Cascada 7 Izvoare -Scropoasa

    Cascada 7 Izvoare- Scropoasa din Munții Bucegi este considerată o minune a apelor de munte, cu o puritate specială, motiv pentru care apele se și captează și îmbuteliază. Cele 7 izvoare sunt magice și traversează, se spune, un câmp magnetic și un depozit argintifer, dar cascada ce rezultă și vegetația prin care curge, plus pragurile calcaroase pe care le traversează fac din spațiul acesta unul special. Adăugați la asta și lacul Scropoasa (hidroenergetic) din apropiere și aveți imaginea unui mic paradis, bun de vizitat în orice anotimp.

Satul Muscel, liniște nesfârșită

Lângă Moroieni, în capătul nordic al judeţului Dâmboviţa, pe cumpăna de ape ce desparte apele Ialomiţei de cele ale afluentului său Prahova, se află un sat desprins parcă din peisajele şviţeriene

Enothera - Pensiune cu piscina

Articol extern

Pensiune piscina la munte, intr-un peisaj pitoresc, in inima naturii? Este Enothera, locul care iti reda energia corpului si a sufletului, alungand toate simptomele legate de stres. Pensiunea Enothera este situata in Valeni – Dambovita, la poalele Muntilor Carpati, intr-o zona plina de verdeata. Este una dintre cele mai pitoresti pensiuni cu piscina, cu cel mai spectaculos peisaj si zone de relaxare pe masura.

Pensiune piscina la munte, intr-un peisaj pitoresc, in inima naturii? Este Enothera, locul care iti reda energia corpului si a sufletului, alungand toate simptomele legate de stres.

Pensiunea Enothera este situata in Valeni – Dambovita, la poalele Muntilor Carpati, intr-o zona plina de verdeata. Este una dintre cele mai pitoresti pensiuni cu piscina, cu cel mai spectaculos peisaj si zone de relaxare pe masura. Enothera te invita sa iti petreci timpul intr-un ambient rustico-modern, intr-un  mod placut si relaxant, fiind una dintre putinele locatii din tara care imbina intr-o armonie perfecta confortul, natura salbatica si panorama splendida care poate fi admirata inclusiv de pe terasa camerei.

Pensiune piscina la poalele muntilor

Inconjurata de privelistea unica a Muntilor Carpati, Enothera este locul perfect pentru cei care vor sa ‘’evadeze’’ pentru cateva zile. Sinaia este la 35 kilometri de casa de vacanta, un motiv in plus pentru care niciun iubitor de munte nu ar trebui sa o ocoleasca. Privelistea din piscina exterioara este de vis. Doar tu te poti bucura de ea, in liniste. Design-ul modern al piscinei nu face nota discordanta cu mediul natural si salbatic, pe care nu te vei mai satura sa il admiri din interiorul piscinei.

Poti considera intregul loc un mic colt de Rai, cu multa liniste, aer curat si peisaje de poveste care te vor deconecta de la toate grijile si te vor incarca, in schimb, numai cu energie buna. Enothera este un loc primitor, inzestrat cu dotari moderne, imbinate armonios, care contribuie la sustinerea sentimentului de relaxare deplina inca de la intrarea in pensiune.

Relaxare si odihna la Enothera - pensiune piscina acoperita

Pensiunea Enothera iti pune la dispozitie o modalitate excelenta de a te mentine in forma in timpul liber, fara a mai fi nevoit/a sa mergi la sala. Piscina exterioara la care au acces doar persoanele cazate iti permite sa exersezi inotul, indiferent de capriciile vremii. Piscina in aer liber este acoperita, astfel ca te poti rasfata fara nicio grija, indiferent ca e zi sau noapte, dupa o zi petrecuta pe carari de munte, intr-un cadru natural deosebit. Te poti bucura de piscina cu apa incalzita inclusiv alaturi de cei mici, care se pot balaci in voie. Iar dupa cateva lungimi de bazin, ce poate fi mai placut decat o binemeritata relaxare la soare, pe sezlong, in linistea naturii?

Si cum atmosfera cu note mediteraneene invaluie piscina exterioara incalzita intr-un aer de vacanta, nu iti ramane decat sa te bucuri la maximum de momente nesfarsite de rasfat, facand din fiecare zi petrecuta la Enothera un adevarat prilej de sarbatoare. Dispunem, de asemenea, de o gradina generoasa cu loc de joaca pentru copii si dotata cu leagane, dar si cu foisoare si zone de gratar, perfecte pentru a petrece timp de calitate alaturi de cei dragi. Totul, completat de o panorama cu apusuri feerice, care pot fi admirate chiar si din confortul camerei special amenajate in stil rustic.

Enothera este o pensiune piscina la poalele muntilor care se poate transforma cu usurinta in destinatia de vis pentru cei care vor sa stranga amintiri de neuitat, dar si a celor care cauta un colt de liniste pentru a se incarca cu energia naturii.

O poti considera refugiul ascuns de freamatul lumii, unde totul devine mai simplu, mai usor si mai frumos.

Clăbucetul Predealului

Majoritatea pârtiilor de schi din Predeal au fost construite pe pantele nordice și nord-estice ale Clăbucetului Taurului, unde datorită expunerii prielnice, zăpada poate ține câteva luni bune pe an. Așa cum cred ca se va întampla și în acest an, când se va schia și in mai.

Pârtia Clăbucetului a fost amenajată în 1942, între Cabana Clăbucet-Plecare situată la 1451 metri și vărsarea pârâului Teascului în Poliștoaca, unul dintre pâraiele care formează Parahova, situată la 1030 metri. Aci ceva mai târziu s-a construit Cabana Clăbucet-Sosire. Diferența de nivel este 420 de metri iar lugimea acesteia trece de 2300 de metri.

Telescaunul a fost construit în 1964 si modernizat în ultimii ani, are o lungime de 1740 de metri  cu 29 de stâlpi de susținere. Diferența de nivel este de 400 de metri, pe care o parcurge în maxim 20 de minute. Pentru cei ce doresc doar să se plimbe, o tura pentru doi adulți și un copil costă 80 lei.

Acest telescaun funcționează și vara, către Cabana Clăbucet -Plecare, pentru amatorii de excursii in Masivul Piatra Mare, pe culmea Clăbucetului, cabana Gârbova( Munții Baiu) și Azuga, pe traseul care merge pe sub vărful Clăbucetul Taurului.

În zonă există și partia Clabucet -Sosire, un mic teleschi pentru începători și copiii înscriși la școlile de schi  si,  de asemenea există o pârtie pentru avansați în zona Cabanei Clăbucet Plecare. La  bază (și cu nocturnă) este distractia pentru săniori!
Adică pentru paltonari sau pentru cei ce nu au loc de fâșurile de fițe ale celor ce s-au născut în capitală și deci, care este, schiori ... înnăscuți.

Sunt rău evident. Fără supărare!

Week-end de februarie la Cabana Skiorilor cu DAV Tour și BeWhere!

Undeva la peste 1000 de metri altitudine, în pasul Predealului, de Dragobete sau Valentines Day, sau mai corect spus între ele, am avut uriașa plăcere să petrec un week-end spectaculos, la poalele Masivului Piatra Mare.

Iată povestea:

Sub ceața Clăbucetului, la doi pași de telescaun, răsare la un cot de drum un splendid hotel de patru stele, Cabana Skiorilor. 
Este premiul!
Premiul meu pentru nostalgia unor ținuturi muscelene( postarea cu care am câstigat AICI). Un sfârșit de săptămână care trebuia să fie perfect, ȘI A FOST!

Grația aparține revistei de curând descoperită și degrabă iubită, BeWhere! iar maestrul de ceremonii este agenția DAV Tour. Ei au făcut posibil weekend-ul cu petale de trandafir în inimioară, cu șampanie italiană și  mic dejun în cameră sau cu meniuri care au învins și cele mai sceptice papile gustative.

O locație specială cu restaurant clasic și intim, cu clasificare de patru stele dar cu servicii de patru + și oameni de cinci.
Întotdeauna am spus că secretul  unei bune simțiri, este bucuria simplă a turistului normal și nu cu fițe sau cu prejudecăți. Asta întunecă întotdeauna emoția, așteptarea sau împlinirea clipelor de călătorie. Eu unul, am fost fericit și ca mine familia mea și toți cei ce gândesc ca mine.

Țin să le mulțumesc pentru week end-ul romantic cu copil în pat(?!)- ce să fac, știu că trebuia să fie romantic, așa fost însă mult mai vesel. Pentru plimbarea cu ATV-ul, oferită de băieții de  la închirieri echipamente de iarnă, extrem de drăguți și pentru profesionalismul gazdelor, în general.
Multumesc pentru întelegere doamnei Mihaela de la agenție  și domnului Ionuț de la revistă.
Știu că sună a mulțumiri de complezență, cine știe sau mă știe a reținut tonul sincer din cuvintele mele.
Am promis un plus de cuvinte pentru doamna Rodica, a cărei clasă în servirea clienților este pe măsura așteptărilor  și a experienței. Sărutmana pentru tot, dar și pentru domnișoara Gina.



 Bonus, două fotografii cu cel mai fericit băiețel din luna februarie.

Cheile Orzei ( Ialomiţa), aval de Scropoasa

Pe versanţii sudici ai Munţilor  Bucegi îşi face loc, cu greu, râul Ialomiţa săpând o succesiune de chei, întrerupte de două lacuri de acumulare: Scropoasa( ceva mai mic, la 1250 m) şi Bolboci( mai mare la 1460 m). 

Plaiurile Bucegilor care reprezintă leagănul drumeţiilor montane au peisaje impresionante, descrise şi umblate de marii întemeietori ai turismului de drumeţie printre care, legendara Bucura Dumbravă,  Moş Butmăloi sau  Emilian Cristea.

În marele sinclinal al Bucegilor, în partea centrală a acestuia îşi fac loc  stratele de calcare jurasice care au creat marile abrupturi ale Guţanului, Strungilor şi Tătarului, şi tot în ele Ialomiţa şi afluenţii ei au creat nu mai puţin de şase sectoare de chei, de la nord la sud: Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Cheile Coteanului, Cheile Zănoagei Mici, Cheile Zănoagei Mari şi Cheile Orzei.

Prin acestea din urmă, pe la începutul verii, am umblat vreo două ore, într-o sălbăticie care nu are nimic de a face cu umanizarea excesivă la care au fost supuşi Bucegii în ultimii ani.

Traseul începe după colonia Dobreşti, unde se află hidrocentrala ce preia apele din Lacul Scropoasa sau de lânga tabăra de elevi Vânătorul, pe marcaj  cruce albastră care duce spre peştera Ialomiţei.

Valea Ialomiţei este presărată în  această zonă cu zeci de praguri de rocă în care alternează calcarele  cu uriaşe stânci de conglomerate de Bucegi, desprinse din abrupturile Doamnele, Gaura sau Obârşia de la peste 1800 de metri.

Peisajul spectaculos dar liniştit este mâzgălit, din păcate, de cea mai lungă bandă transportoare din România, care alimentează combinatul de ciment  de la Fieni cu calcar exploatat din Muntele Lespezi.

Pădurea  seculară de fag de la 1100-1200 de metri  şi stivele de grohotişuri sau cavităţile calcaroase ce apar din loc în loc în versanţii ce muşcă din potecă, îţi oferă experienţe  şi privelişti unice. 

Cu excepţia unor porţiuni mai abrupte în malul râului, traseul se parcurge relativ uşor,  chiar până la baraj, aşa că şi cei fără multă condiţie fizică se vor bucura de drumeţia aceasta.

Recomand zona pentru iubitorii de drumeţii în regiunile sălbatice ale Munţilor Bucegi,  mai ales pentru cei care vor să evite traseele bântuite de turişti în tenişi şi maieu.

Pentru asta mergeţi la Moroieni, la treizeci de  minute de Sinaia, prin Pasul Păduchiosul sau Cota 1000, şi urcaţi spre baraje şi  spre obârşia Ialomiţei pe marcajul indicat mai sus.

 Nu veţi regreta.

Peştera Valea Cetăţii Râşnov - Euroamenajare!

Pe drumul ce leagă Râşnovul de Poiana Braşov s-a deschis o... peşteră!

Locatia pe harta-AICI

Nu, nu sunt maliţios, chiar s-a deschis o peşteră numită Valea Cetăţii, asta pentru că drumul care urcă sau, mă rog, coboară la Râşnov, are o ramificaţie către una dintre cele mai vestite cetăţi ţărăneşti din România. Asta este foarte bine, oferta turistică a zonei îmbogăţindu-se cu încă un obiectiv interesant.

Amenajată la standarde europene, cu o parcare încăpătoare şi cu un drumeag de 450 de metri(sau 8 minute prin natură!), aşa cum ne anunţă indicatorul, această peşteră merită văzută. Drumeagul presărat cu calcar mărunţit, cu băncute pentru odihnă, şi cu o căsuţă ca în poveşti la intrare, te surprinde plăcut.

Chiar şi poarta-intrare modernă de sub munte şi ghizii tineri te duc cu gândul la o peşteră de prin Alpii francezi.

Peştera în sine nu este spectaculoasă, atracţia principală fiind sala cea mare ,,Catedrala" cu un volum de 30 000 de metri cubi şi cu o acustică excelentă. Datorită acestui fapt aici se ţin săptămânal concerte, sâmbăta de la ora 17,45. Fără să-ţi taie rasuflarea, fără coloane sau stalagmite spectaculoase, ghidul reuşeşte însă să te introducă în atmosfera, rece la propriu, a unei cavităţi calcaroase de un asemenea nivel.

Intrarea costă 5 Ron pentru copii şi 10 pentru adulţi, iar pentru grupuri se acordă reduceri, până în septembrie este deschisă de la ora 10 la ora 20:00.

Detalii la custode 0722222365

Casa memorială George Enescu din Sinaia

bustul lui Enescu este creaţia unui mare sculptor român, Ion Irimescu


creatia arhitectului Radu Dudescu

dinspre hotel

Priveam de pe balconul Hotelului Riviera din Sinaia către Prahova cea frumos curgătoare, şi observ o vilă frumoasă cu un turn de belvedere, răsărind dintre copacii îngheţaţi.

Spre rusinea mea nu ştiam că este casa memorială a marelui compozitor român George Enescu, vila sa mult iubită de la Sinaia, numită ,,Luminiş". Am ajuns să o fotografiez dincolo de porţile din fier forjat pentru că muzeul era închis, dar si după un slalom plin de adrenalină pe strada bombardată din cartierul Cumpătu din Sinaia( ruşine!)

Din banii obtinuţi pentru marile sale concerte, compozitorul a dorit să aibă un colţ de rai, de munte si de linişte care sa fie doar al lui, locul unde să compuna Rapsodiile române, Concertul pentru pian şi mai ales părţi importante din opera ,,Oedip".

Plecat din ţară după o ultimă vizită la mormântul mamei sale, în 1946, are puterea dar si imensa dorinţă ca aceasta casă să fie donată statului român( statul comunist pe care-l detesta!!) pentru a fi loc de creaţie si de reflecţie pentru artiştii români. Acest lucru se întâmpla în 1947, iar în 1990 vila intră în categoria caselor memoriale, dupa o serioasă restaurare.

La parter, în salon, se afla faimosul pian ,,Ibach" la care maestrul a susţinut miniconcerte pentru prietenii invitaţi la vilă si de asemenea colecţii impresionante de porţelanuri si obiecte tradiţionale româneşti dar şi camera soţiei maestrului Maria Cantacuzino-Enescu sau mansarda în care a creat compozitorul.

Puncte cardinale

Că tot a venit vara de câteva zile.

Cota 1400 din Sinaia şi telegondola

Hotel Alpin, situat pe ,,buza '' prăpastiei, sau mai bine zis pe o brână sau poliţă ce aparţine uriasului abrupt al Bucegilor. Am aflat târziu ca în zonă, reîncepe activitatea monahală la un schit ce a disparut un timp, numit Sfânta Ana.

Sinaia văzuta din telegondola este ca o mică staţiune din Alpi. Lipsesc lacurile glaciare de la poale, autostrăzile si nemţii!

Intâlnirea cu telecabina care urca până la cota 2000, din centrul orasului, şi nu de la Taverna Sărbului de unde am luat telegondola.


Tehnic vorbind, acesta telegondolă a fost inaugurată în 2007, baza este la 1006 metri altitudine, vârful este la 1416 metri, lungimea este de 1385 metri cu o viteza de deplasare de 6 m/s.Este mai spectaculoasa si mai salbatica decit telescaunul de pe Kalinderu din Busteni.

CASTELUL emblemă de PE LEŞul turismului românesc

Cel mai uşor este să critici. Oricum în România toată lumea critică pe toată lumea. Și cum turismul este o activitate pe care o practică aproape toată lumea iar ministerul este condus de doamna Udrea, asta duce lucrurile(criticile) la paroxism. Reflecţiile de mai jos sunt generate de o vizită la palat, după care m-am întrebat: Ce naiba facem noi aici, în ţara asta sau cu ţara asta?


Castelul nu m-a impresionat niciodată în mod deosebit, atât doar ca mândria de a călca pe acolo pe unde alergau Prinţesa Maria sau Prinţul Mihai sau pășea gânditoare Regina Elisabeta, era consumată frenetic de abundenţa de stiluri ce îmbrăcau fiecare cameră a palatului.


Urcând aleea- evident necurăţată- spre castel, într-o dimineaţă de martie, după ce am lăsat maşina în parcare și am plătit taxa- evident fără chitanţă- mă gândeam ce peisaj frumos a ales Regele Carol, pentru a construi castelul, probabil ca urmare a vizitelor la Mânăstirea Sinaia cea atât de dragă.

Se gândea probabil la Bavaria natală și la frumuseţea unui Neuschwanstein, în mare i-a reuşit( sau mai bine în mic!), decorul de tablou cu zăpezile de pe Furnica ce sunt întrerupte de verdele turnurilor și al copacilor, mai că te (a)duc cu gândul către Alpi și către Allgäu.


Cazi repede, la propriu, când dai de gheaţa groasă de pe alei și de tarabele cu ,,suveniruri" kitch, împreună cu marocanii, israelienii, francezii, germanii, englezii sau cu diferiţii vorbitori ai acestor limbi. Cauţi o bancă mai acătării, dar te așezi în merele glazurate ale unui comerciant, sau o iei în freză de la un bumerang aruncat de un vrăjitor măsliniu, flancat de două muieri ce încearcă să vândă o,,ffaţă dă masă tradiţeonală".





Dacă emblema castelelor si palatelor românesti nu este îngrijită si curăţată la propriu si la figurat, dacă se urmăreşte doar exploatarea patrimoniului si nu conservarea lui, dacă urme de respect turistic nu avem, normal că ce se afla sub castel ca importanţă, este mort si este un leş în putrefacţie.

Cota 2000 din Sinaia- poze şi impresii de paltonar

De la cota 1400 şi până la cota 2000 telecabina face cam şapte minute, timp în care respiraţia îţi este tăiată de peisaj și de... scăderea de presiune. Un martie cu o zăpadă cum n-a fost nici în ianuarie sau decembrie.



Valul de nori ce se ridică precum un zid vaporos, mă trezește din reverie și-mi dă ocazia să constat, că n-am de ce să fiu invidios pe schiori- oricum nu aparțin acelei lumi- pentru că pot obține asemenea imagini și pot trăi asemenea sentimente...înălţătoare.



Jumătate de cabană situată sub zăpadă și un WC răcoros... nevoie mare. Acest lucru este absolut normal aici. Exact ca și cei 2180 de metri ai Muntelui Furnica- ce întâmplare!, cel care străjuieşte Sinaia de sute de ani.



Chiciura sau promoroaca reprezintă un fenomen meteorologic ce se întâmplă pe Platoul Bucegilor timp de opt luni pe an, doar că acum s-a suprapus și peste un strat de zăpadă consistent, acoperind tot ce înseamnă fir, antenă sau crenguţă( bine crenguţă nu, că nu există aici).



După o săptămână, imaginile de la televiziuni arătau domnişoare care se bronzau pe aceste bănci sau macho-clubb-eri bronzându-şi pectoralii. Oricum fiţele şi firmele trebuie arătate, chiar dacă nu ştim să schiem, măcar avem clăpari dă... fiţe.



Preţurile la 2000 de metri sunt pe măsura altimetrului. Nu asta este important, ci felul în care se pregăteşte mâncarea de post, pe căramizi și cu gaze. Și când te gândeşti că sunt ,,oraşe" în ţară unde acesta este încă un vis. De... este Valea Prahovei!

Mânăstirea Sinaia, un munte Sinai al României

Situată într-un cadru excepţional, având Bucegii ca fundal şi râul Prahova ca piatră de temelie, această mânăstire construită de Spătarul Mihail Cantacuzino în 1695 (biserica mică sau biserica veche) reprezintă un simbol al renaşterii spirituale româneşti din secolele XVII-XIX.



Numele vine de la muntele unde Moise a primit cele zece porunci, în amintirea pelerinajului făcut de Spătar la Ierusalim. Zona unde a fost construită biserica era cunoscută ca ,,Izvor" şi nu ca Sinaia, nume dobândit mai târziu, după ce oraşul începe să se dezvolte în jurul bisericii.



La aproape 150 de ani distanţă, începe construcţia bisericii mari, după planurile arhitectului George Mandrea, din piatră şi cărămidă, care imaginează o fortificaţie ca a mânăstirilor bucovinene, cu un brâu de ceramică smălţuită ce semnifică Sfânta Treime, precum şi cele cinci cruci diferite de pe turlele bisericii.
Familia regală a locuit aici cât timp s-a construit castelul Peleş, începând cu 1871, iar drept mulţumire Regele Carol I a introdus energia electrică, aceasta devenind prima mânăstire ortodoxă din România iluminată astfel.


Frumuseţea acestei mânăstiri vine şi din stilul brâncovenesc în care sunt construite chiliile și din pictura veche din biserica mică, acolo unde Pârvu Mutu Zugravu a pictat scene din viaţa Sfintei Ecaterina; el fiind cel mai de seamă pictor din perioada brâncovenească, tot el ocupându-se şi de bisericuţa din Berca- Buzău.
În muzeul mânăstirii se află prima ediţie a Bibliei, tipărită în română prin grija domnitorului Șerban Cantacuzino, în 1688 precum și 5 icoane pictate de același Pârvu Mutu.