Amintiri dintr-un Văratec primăvăratic

Un periplu de primăvară autentică, descoperit după niște ani prin arhiva cu poze, mi-a generat o serie de nostalgii verzi, verzișoare, acum în prag de iarnă. 
Așadar, pentru anotimpuri mai însorite propun o cazare la una din numeroasele pensiuni realizate în anii 2000, din fonduri PHARE, care se găsesc la intrarea către cele două mănăstiri domnești, Văratec și Agapia.

Văratecul nu poate fi vizitat fără obligatoria oprire spirituală la mormântul iubitei lui Eminescu, Veronica Micle. Versurile de pe placa de marmură sunt unice prin profunzimea lor. Agapia este o oprire obligatorie pentru picturile lui Grigorescu și pentru satul de chilii și chiliuțe, care te întâmpină la intrare.
Dealuri unice din zonă și pădurea de argint, plină de mesteceni, sunt si ele obligatorii, mai ales că micuțul metecăniș este declarat rezervație forestieră și este la doi pași de mănăstirea Văratec.

Am lăsat la urmă punctul cel mai important pentru mine și pentru cei urmăriți de efuzii spirituale, și anume grota unde a meditat și a strălucit prin rugăciune și har, Sfânta Teodora din Carpați sau Sfânta Teodora de la Sihla.

Locul are o încărcătură spirituală aparte, care derivă din povestea sfintei, din locul stâncos înconjurat de o pădure deasă de foioase și din drumurile forestiere spectaculoase care te poartă către mănăstirea Sihla.

Din păcate, acolo, un afiș ciudat  mi-a stricat tot fundamentul spiritual, prin suma de interdicții pentru cei ce doreau să pună pomelnice. Cel mai mult m-a durut să citesc că este interzis să treci pe pomelnic numele oamenilor de altă religie decât cea ortodoxă.
Ciudat, de-a dreptul! Aceia nu sunt oameni? N-au dreptul la o rugăciune?
În fine, bucurați-vă de poze și găsiți-vă cazare în zonă, pentru primăvară. Că iarna se pregătește....

Peștera Sf. Teodora de la Mănăstirea Sihla din codrii de argint ai Neamțului

Într-o interesantă drumeție prin zona Văraticului, din această primăvară capricioasă, am hălăduit într-un week-end prin pădurile  binecuvântate de Cel de Sus, din regiunea de poveste a Neamțului. 
Știam de mănăstirile Sihăstriei și de cea din munte, de la Sihla, dar nu aveam idee de micuța grotă unde s-a nevoit, cum se spune, Sfânta Cuvioasă Teodora din pădurile și munții Neamțului.

M-a impresionat locul ales pentru a se izola în rugăciune, mi-a plăcut mult drumul sălbatic, în serpentine, spre mănăstirea Sihla și m-a cucerit povestea de viață a acestei  călugărițe devenită sfântă prin voia Domnului, trecută în calendar la 20 august 1992, și sărbătorită pe 7 august în fiecare an de atunci.

Povestea vieții sfintei( pe scurt)

S-a călugărit de tânără, la o mănăstire din Vrancea (Vărzărești), iar în urma unor evenimente istorice nefericite, legate de invazia turcilor, a ales să plece în regiunea natală, la Vânătorii Neamțului. Aici, a găsit această peșteră, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții, în rugăciune, în pustnicie, ocrotită fiind de un călugăr bătrân, care o spovedea, o împărtășea și îi aducea cele trebuincioase traiului în izolare.

Odată cu moartea călugărului, nimeni n-a mai știut unde se sihăstrise călugărița, așa că Sf. Teodora a ales să trăiască și mai restrictiv, în post și rugăciune.

Vrăbiile de la mănăstirea Sihla, se spune că îi aduceau frimituri de pâine, ceea ce a atras atenția starețului de acolo, care a trimis doi călugări pe urmele păsărilor.

Așa au (re)descoperit-o pe sfântă în grota ei de la piatra despicată, rugându-se, învăluită într-o lumină ireală, aură dumnezeiască care i-a vrăjit dar și speriat în aceeași măsură.

A cerut un preot, pentru a se putea spovedi și a putea să treacă la Domnul, în liniște și cu sufletul curat. Ceea ce s-a și întamplat, după care a fost înmormântată sub piatra din grotă care i-a servit atâția ani ca altar improvizat de rugăciune.

Foarte mulți ani după aceea, domnitorul Mihail Sturza reface mănăstirea Sihla și descoperă și moaștele sfintei, pe care le pune într-o raclă frumoasă pe care o depune la loc de cinste în biserica nouă.

Această raclă ajunge, în urma unui schimb nefericit de odoare bisericești cu mănăstirea Pecerska, la Kiev, unde este venerată ca o mare sfântă, făcătoare de minuni, sub numele de Sf. Teodora din Carpați( Sveti Teodora Carpatina).

Se spune că este cea mai mare sfântă pe care a oferit-o spațiul de credință creștină a României și că puterea rugăciunilor către cuvioasă este foarte mare, iar că ajutorul sfintei nu întârzie să apară în viața celui ce se roagă la icoana ei.

Atenționări și ponturi

• Se poate urca cu mașina prin pădure, iar la indicatorul din curbă, lăsați mașina și faceți o mică plimbare prin pădure( 5 minute) până la fântâna Sf. Teodora, locul de unde se alimenta cu apă de ploaie și până la grota umedă, rece și îngustă dar plină de căldură creștină, unde a trăit sfânta.
• Atenție(!!!) la mașinile lăsate neasigurate, pentru că prin zonă circulă mult conaționali de-ai noștri care caută!?( sic) lemne  dar și eliberează mașinile de lucrurile lăsate neglijent pe banchetă.
• Vizitați și frumoasa mănăstire de la Sihla, aflată la 5 minute de mers cu mașina de la intersecția cu poteca ce duce la grotă. Ciudat mi s-a părut că nu acceptă la pomelnice persoane care sunt de altă credință plus alte restricții și condiționări aberante. N-am mai întâlnit așa ceva și mă întreb la ce fapte și pilde ale lui Isus se raportează ei - călugării- atunci când pun astfel de afișe la intrarea în biserică?
• Un pont: continuați  pe drumul de pământ de la intersecția cu poteca către grotă, care vă va scoate în spatele mănăstirii Agapia, după vreo 7-8 kilometri încântatori prin pădurea de argint.

Pădurea de Argint și Codrii de Aramă- rezervații din zona Văraticului

Fără a mai intra în amănunte despre celebrele mănăstiri de la poalele Subcarpaților Neamțului, vă spun din capul locului că zona dezamăgește puțin în ceea ce privește obiectivele naturale. 
De aceea am ales să scriu despre cele două rezervații, despre care nu am găsit pe teritoriul întregii comune Agapia( cu satele Agapia, Văratic, Filioara, Săcălușești) nicio /niciun panou de informare!

Rezervația Pădurea/Codrii de Argint, cuprinde un spațiu de aproximativ 2 hectare, cu mesteceni ,,de argint" din specia Betula pendula ssp verrucosa, si este chiar la intrarea pe drumul asfaltat care urcă la mănăstirea Văratic. 
Culmea este că se află în curtea- la propriu! - ocolului silvic, care a avut grijă să îngrădească bini di tăt zona, în așa hal, încât habar n-ai că treci pe lângă o rezervație. 

Așadar, intri în curtea ocolului, unde un pădurar, de altfel săritor și la post, îți spune că poți vizita ceea ce a fost frumoasa rezervație. Spun a fost, pentru că, din păcate, natura nu permite mestecenilor să trăiască mult, cel mult 100 de ani, așa că mulți arbori sunt deja putrezi, aici, lemnul nefiind bun de construcție. Vorba unui botanist popular: ,,Mesteacănul dacă nu i-ar fi rușine de ceilalți copaci din pădure, ar putrezi în car, din pădure până acasă". 
Nu este vorbă,  că nu e un arbore util, ba chiar și foarte frumos, o frumusețe pictată( de Grigorescu) și admirată ( de Eminescu), întreaga făptură a acestui arbore delicat, are ceva fin, eteric, ca un imens puf fixat în pământ. 

Revenind la rezervație, omul a participat și el la micșorarea drastică a exemplarelor de mesteacăn din zonă, mai mult prin nepăsare  și prin neimplicarea autorităților silvice, care și-au propus -târziu- să refacă zona din punct de vedere turistic, asta dacă partea cu turismul o fi interesat vreodată pe cineva de la ocol. Că în rest, știm de protejarea arborilor din păduri, de săracii pădurari, etc.
Abia ACUM, se trasează aleile( dacă or mai fi fost altele în vechime, scuze!) dintre copacii tot mai rari și se plantează alți puieți, pentru ca pădurea de argint să se regenereze și să fie gustată de turiștii care habar n-au că aici se află pădurea cântată de Eminescu în Călin, file de poveste:
,,De treci codri de aramă, de departe vezi albind
Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint"

Rezervația Codrii de Aramă, mult mai mare,  de aproximativ 9,4 hectare, se află pe un deal numit Filioru, cu trimitere directă către satul dintre Agapia și Văratic. Culoarea ,,de aramă" are legătură cu peisajul de toamnă, când dealul cu aspect de neck vulcanic, capătă nuanțe arămii, roșietice, galbene, absolut spectaculoase.
Este ceva mai protejat de interese ,,forestiere" sau imobiliare, pentru că este mai departe de sat, și mult mai bogat în specii de foioase.
Domină gorunul, o varietate de stejar, pentru cine nu știe (Quercus petrea) cu exemplare ce depășeșsc 150 de ani ca vârstă, dar se întâlnesc și specii de jugastru( Acer campestre), frasin( Fraxinus excelsior), carpen(Carpinus betullus),paltin de munte( Acer pseudoplatanus), mesteacăn și alun.
Nu știu dacă este îngrădită, cu panouri sau are poteci marcate, pentru că n-am ajuns acolo, nefiind îndrumat de niciun panou care să explice ce poți să faci/vizitezi, după ce te duci la mănăstire, pui acatiste, citești frumoasele versuri de pe mormântul lui Micle, admiri cetatea Neamțului de pe Dealul Pleșu și bei o bere.
Este drept, că nu mă oprea nimeni să fac această mini călătorie către un obiectiv natural, dar tare mi-ar fi plăcut să fiu momit până acolo...
Cum mi-ar fi plăcut și să fiu momit cu un traseu de trekking sau/și de biciclete până la un lac de baraj natural- unic în zonă-, unde tare aș fi vrut să ajung- asta în altă postare- la lacul Cuejdel, lângă zona Mitocului de la Cracăul Negru, dar nimeni nu știe de minunea asta.
Am în plan o incursiune către regiunea asta, dar mai pe vară și mai pe uscat, ca să intru cu mașina cât mai mult pe drumurile forestiere din zonă.
În rest, zona Neamțului îșî păstrează nealterat farmecul, cu excepția pensiunilor construite cu bani SAPARD acum vreo zece ani și care tare ar avea nevoie de reparații și redecorări.

Mănăstirea Benedictină Maica Unităţii(de clauzură)- Viișoara, Neamț

Un ghid al mănăstirilor catolice, pe care-l pregătesc de ceva vreme, mi-a provocat ,,întâlniri"  virtual-spirituale cu oameni deosebiți și cu locuri interesante.Unul din aceste locuri este Mănăstirea de clauzură Maica Unității, din satul Viișoara, jud. Neamț.

Fragment din Ghidul mănăstirilor catolice din România: 

Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Ordinul: Ordinul Benedictin

Hram: Maica Unităţii (în prima luni după Rusalii)

Locație: str. Raza Soarelui, nr. 22,  sat Viişoara, com. Alexandru cel Bun, 617513, jud. Neamţ

Tel/fax: 0233 261426

Mail: maicaunitatii@gmail.com

Nr. de surori: fluctuant

Superioară: Sr. M. Cristina Pirro

Icoane:  deasupra altarului, icoana Maicii Unităţii iar de o parte şi de alta a acestuia, icoanele cu Sfântul Benedict şi cu sora lui geamănă, Sfânta Scolastica, fondatorii Ordinului

În anul 1994, după o întâlnire şi o invitaţie a Excelenţei sale Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Providenţa ne-a cerut să ne angajăm la fondarea acestei mănăstiri aici la Piatra Neamţ, oraş ales la recomandarea Excelenţei sale.

Cu multe sacrificii ale comunităţii noastre şi cu ajutorul multor binefăcători a fost construită mănăstirea pe care am dedicat-o Sfintei Fecioare Maria “Maica Unităţii”.

Mănăstirea Benedictină “Maica Unităţii” este situată în satul Viişoara din comuna Alexandru cel Bun, într-un cadru pitoresc şi frumos împădurit, la streaşina munţilor care împrejmuiesc municipiul Piatra-Neamţ. Piatra de temelie a fost binecuvântată de Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea de venerabilă memorie pe 25 martie 1998 la Roma, în prezenţa maicii Cristina şi a primelor călugăriţe românce şi a fost aşezată pe data de 6 august 2000 de PS Petru Gherghel pe locul unde se află astăzi altarul mănăstirii. Construcţia mănăstirii s-a finalizat în anul 2003 iar la începutul aceluiaşi an Guvernul român a conferit mănăstirii personalitate juridică şi astfel a luat fiinţă Fundaţia “Maica Unităţii”. Slujba de sfinţire a bisericii şi consacrarea altarului mănăstirii a avut loc la data de 7 octombrie 2007 cu participarea a 25 de preoţi şi a numeroase persoane consacrate.

La mănăstirea “Maica Unităţii” vieţuiesc surorile benedictine contemplative care respectă faimoasa Regulă benedictină potrivit căreia viaţa surorilor din mănăstire este ca într-o familie, unde abatele este părintele spiritual iar călugării sunt fraţii. Prin rugăciune şi muncă continuă, călugărul benedictin îl caută pe Dumnezeu şi răspândeşte pacea, respectând faimosul dicton “Roagă-te şi munceşte!”.

Despre ordin

                                   

Mănăstirea “Maica Unităţii” a fost fondată de Arhicenobiul “Sfântul Andrei Apostolul” din Arpino (Italia), unul dintre cele mai vechi din lume care trăieşte de secole idealul Sfântului Benedict de Nurcia “Ora et labora” (Roagă-te şi munceşte!). El s-a bucurat mereu de o continuitate de viaţă monastică în ciuda legilor de suprimare din anul 1800. 

Ordinul este fondat de călugărul Benedict de Nurcia în anul 529  la  Mănăstirea Montecassino din Italia. Reprezintă, din acest punct de vedere, cel mai vechi ordin călugăresc din lume. Mănăstirile au fost asociate în congregații, subordonate papei. Portul călugăresc benedictin este de culoare neagră. Prin construcții de biserici și mănăstiri, prin defrișări și agricultură, școli și  alte instituții, Benedictinii au fost adevărații educatori-pionieri ai Europei Evului Mediu. Ordinul feminin benedictin a fost întemeiat de sora geamană a lui Benedict, Scholastica.

Principiile de bază ale vieţii benedictinilor sunt: şederea stabilă în mănăstire; ascultarea de abate (considerat reprezentantul lui Cristos) împreună cu o conduită morală demnă; celebrarea împreună a Liturgiei Orelor şi munca manuală: óra et labóra (roagă-te şi munceşte!), considerat ca un mijloc puternic de a-l învinge pe diavol. Actualmente benedictinii sunt uniţi în 21 de congregaţii autonome care formează o confederaţie cu centrul la Roma. Fideli devizei lor ora et labora, benedictinii s-au remarcat întotdeauna şi se remarcă şi astăzi prin spiritualitatea lor profundă şi printr-o intensă activitate în domeniul social, cultural, teologic şi în cel misionar.

Comandă Ghidul Mănăstirilor Catolice , autor Viorel Irașcu- AICI

Circuitul mănăstirilor și bisericilor de lemn din județul Neamț

Biserica de lemn Sf. Dumitru, Bicazu Ardelean

Căteva considerații pe marginea bisericilor de lemn din județul Neamț:
- surprinde numărul mare de  biserici de lemn declarate monumente istorice și de arhitectură, ca și colecțiile de icoane deosebit de valoroase;
- domină hramurile închinate Sfinților Voievozi, reminescență a secolelor în care domnitorii închinau biserici Domnului, pentru sau în urma victoriilor obținute;
- câteva hramuri interesante închinate Sf. Ioan Boguslavul și Ioan Teologul;

1. Com. Agapia- biserica de lemn Sf. Ioan Boguslavul, a schitului Agapia Veche, sec. XIX
2. Com. Bicazu Ardelean- biserica de lemn Sf. Dumitru, cu picturi interioare originare, 1692
3. Sat Telec, com. Bicazu Ardelean- biserica de lemn Înălțarea Sfintei Cruci, 1880
4. Sat Corni, com. Bodești- biserica de lemn Sf. Ioan Boguslavul, monument istoric, 1783
5. Sat Crăiești, com. Bozieni- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1680
6. Com. Brusturi- Drăgănești- biserica de lemn Sf. Voievozi din 1806, a schitului Acoperământul Maicii Domnului din satul Groși
7. Sat Bistricioara, com. Ceahlău- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1831, monument istoric
8. Sat Cășăria, com. Dobreni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1832, biserica de lemn Mășcătești, sec.XVI și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1752, monument istoric din satul Sărata
9. Sat Hlăpești, com. Dragomirești- biserica de lemn, monument de arhitectură populară, sec. XVIII
10. Com. Fărcașa- biserica de lemn Cuv. Parascheva, cu catapeteasmă din 1837, colecție de icoane, monument istoric, 1774
11. Sat Gura Văii, com. Girov- biserica de lemn Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, 1817, înconjurată cu zid și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Turturești, 1825
12. Sat Topolița, com. Grumăzești- biserica de lemn Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, 1598, ref. 1784
13. Com. Grințieș- biserica de lemn Duminica Tuturor Sfinților, 1793
14. Com. Hangu- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1824, ref. 1900 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Chirițeni, 1829, ref. 1959
15. Com. Icușești- biserica de lemn Sf. Voievozi, sec.XIX și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Bătrânești, 1809
16. Sat Boiștea, com. Petricani- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1842
17. Mun. Piatra Neamț- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1776 și biserica de lemn Buna Vestire- Sărata, 1787 și biserica de lemn Schimbarea la Față, din satul Văleni, 1774, a fostului schit Peste Vale
18. Com. Piatra Șoimului- biserica de lemn Sf. Ioan Teologul, 1792
19. Sat Baboiești, com. Pipirig- biserica de lemn Sf. Vasile, 1829
20. Sat Ciurea, com. Poienari- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1792 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Pâncești, 1802

    

    Mănăstirea Petru Vodă

21. Sat Galu, Com. Poiana Teiului- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1818, monument istoric, cu zid de incintă și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, a mănăstrii Petru Vodă, 1990 + biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1762, din satul Petru Vodă și biserica de lemn Buna Vestire din satul Poiana Largului, 1741 + biserica de lemn Trei Ierarhi, 1802
22. Sat Poloboc, com. Rediu- biserica de lemn Buna Vestire, sec.XIX
23. Sat Slobozia, oraș Roznov- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1816
24. Com. Sagna- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII  și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Luțca, 1709, ref. în 1910
25. Sat Bârjoveni, com. Secuieni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1866-1873, ref. 1902
26. Sat Poenile Oancei, com. Stănița- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1804, ref. 1927
27. Sat Schitu Tarcău, com. Tarcău- biserica de lemn Duminica Tuturor Sfinților, a mănăstirii Tarcău, monument de arhitectură și istoric, 1832, cu un turn clopotniță din 1868
28. Sat Blebea, oraș Târgu Neamț- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1836-1841
29. Com. Țibucani- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1764, ref. 1859
30. Sat Mănăstirea Neamț, com. Vânători –Neamț- biserica de lemn Schimbarea la Față, a schitului Sihla, 1763 + biserica de lemn Nașt. Sf. Ioan Botezătorul, 1813 + biserica de lemn a schitului Pocrov, 1706 + biserica de lemn a schitului Icoana Veche+ biserica de lemn Acoperământul Maicii Domnului a schitului Icoana Nouă, 1714+ biserica de lemn  a Schitului Sf. Daniil Sihastru- Râpa lui Coroi, 1996