Oltețul vijelios în cheile sale, lângă Polovragi

Am mai scris despre cheile Oltețului. LOCALIZARE, ETIMOLOGIE, PEISAJE, PESTERA- AICI

Lacul Sfânta Ana- într-o nouă lumină!

S-au scris atât de multe despre acest lac, încât aproape că nu mai merită să consumi spațiu virtual și câțiva mega de poze, ca să mai vorbești  sau să mai scrii despre el. 

Despre lac, un filmuleț făcut chiar acolo-AICI

Și cu toate acestea, lacul de crater vulcanic unicat în România, exercită o atracție stranie asupra oricui vine și revine la buza craterului Ciomatului.
Voi adăuga alte postări despre Sf. Ana, poate vă interesează, datele generale despre lac, legenda lacului sau Tinovul Mohoș, una dintre mlaștinile speciale din țara noastră.

Și o completare pentru prietenii de la Jurnal de călătorii Iulia et Frank și pentru alții: ÎN LAC EXISTĂ PEȘTE!

Este adevărat că din cauza mineralizării excesive a apei nu au existat condiții să crească pește aici, asta și pentru că este un lac care nu comunică cu exteriorul. În ultima vreme, rangerii au populat lacul cu păstrăv (asemenea încercări au mai avut loc în anii '70) iar acum compoziția chimică a apei permite dezvoltarea peștilor.

Tinovul Mohoș- un crater de două ori mai mare decât Sf. Ana
Legenda lacului de crater vulcanic Sf. Ana

ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

Călimănești - Căciulata. Ape minerale, pensionari și Napoleon al III lea

Un puhoi de lume și de mașini, ocupă practic tot spațiul dintre Olt și gardurile hotelurilor din capătul de nord al stațiunii Călimănești.

Este 15 august și de Adormirea Maicii Domnului, toți credincioșii se îngrămădesc, la propriu, în curtea mânăstirii ctitorite de Mircea cel Bătrân, și anume Cozia.

Senzația de sufocare este accentuată și de căldura ucigătoare care își face loc, peste Muntii Cozia si Căpățânii, începând de pe la 10 dimineața, când se înregistrează 25 de grade.

Intri în stațiunea aglomerată cu gândul să vezi. Ce?

Totul este ascuns privirii de foiala de mașini, copii în slip duși de mână de bunici veniți la tratament în împuțitele hoteluri ale sindicatelor, tarabe cu suveniruri unde nu primești niciodată bon( să-l ceri ar fi un act de curaj ieșit din comun). Câteva indicatoare către piscine și ștranduri îți amintesc că te aflii pe tărâmul apelor minerale. Chelnerii soioși care servesc mici, cu aerul că îți oferă pe tavă viața lor, se învârt în terasele unde pensionarii stau la O bere toată ziua. Pe scurt o lume mică și înghesuită. Așa este când te mulțumești cu puțin.

Totuși stațiunea are cu ce!

Defileul Oltului- obiectivele turistice

Defileul Oltului este o regiune extrem de complexă din punct de vedere geomorfologic și geologic. Practic este cel mai îngust sector al Carpaților Meridionali, pe valea râului construindu-se drumul național 7 ( plus lacurile de acumulare), care șerpuiește și se strecoară printre gnaisele și șisturile care alcătuiesc acesti munți.

Cei 58 de kilometri între pasurile Cozia( la sud) și Turnu Roșu( la nord) sunt împărțiți în trei sectoare distincte: Sectorul defileului de la Turnu Roșu în lungime de 17 kilometri, îngustat de pereții abrupți ai Făgărașului spre est și ai Cândrelului și Lotrului spre vest; sectorul central între Turnu Roșu și Câineni/ Gura Lotrului lung de 25 de kilometri și care se suprapune peste zona centrală a Depresiunii Loviștei( Țara Loviștei); sectorul Defileului de la Cozia în lungime de 16 kilometri, se strecoară între Masivul Cozia la est și Munții Căpățânii la vest.

Obiectivele turistice  sunt foarte numeroase și fac parte din categoria castrelor romane, ce jalonau ca sistem de apărare vestitul Limes Alutanus, a bisericilor și schiturilor, stațiunilor balneoclimaterice, și nu în ultimul rând se întâlnesc obiective naturale geologice, speologice sau floristice.

De la nord la sud:

1.  Kilometrul 1- Pasul Turnu Roșu; Cetatea Turnu Roșu, o fortificație medievală începută în secolul al XIII lea, ca sistem defensiv ce apăra Sibiul de invaziile otomane. În apropiere, Boița (360 metri altitudine) unde se află ruinele unui castru roman ( Caput Stenarum);

2. Kilometrul 3- Turnul Spart, cu ruinele unui turn rotund distrus partțal de apele Oltului în 1533, parte a unui sistem de apărare. În apropiere Dealul Turcilor  unde s-a dat o bătalie importantă cu otomanii în 1493;

3. Kilometrul 17-21- Câineni, un sat pe teritoriul căruia au fost descoperite urmele castrului roman Pons Vetus.  Sat cunoscut din timpul lui Mircea cel Batran ( 1415) și teatrul unor lupte crâncene în timpul Primului Război Mondial, între trupele române și germane;

 

4. Kilometru 34- Cornetu, unde se află un schit construit de vornicul Mareș Băjescu. Singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul. O postare și imagini AICI;

5. Kilometrul 45- Ramificație la dreapta spre Brezoi ( 3 kilometri), singurul oraș din Depresiunea Loviștei, iar de aici încă 38 de kilometri până la stațiunea Voineasa; Viaductele peste râul Olt numite sugestiv ,,Cârligul Mare" și ,,Cârligul Mic".

 

6. Kilometrul 49- Ramificație la dreapta către Cascada și Cheile Lotrișorului, într-un peisaj sălbatic pe vreo 7 kilometri, până la cascada creată de... muncitorii care lucrau la amenajarea zonei. O postare despre cascadă și imagini AICI. La drumul național motelul Lotrișor;

7. Kilometrul 56- Ramificație la stânga peste coronamentul barajului spre ruinele castrului roman Arutela, ăn zona câmpului Bivolari. Drumul continuă către Mânăstirea Turnu și după 5 kilometri  ajungeți la  Mânăstirea Stânișoara, de la poalele Masivului Cozia;

 

8. Kilometrul 57- Mânăstirea Cozia, ctitoria Domnitorului Mircea cel Bătrân.  Postare și imagini AICI; Pasul Cozia, zona cea mai joasă la care se află Oltul în zona defileului, în apropiere de Călimănești sunt 190 de metri altitudine; La 1 kilometru de mânăstire se află, în ruine, Schitul Sfântul Ioan de sub Piatră, cunoscut sub denumirea de Cozia Veche, ctitorit de tatăl lui Mircea cel Bătrân, Radu.

9. Kilometrul 58- Stațiunile Călimănești și Căciulata, cunoscute pentru apele minerale și pentru tratamentul afecțiunilor hepato-biliare, renale, urinare, metabolice și de nutriție. Pe o insulă a lacului de acumulare Călimănești se află Schitul Ostrov, ctitorit de către Neagoe Basarabși soția sa doamna Milița. Tot în zonă, peste Olt se află și Bisericuța Păușa.

Cataractele Lotrului și Lacul Balindru

O cataractă reprezintă un prag stâncos peste care apa, încurajată de o pantă relativ abruptă, cade vijelios și cu zgomot, creînd mici adâncituri sau jgheaburi în albia râului, numite marmite de eroziune. Multe râuri de munte au asemenea sectoare cu praguri, unul dintre cele mai spectaculoase este situat pe Lotru, în inima Grupei Parâng. De altfel, geograful Ion Conea, le considera printre cele mai frumoase din țară.

Băiatul ăsta frumos cu nume de flăcău mitologic, Lotru, merge peste munții care poartă același nume, la întâlnirea cu iubita sa Latorița sau Latrița. Legenda țesută de localnicii Țării Loviștei în jurul celor doi iubiți este una fericită, de vreme ce în aval de  Ciunget, vălurile sclipitoare ale apelor de munte se contopesc pentru totdeauna într-un șuvoi ce curge mai lin către confluența cu Oltul, de la Brezoi.

 După ce scapă de strânsoarea chingilor șisturilor cristaline și gnaiselor, de  pe coclaurii cei înalți ai Parângului, și după ce umple largul bazin al lacului de acumulare Vidra, Lotrul trece mândru peste cărările neumblate, și prin pădurile virgine care se  opresc în buza Voinesei. Lasă pe stânga abrupturile Pietrei Albe și ale Ștefleștiului adunându-le izvoarele, iar pe dreapta culmile de pegmatite ale  Munților Latoriței.

Pe traseul acesta sălbatic apare, ca de niciunde, lacul de acumulare Balindru, în fapt un alt contributor hidroenergetic  la sistemul de acumulări și hidrocentrale din bazinul Lotrului( nu mai puțin de 9 baraje și lacuri asociate). Micuț și înghesuit printre versanții, încă împăduriți, lăcușorul acesta este o apariție insolită, la capătul traseului de 14 kilometri care pleacă de la Voineasa și se termină aici. Lacul este situat la altitudinea de 1030 de metri si are un volum de aproape 0,7 milioane de metri cubi. Drumul poate fi făcut cu mașina în jumătate de oră, dar pierdeți plăcerea de a vă plimba prin pădurile de fag și de amestec cu molid și de a simți aerul tare, ozonat cu miros de mușchi și hribi.

Cataractele se află cu puțin înainte de lacul de acumulare, și oferă o priveliște tulburătoare și un vuiet grozav, în special atunci când ploile umflă apele râului.  Mai ales că de pe viaductul înalt care unește versanții prăpăstioși, stâncile albe de biotit și muscovit acoperă apa, așa că nu-ți rămâne decât să-ți imaginezi lupta dintre micașisturile dure și calcarele ce răsar din loc în loc și apa cea grabnic vărsătoare de șuvoaie.

Din fosta exploatare de mică  situată la intrarea în cataracte, se poate ajunge pe firul apei pătrunzând prin pădure și escaladând grohotișurile de la baza pereților. Aici, câteva porțiuni de apă mai liniștită au așternut în malul stâng bucățele lucioase- argintii de mică. În liniștea spartă de foșnetul ritmic al apei, te crezi un veritabil căutător de... argint.

Mânăstirea Cozia- emblema Țării Românești

La cinci kilometri de Călimănești-Căciulata, pe Valea Oltului, se află o ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, care împrumută numele de la munții din apropiere (numele are origine pecenego-cumană, de la KOZ, care înseamna nucă- numele initial al asezamântului fiind Nucet).
Cozia este o mânăstire foarte accesibilă-la doi pași de DN7- și foarte vizitată, mai ales în perioada concediilor. Poziția ei foarte pitorească, în poarta de intrare către Țara Loviștei și mai departe către Transilvania, i-au adus renumele de care se bucură astăzi.

Când am ajuns eu, la mijlocul lui august, coloana de mașini parcate pe dreapta și pe stânga, dar și cele care mergeau către Râmnicu Vâlcea, depășea vreo cinci kilometri. Printre turiști de ocazie, tipi și tipe în costume de baie și moșnegi veniți la tratament( mai ales cel de clătire a ochilor!?), m-am strecurat cu greu, până în poarta mânăstirii.

Curtea plină, biserica plină, chiliile pline și peste toate un soare arzător, răcorit puțin de briza Oltului, care curge prin spatele mănăstirii, apărată de contraforți uriași. Cele câteva poze făcute sunt maximul de artă fotografică, pe care poți să-l dai în goana pe după credincioși și cerșetori. Nu-i nimic, mă mulțumesc cu puțin. Nici măcar lespedea de pe mormântul lui Mircea cel Bătrân, îngropat aici în 1418, nu am reușit să o găsesc, sau să o zăresc, noroc cu lespedea de pe mormântul Maicii Teofana(mama lui Mihai Viteazul).

Date generale:

- construită între 1386-1388, de Mircea cel Bătrân, cea mai mare parte a ctitoriei se păstrează și azi;

- atestarea mânăstirii coincide și cu datele de atestare a localităților Călimănești și Râmnic;

- hramul mare este cel al ,,Sfintei Treimi", a doua zi după Rusalii;

- pridvorul este adăugat de Domnitorul Şerban Cantacuzino, în secolul al XVIII lea;

- pe latura sudică Domnitorul Mihnea ,,Turcitul", a construit în 1583, un paraclis cu hramul ,, Adormirea Maicii Domnului"- asta explică şi aglomeraţia din august!

- în colţul nord-estic sunt construite în 1710 ,,casele Hurezeanului" cu paraclisul cu hramul ,,Duminica Tuturor Sfintilor", construit de arhimandritul Ioan de la Hurezi si refăcut ulterior, după ce apele Oltului si-au luat tributul;

- in micul muzeu manastiresc se afla ,,Psaltirea in versuri" a lui Dosoftei;

- în epoca brâncovenească sunt construite ,,casele egumeneşti", care adăpostesc stăreţia;

- în curtea bisericii este construită si ,, fântâna lui Neagoe Basarab", un izvor cu apă tămăduitoare;

- o refacere a tuturor clădirilor are loc în anii 1958-1960, în plină epocă comunistă, pentru că era nevoie de confirmarea puterii şi gândirii strategice a lui Mircea cel Bătrân( asta ajuta istoriografia comunistă să mistifice multe fapte istorice);

-  ca un fapt divers, în 1999 în timpul guvernării Conventiei Democrate, premierul de atunci, Radu Vasile, a negociat cu minerii lui Miron Cozma, în chiliile bisericii, ceea ce se numeşte astăzi ,,Pacea de la Cozia".

Cornetu, singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul

Cei care iau la roată Valea sau Defileul Oltului, trec nepăsători, de cele mai multe ori, pe lângă o construcţie mânăstirească ce seamănă la faţă cu Cozia sau cu Sinaia,  asta dacă ne luăm după arhitectură şi după cărămizile roşii ce ies în evidenţă pe brâurile bisericii.

Lângă localitatea Călineşti, nu departe de Brezoi, câteva indicatoare, cam ruginite şi obosite de vreme te anunţă, ba că ai ajuns la Schitul Cornetu, ba la Mânăstirea Cornetu. Mă rog, cunoaştem diferenţele, chestie de interpretare religioasă, parcă cărui turist sau pelerin îi pasă.

Scriam  în urmă cu un an, pe blogul meu, în ,,pastila de turism“ că acesta este un loc pe care aş vrea să îl văd neapărat.

Citisem, după cum spune şi titlul, că este singura mânăstire din lume pe sub care s-a construit un mic tunel de cale ferată. Chestia mi se părea extraordinară şi după ce am văzut acolo, cred în continuare acest lucru.

Cum micul schit este situat foarte aproape de malul drept al Oltului iar inginerii feroviari nu puteau ,,muşca” cu debleul din apele râului dar nici din rambleul drumului naţional, atunci s-a luat decizia de a se construi un mic tunel pe sub turnul de la intrarea în aşezământul religios. Azi, probabil, BOR s-ar opune, dar atunci…

De sus, de la intrare, nu realizezi deloc acest lucru dacă nu ştii. Vegetaţia crescută de o parte şi de alta a căii ferate obturează privirea turistului.

Aşa că am luat-o pe şosea la vale, vreo 200 de metri şi am coborât pe calea ferată, după care, cu ceva emoţii am luat-o peste traverse ca să prind un unghi mai bun pentru fotografiat.

Ar fi fost o chestie să prind sau să mă prindă un tren, acolo jos mai ales că nu prea aveam unde să mă feresc.

În fine, un element de arhitectură religioasă alături de unul de arhitectură feroviară, constituie un ansamblu inedit care poate fi exploatat turistic.

Să mai menţionez şi vechimea schitului, construit şi ctitorit de Val Velnicul Mareş Băjescu pe la 1666. Schitul este trecut în ghidurile cu mânăstiri ca fiind unul de călugari însă eu am conversat despre minunea tehnică de sub poarta de intrare cu o măicuţă.

Nu rataţi nici interiorul şi nici priveliştea asupra Oltului şi  Munţilor Coziei, din spatele mânăstirii.

Târgu Jiu - Minunile lui Brâncuşi

Lacul Vidra, situat între M-ții Parâng la vest, Cindrel la nord si Căpăţânii la sud, pe valea Lotrului
Odihna de la Masa Tacerii ( pustiul din poza nu-i al meu!!!!) N-am voie, știu...

Proful si umbra sa ... infinită

numai umbra coloanei ... fara bruiaje umane

sprijin acordat monumentului, de către cadrele didactice, reprezentate prin sau de mine?

doamna cu ...Coloana
Puțin înclinată, precum ... aaa nu va gânditi la faimosul turn, ci la turla bisericii din Germania, care cică este mai înclinată (să vă uitați la gazon- marfă frate!)

Nu poţi să faci un tur prin zona Oltenia de Nord- Valea Cernei si să nu treci prin orasul Târgu Jiu (reședința judetului Gorj, oraș de sub 100 mii de locuitori, centrul industriei miniere din Bazinul Motru -Rovinari).
Din păcate, mai cunoscut drept judetul ,,baronului '' PSD de Gorj- Nicolae Mischie (acum ex PSD si fosila politica/ sau mai nou judetul lui Ponta), acest judet are o serie de atuuri exceptionale din punct de vedere turistic cum ar fi ansamblurile sculpturale ale lui Brîncuşi, Mânăstirea Tismana, Muntii Vâlcan cu relief carstic spectaculos sau Hobiţa- locul nasterii marelui sculptor.

Cum am ajuns în oraş?
    Am venit dinspre Băile Herculane, pe valea Cernei pe la Tismana si pe lângă Hobiţa, pe un drum național modernizat, excelent pentru zona aceasta si am pătruns în oraș, unde din păcate n-am vazut indicatoare mari (de fapt sunt doar două, ascunse în intersectii pe dupa semafoare și flori) cu principalul obiectiv turistic, oricum este spre ieșirea de est, spre Novaci, Rânca, Râmnicu Vâlcea.
    Poate nu stiti, dar Coloana fără sfârsit sau Coloana Infinitului a fost restaurată, mai multi ani la rând de Turbomecanica Bucuresti, parcă, cu scandalul aferent legat de banii oferiti de Ministerul Culturii si mutată într-o locatie nouă, într-un nou parc care o pune, fără discutie, într- o nouă lumină, făcând-o mai spectaculoasă, mai provocatoare si mai minunată ca oricând.
    Este singurul parc din țară, unde iarba este tăiată si îngrijită ,, englezește'' , sigur, într-o țara normală acest amanunt este ridicol, dar în România aceasta este exceptia cu care ne mândrim. Trist. Nu?
    Există un gardian care păzește monumentul si care va poate oferi câteva date despre sculptura, cu multa bunăvoință, semn ăa cei de la consiliul județean vor sa schimbe imaginea prafuită despre ,,Cum punem în valoare frumusețile ţării''.
Culmea, noaptea este luminat feeric,  iar ţâsnitoarele de apă functioneaza non stop!
După ce vă fotografiati cu coloana, cu gardianul si cu ţâsnitoarele, mergeti în Parcul Tineretului, în sens invers, adică spre oras, aveți indicatoare pe dreapta si ajungeti la celelalte două monumente ,, Masa Tacerii '' si ,, Poarta Sarutului ".
    Atentie unde lasati masina, doar în parcarile amenajate din fata parcului, pentru ca altfel va treziti cu o amenda de 500 RON( n.a. 2008) , de nu vă mai arde de drumetii prin Oltenia.
Iar, și acesta foarte bine pus la punct: parcul, aleile si paza.
Sub Poarta Sărutului nu va puteti decât săruta tandru, în amintirea tineretilor voastre iar apoi epuizati de schimbul de elemente chimice, va odihniti pe un scaunel de lângă Masa Tăcerii, fără sa scoateți vreun cuvințel.
Am întrebat la Hotel Gorjul (apropo peste drum de parc se afla o pizerie, cam prăfuita, lângă hotel, cu o piza destul de buna si cu o servire semieficienta, asta daca va grăbiti și nu mai colindați prin oraș) despre drumul spre Rânca si apoi prin pasul Urdele (cel mai înalt pas din tara traversat, cică de o sosea nationala- cunoscut si sub numele de Transalpina- peste Muntii Parâng si Cindrel- Sureanu), dar ni s-a spus ca până la Obârsia Lotrului unde puteti face spre Lacul Vidra la dreapta, adica spre est, mai merge dar mai încolo doar cu jeep-ul, asa ca nu va mai obositi daca masina dvs are garda mica la sol.
Puteti continua drumetia spre Pesterile Muierii și Polovragi.

Later edit: Postarea din 2008 avea aerul jocului unui puști profesor cu limba română. Vă rog fiți rezonabili cu mine. Transalpina nu era ceea ce este astăzi, dar nici Udrea și Romstrade nu prea mai există, sau dacă exista au cătușe. Drumul rămâne...