii din Vidra îl stăpânesc foarte bine şi de care sunt foarte mândri, expoziţia prezentând mai multe tipuri de tulnice/buciume, ciubere, doniţe sau butoaie.

În centrul comunei se află un bust al lui Avram Iancu, realizat din bronz şi realizat în 1968 de sculptorul Romul Ladea.

Muzeele memoriale din România rurală

Sigur mai sunt şi alte case memoriale sau muzee care cinstesc râvna şi preocupările înaintaşilor noştri, ori neştiute ori situate în oraşe. Scopul meu a fost acela de a aduce în atenţie muzeele de la ţară.

Chiar dacă unele nu au decât zece, douăzeci de vizitatori pe lună, asta nu înseamnă ca ar trebui desfiinţate, cum aud în multe comune. Aici nu este vorba de economie şi de cerere sau ofertă, ele trebuie pur şi simplu SĂ EXISTE! Felicitări muzeografilor şi custozilor acestor locuri, care ar trebui sa ne facă mai conştienţi şi mai mândri de ce avem.

1. Avram Iancu, AB- muzeul memorial Avram Iancu;

2. Băseşti, MM- muzeul memorial al omului politic Gheorghe Pop de Băseşti şi muzeu etnografic;

3. Becicherecu Mic,TM- muzeu memorial Dimitrie Ţichindeal şi muzeu de istorie;

4. Berevoieşti, AG- muzeu memorial al călătorului Mihai Tican-Rumano şi muzeu de artă plastică;

5. Bocşa, SJ- muzeul memorial al omului politic Simion Bărnuţiu;

6. Bucov, PH- muzeul memorial Constantin Stere;

7. Bucu, IL- muzeul memorial al dirijorului Ionel Perlea;

8. Butoieşti, MH- casa memoriala a filozofului Gheorghe Rădulescu Motru;

9. Ciprian Porumbescu, SV- casa memorială şi muzeul compozitorului Ciprian Porumbescu;

10. Ciucea, CJ- muzeul memorial şi mormântul poetului Octavian Goga;

11. Costache Negri, GL- muzeul memorial şi conacul cărturarului Costache Negri;

12. Costeştii din Vale, DB- muzeul memorial al scriitorului I.C. Vissarion;

13. Coşbuc, BN- casa memorială şi bustul poetului George Coşbuc;

14. Dăneşti, VS- casa memorială a exploratorului Emil Racoviţă, în conacul familiei;

15. Dimitrie Cantemir, VS- muzeul memorial Dimitrie Cantemir;

16. Dumbrăveni, VN, sat Dragosloveni- muzeul memorial al scriitorului Alexandru Vlahuţă;

16. Lenauheim, TM- muzeul memorial al poetului Nikolaus Lenau şi muzeu de artă populară;

17. Leordeni, AG, sat Ciolceşti- casa memorială a muzicianului Dinu Lipatti;

18. Lupeni, HR- muzeul memorial al scriitorului Tamaşi Aron şi muzeu etnografic în satul Bisericani;

19. Moisei, MM- muzeul memorial al românilor ucişi de armata hortystă;

20. Săpânţa, MM- casa memorială a artistului popular Stan Ion Pătraş;

21. Scăeşti, DJ- muzeul memorial al pictorului Henri Catargi;

22. Siliştea -Gumeşti, TR- casa memoriala a scriitorului Marin Preda, născut aici;

23. Şimian, sat Cerneţi, MH- muzeu memorial în cula Tudor Vladimirescu;

24. Şiria, AR- muzeu memorial al scriitorului Ioan Slavici, în castelul Bohuş;

25. Şişeşti, MM- muzeul patriotului Vasile Lucaciu;

26. Şişeşti, MH- muzeul şi casa memorială a prof. Gheorghe Ionescu -Şişeşti;

27. Ştefăneşti, AG- muzeul memorial al scriitorului Liviu Rebreanu;

28. Ştefăneşti, BT- muzeul memorial al pictorului Ştefan Luchian;

29. Târlişua, BN- casa memorială a scriitorului Liviu Rebreanu, născut aici;

30. Teiu, AG- casa memorială a scriitorului Vladimir Streinu;

31. Traian Vuia, sat Surducu Mic, TM- muzeul memorial al aviatorului Traian Vuia;

32. Trifeşti, sat Hermeziu, IS- muzeul memorial Costache Negruzi;

33. Ţânţăreni, sat Floreşti, GJ- muzeul Mihai Eminescu;

34. Udeşti, SV- muzeul memorial al scriitorului Eusebiu Camilar;

35. Valea Mare-Pravăţ, sat Nămăieşti, AG- casa memoriala a poetului George Topârceanu;

36. Vânători -Neamţ, NT- muzeul memorial al scriitorului Mihail Sadoveanu;

37. Vizantea Livezi, sat Vizantea Mânăstirească, VN- casa memorială Moş Ion Roată;

38. Zăbrani, AR- muzeul memorial al scriitorului Adam Müller Guttenbrum;

39. Cârţişoara, SB- casa memoriala şi muzeul patriotului Badea Cârţan;

40. Mirceşti, IS- muzeul memorial al poetului Vasile Alecsandri;

41. Humuleşti, NT- muzeul memorial Ion Creangă;

42. I.L. Caragiale, sat Haimanale, DB- casa memorială I.L. Caragiale, născut aici;

43. Mihai Eminescu, sat Ipoteşti, BT- muzeul memorial Mihai Eminescu;

44. Mălini, SV, sat Poiana Mărului- muzeul memorial Nicolae Labiş, născut aici;

45. Ciprian Porumbescu, fost sat Stupca, SV- casa memoriala Ciprian Porumbescu;
46. Peştişani, GJ, sat Hobiţa- casa memorială Constantin Brâncusi;
47. Bengeşti-Ciocadia, sat Bălceşti, GJ- casa memorială Maria Lătăreţu;

48. Bălăneşti, GJ, sat Voiteşti- casa memoriala a gelogului Ion Popescu -Voiteşti;

Notă- unele comune prezentate este posibil să fi devenit oraşe între timp.Aştept completări!

Casele memoriale ale lui Goga şi Cioran din Răşinari

Probabil peste jumătate din turiştii ce trec prin Răşinari, vara sau iarna, către Păltiniş, habar nu au ca aici au deschis ochii, doi mari oameni de cultură români.

Este vorba despre Emil Cioran(1911-1995) marele filozof francez (veţi vedea de ce) şi marele poet Octavian Goga(1881-1938).

Emil Cioran, s-a născut în casa unui preot(protopop) ortodox pe numele sau Emilian Cioran-de altfel strada pe care se află casa memorială se numeşte Protopop Cioran- dintr-o mamă atee despre care vorbeşte mereu la superlativ.

Dupa ce petrece primii zece ani în Răşinariul atât de iubit, pleacă la liceu şi mai târziu în Franţa, fără a se mai întoarce vreodată. Obosit şi plictisit de inconsecvenţa autorităţilor române şi bântuit de fantome legionare, repudiat de partidul si statul comunist, renunţă să se mai considere român, asa că scrie doar în franceză. Azi toate dicţionarele lumii îl consideră scriitor si filozof francez, unele uitând să mentioneze originea română(amintiţi-vă de Brâncuşi?)
Azi casa sa memorială, de fapt nu există!
O simplă placă de marmură lipită pe casa din colţ sub care se află un mic bust. Nu se vizitează, pentru că a fost vândută unui obscur proprietar cu doar 140 000 de lei.



Atât a fost în stare să facă statul român pentru Emil Cioran!
Adică nimic!



Octavian Goga este fiul cel mai iubit al satului, împreună cu Andrei Şaguna, pentru activităţile sale politice şi pentru poeziile despre ţărani. Deşi nu a locuit aproape de loc în Răşinari petrecându-şi copilaria în Crăciunel-Alba, oamenii i-au pastrat o vie amintire.
Om politic (de origine aromână, conform site-ului comunei) cu vederi fasciste si antisemite, fost prim-ministru timp de 44 de zile, Octavian Goga are parte de acelaşi ,,tratament" din partea autorităţilor, adică o simplă placă comemorativă pe casa unde s-a născut.



Îmi amintesc şi acum cât de stingher mă simţeam când mă uitam la zidurile înalte ale casei, la molidul înalt parazitat de o iedera, si la cele două geamuri, după care cineva urmărea mişcările mele în susul şi în josul stradelei.



Si în această casă locuieşte altcineva sau cineva, un străin de istorie. N-are nicio vină.
Atât s-a putut!

Casa memorială George Enescu din Sinaia

bustul lui Enescu este creaţia unui mare sculptor român, Ion Irimescu


creatia arhitectului Radu Dudescu

dinspre hotel

Priveam de pe balconul Hotelului Riviera din Sinaia către Prahova cea frumos curgătoare, şi observ o vilă frumoasă cu un turn de belvedere, răsărind dintre copacii îngheţaţi.

Spre rusinea mea nu ştiam că este casa memorială a marelui compozitor român George Enescu, vila sa mult iubită de la Sinaia, numită ,,Luminiş". Am ajuns să o fotografiez dincolo de porţile din fier forjat pentru că muzeul era închis, dar si după un slalom plin de adrenalină pe strada bombardată din cartierul Cumpătu din Sinaia( ruşine!)

Din banii obtinuţi pentru marile sale concerte, compozitorul a dorit să aibă un colţ de rai, de munte si de linişte care sa fie doar al lui, locul unde să compuna Rapsodiile române, Concertul pentru pian şi mai ales părţi importante din opera ,,Oedip".

Plecat din ţară după o ultimă vizită la mormântul mamei sale, în 1946, are puterea dar si imensa dorinţă ca aceasta casă să fie donată statului român( statul comunist pe care-l detesta!!) pentru a fi loc de creaţie si de reflecţie pentru artiştii români. Acest lucru se întâmpla în 1947, iar în 1990 vila intră în categoria caselor memoriale, dupa o serioasă restaurare.

La parter, în salon, se afla faimosul pian ,,Ibach" la care maestrul a susţinut miniconcerte pentru prietenii invitaţi la vilă si de asemenea colecţii impresionante de porţelanuri si obiecte tradiţionale româneşti dar şi camera soţiei maestrului Maria Cantacuzino-Enescu sau mansarda în care a creat compozitorul.

Casa memorială Al. Vlahuţă- o Românie Pitorească dar nerecunoscătoare

Citesc într-un ghid că undeva între Râmnicu Sărat şi Focşani se află, în localitatea Dragosloveni, casa memorială a celebrului autor a a cărţii de căpătâi pentru călători -România Pitorească.

La kilometrul 164, după cum citesc pe pliantul luat de acolo, caut disperat un indicator.
După prima intersecţie nu găsesc nimic, după a doua o iau prin Gugeşti, ocolesc fabrica de lemn, înconjur jumătate din podgoriile Vrancei şi undeva la capătul satului, după ce traversez iar E85, dau după 200 de metri de o căsuţă cu cerdac şi cu etaj, în faţa căreia se află statuia poetului și prozatorului.
Dezamăgit, întreb ghidul de ce nu există niciun indicator şi îmi spune că cei de la drumuri nu l-au considerat conform!

Conform cu ce?
Că toată ţara e plină de indicatoare către mânăstiri obscure și kithcioase în care unii călugări cred că l-au găsit pe Mesia, pe coclaurii credinţei!
Acelea cu ce sunt conforme?
Poate cu vreun pomelnic pentru răposaţii directorului de la drumuri.



Intru şi aflu că nu este casa unde s-a născut poetul(1858-1919) ci aceea în care a locuit câțiva ani în timpul Primului Război Mondial, o casă unde se întâlnea foarte des cu prietenii săi, Barbu Delavrancea și I.L.Caragiale.
Născut în satul Pleşeşti din fostul judet Tutova, poetul prozator a iubit dealurile dogorite de podgorii din Vrancea aceea rubinie, care l-a adoptat și l-a maturizat spiritual.
Pleacă din Dragosloveni cu un car prăfuit în care-şi pune câteva lucruri, atunci când linia frontului îl obligă să se retragă în Moldova.

Întreb pe doamna muzeograf câţi vizitatori are într-un an, si îmi spune că puţini ştiu despre aceasta casă memorială înfiinţată în amintirea scriitorului, în 1958 iar pe siteul muzeului Vrancei NU există fotografii!!!- aşa că singurele poze sunt la mine pe blog- şi mă roagă să-i trimit vreo două poze!
Pe siteul vrancea.com se afla și pagina cu muzeul Vrancei, deci nu există un site individual!!

Aşa se face turism cultural în ţara noastră: fără bani, fără promovare, fără nerv, fără interes şi fără...poze.

Muzeul Badea Cârţan- Cârţişoara

monumentul de lângă muzeu

căsuţa modestă în care a trăit


localitatea Cârţișoara și Munții Făgăraş

Badea Cârţan s-a născut(1849) în localitatea Cârţişoara, din judetul Sibiu, sub numele de Gheorghe Cârţan.
Om fără carte și fără prea mari posibilități, a devenit autodidact, învățând să scrie și să citească de la Ion Cotigă( om de cultură brașovean).
Deschiderea oferită de educația primită, l-a îndemnat să lupte pentru devenirea, civilizarea și independența transilvănenilor.
Se spune că potecile Făgăraşilor le-a străbătut ani la rând, aducând peste 200 000 de cărţi romănești din Țara Românească în Transilvania.
Dar cea mai cunoscută ispravă a lui Badea Cârţan, a fost călătoria sa până la Roma, pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și celelalte vestigii latine și romane din Italia.
A murit înaintea desăvârşirii Marii Uniri, în 1911 și este îngropat la Sinaia.