Re-Descoperă România. Episodul 1. Canaraua Fetii, minicanionul misterios din sudul Dobrogei

Am rearanjat o parte din postările mele din ultimii 16 ani. Vă invit la un foileton de aproape 100 de articole despre ce ar trebui să vedeți în România aceasta fabuloasă.

1.     Canaraua Fetii, minicanionul misterios din sudul Dobrogei

 

Comuna Băneasa, Județul Constanța, Podișul Oltinei, Dobrogea de Sud

 

August 2011

 

Canaraua defineşte în termeni simpli o vale adâncă şi îngustă cu pereţi abrupţi creată în calcare sau loess de râuri, care azi nu mai există. Specifice pentru jumătateta de sud a Dobrogei ,,canaralele” seamănă cu nişte canioane mici, adâncite de nivelul de bază scăzut al locului de vărsare, de obicei într-o zonă cu scurgere interioară (endoreică).

Iată povestea uneia dintre acestea, numită ,, Canaraua Fetii”, o frumuseţe carstică necunoscută şi ascunsă din România:

-Unde-i Canaraua?

-Asta căutaţi? Păi, trebuie să ajungeţi la carieră, iar de acolo, cam la vreun kilometru prin pădure.

-Indicatoare sunt?

-Nimic. Da, o găsiţi ieşind din drumul naţional. E frumos acolo…, mergeam la ghiocei când eram mic.

Cariera

            Găsesc cu greu drumul desfundat care face undeva stânga între Băneasa şi Lipniţa. Intru cu inima în gât de emoţie şi, încet, încet, apar construcţiile dezafectate ale fostei cariere de calcar, care creează peisajul atât de cunoscut de eră postindustrială. Cariera alimenta cu calcar dolomitic combinatul de ciment de la Medgidia, rocă din care se făcea var, ciment şi nu numai. Lunca secată a pârâului rămâne martorul tăcut al pereţilor de beton şi al zidurilor albe de calcar din cariera părăsită. Acestea se cască alb-roşiatică, într-un decor bolovănos, sterp şi arid pe unde mişună şerpii şi guşterii.

Întâlnirea

            Las maşina undeva la umbră şi pornesc iute, pe o caniculă care începea să-şi facă loc peste platoul uşor ondulat care se zărea peste carieră. Păduceii şi carpenii ce invadaseră marginile golaşe aveau dejà frunzele răsucite din cauza căldurii. Un tip transpirat şi cu îmbrăcăminte de miner, îmi răspunde în doi peri, cu oboseala chipului pierdută printre broboane de sudoare, despre locul unde se află canaraua. Se pare că este la fel de surprins ca şi mine să găsească pe cineva pe coclaurii aceştia de-a dreptul subtropicali, care separă România de Bulgaria. După cinci minute de foială încolo şi încoace, găsesc poteca. Mă întâlnesc cu un… preot, care apare de nicăieri însoţit de doi localnici. Zic un bună ziua şi un Doamne Ajută şi întreb cât mai este până la canara.

Răspunsul vine prompt: 1500 de metri pe aici şi 1700 pe partea cealaltă, adică de o parte şi de alta a albiei năpădite de pădure şi de buruieni. Răspunsul este urmat de un potop de întrebări din partea preotului, care nu-şi închipuia cum de ştie cineva din Bacău despre zona asta mirifică, unde el vrea să construiască o mănăstire micuţă. Se pare că răspunsurile mele îl mulţumesc, aşa că mă invită la anul în mica lui mănăstire, pe care o va înălţa sub stâncile cele roşiatice ale minicanionului săpat de râul fără nume.

Între timp, acolo, ca peste tot în sălbăticiile românești, a răsărit o biserică, două, un corp de chili, poate și un arhondaric, un drum asfaltat, un chioșc… N-am nimic cu biserica sau cu preotul, dar este trist, pentru că zona trebuia declarată de mult rezervație geologică, ceea ce ar fi tranformat-o, teoretic, într-un loc unde orice construcție este interzisă.

Canaraua (kanapa, bg.= stâncă)

            Drumul pe poteca, când mai largă, când mai îngustă, parazitată de urzici şi de curpănul liană, l-am făcut în 20 de minute. Zgomotele pădurii cu aspect subtropical veneau peste simţurile mele ascuţite la maxim, auzul înregistra fiecare bătaie de aripi a vreunei arătări, iar urzicarea de pe mâini şi picioare aproape că durea. În cele din urmă, întrezăresc la capătul cupolei de copaci termofili, un luminiş. La ieşirea din pădure mă întâmpină o poiană largă mărginită în stânga de o serie de coloane, tăpșane şi ziduri ruginite de eroziune şi de descompunerea oxizilor de fier.

            Le-am găsit! În sfârşit!

Rămân uimit şi mut în faţa peretului cu straturi de calcar şi dolomite acoperite de o pălărie de loess din care răsar coloane naturale ca nişte clăi de fân petrografice. Ştiam însă că trebuie să ajung şi să văd şi pe dreapta un alt perete, cel opus, al minicanionului şi pentru asta aveam ca punct de reper un lan de floarea soarelui. Într-un final, dau de lan şi în spatele lui, de peretele estic al canaralei, unde se cască niste găuri uriaşe. Seamănă cu peşterile de sihaştri, în fapt nu sunt decât orbitele goale ale unui craniu geologic.

Ei, iată o zonă care trebuie explorată cu pioletul în mână. Altă dată şi cu ceva mai mult timp la dispoziţie, voi străbate regiunea la pas şi poate voi descoperi celelalte minicanioane ascunse din sudul Dobrogei aşa cum este Canaraua lui Olteanu sau mai la nord, Canaralele Hârșovei. Canaralele îţi dezvăluie ce creaţii fantastice pot face râurile din perioadele diluviene cu ploi și inundații majore. Asta chiar dacă azi găseşti doar lunci uscate şi pereţi găuriti pe unde mişună viperele şi unde puştii cu aspect meridional ai localnicilor merg primăvara la cules de urzici sau ghiocei.

Pentru articolul original și mai multe fotografii-AICI

P.S. - Ca peste tot în România, între timp, aici s-a construit un schit, astfel că tot ceea ce am văzut eu în 2011, păduricea subtropicală, lanurile de floarea soarelui, drumul desfundat, aerul acela de sfârșit de lume, a dispărut. Ca să nu mai spun că zona din jurul schitului era( mai este?) rezervație geologică și geomorfologică. Nu doresc să atac pe nimeni din zona bisericii, doar mă întreb dacă nu cumva se putea construi un schit care să amintească de primii pustnici creștini, undeva la intrarea în carieră sau chiar lângă sat?  

Crepuscul Marea Neagră 2023

Pe litoral crepusculul de dimineață are un farmec unic dat de răsăritul din apă, cel de seară însă te îndeamnă la visare și este plin de concluziile unei zile magice petrecute acolo. Așadar crepuscul de seară pe faleză. Vă pupă proful Irașcu!

Douăzeci de locuri unice în România- 1000 de postări

 La aniversarea celei de-a 1000 a postări de pe blogul meu (deschis în 2008!) am ales un text cu ponturi de locuri faine de vizitat din România, locuri unice care sper să vă inspire pentru vacanța asta care va să vină negreșit.

Bonus, un clip cu cetățile dacice din patrimoniul mondial, de pe canalul meu de youtube: https://www.youtube.com/watch?v=6bhRC_7z0Lo

,, Deși nu prezintă un loc românesc, ci mai multe, am dorit să pun acest text din dorința de a oferi mai multe ponturi de obiective turistice celor care sunt mari căutători de frumuseți românești. Este evident pentru toată lumea că ceea ce am prezentat este o selecție. Foarte subiectivă este drept, din moment ce am mai identificat încă 100 de asemenea locații unice din țara aceasta binecuvântată. Veți observa că ele reprezintă toată gama de atracții de la cele naturale, care predomină, la cele antropice, pe unele din ele le veți regăsi în poate într-o viitoare carte.

 1. Voronețul Banatului, o biserică de sat mândru, pictată la exterior, din comuna Glimboca, județul Caraș Severin, care aduce cu vestita ctitorie bucovineană. O zonă cu oameni gospodari, unde casele tradiționale au ocol întărit, situată pe valea Bistrei în județul Caraș-Severin, lângă Oțelu Roșu;

2. Defileul Latoriței din Muntii Lotrului, creat de afluentul Lotrului în șisturi cristaline, gnaise și alte roci mezozozice, socotit de mulți iubitori de natură, cel mai frumos din țară. În plus poate fi accesat pe o șosea îngustă și desfundată până la barajele de la Galbenu și Petrimanu, alte minuni...antropice, dar care cadrează cu peisajul
.

3. Podurile acoperite din lemn din județul Bistrița Năsăud, construite în secolul al XIX lea, opere de artă în lemn (Ilva Mare, Coșbuc, Lunca Ilvei, etc.), singurele rămase în această parte a Europei și care se degradează, din păcate, în fiecare zi.  Teama cea mai mare este că cei doritori de asemenea obiective nu le vor mai apuca;

4. Colonia de dropii din comuna Nicolae Titulescu, județul Olt, singura colonie de păsări de stepă din România. Din păcate nu știu dacă mai există, mai ales că noi, românii, n-am știut să ocrotim cea mai mare pasăre din zona temperată. Bine că au făcut asta ungurii în imensele spații ale pustei maghiare.

5. Pădurea de Piatră din Gâlgăul Almașului, Munții Meseș, județul Sălaj. Nu seamănă cu celebrele păduri de piatră din lume, dar aceasta are forme sculptate în piatră de apa pluvială și de vânt, oferind un spectacol unic în mijlocul unei zone împădurite; Mai este numită și Grădina Zmeilor, despre care am găsit un articol interesant pe cafeauata.ro.

6. Podul natural de la Grohot, din Țara Moților, al doilea pod natural de piatră din România, după cel de la Ponoare. Nu este cunoscut decât în lumea drumeților și a speologilor, dar este relativ accesibil;

7. Cheile Vârghișului și peștera Merești, cea mai mare peșteră din Carpații Orientali-destul de săraci, în  general, în forme carstice-, și cele mai spectaculoase chei din Munții Perșani, un veritabil mozaic petrografic;

8. Pădurea de castani de la Tismana, singura pădure compactă de castani comestibili din țară cu o minunată mănăstire în zonă care întregește spiritualși turistic zona aceasta. Pădurea este formată din arbori înalți și groși de sute de ani și cu o producție de castane de câteva tone pe an, într-un decor submediteranean în care se mai întâlnesc, iasomie, liliac și scumpie, undeva la marginea Podișului Mehedinți;

9. Herghelia de cai huțuli de la Lucina din Obcinele Bucovinei, într-un spațiu rural neatins încă de civilizatie, situată la poalele unei păduri de molid sub cel mai înalt vârf muntos din zona Bucovinei. Aparține comunei Moldova-Sulița, din județul Suceava. Rasa huțulă este singura rasă curată, autohtonă, păstrată în România;

10. Poiana de narcise de la Dumbrava Vadului din Depresiunea Făgărașului, cea mai mare rezervație de narcise din România. Declarată de mult rezervație botanică, este situată în comuna Șercaia, din județul Brașov;

11. Lacul de acumulare Gura Apei (Apelor) de pe Râul Mare din inima Munțiilor Retezat, cel mai înalt baraj din țara noastră, cu 1 metru mai înalt decât cel de la Vidraru (168 de metri), de unde pleacă poteci și drumuri către Parcul Național Retezat, Munții Retezat și Munții Godeanu;

12. Lacul Ochiul Beiului, un frumos lac de culoare turcoaz, situat în Muntii Banatului lângă cascada sau mai corect spus cascadele Beușniței( nu mai puțin de trei trepte înșiruite spectaculos), cu o frumoasă legendă inspirată de iubirea unui turc pentru o româncă. Un lac străjuit de o frumoasă pădure de stejar și fag;

13. Chiliile rupestre, săpate și amenajate în stâncile Subcarpaților Buzăului, din comuna Bozoiru, locuite vreme îndelungată de călugări ce au ales calea sihăstriei celei mai izolate;

14. Lacul de acumulare Pecineagu de pe Dâmbovița și cabana Vidra, situate într-un cadru natural deosebit, în unii din cei mai sălbatici și  mai puțin explorați munți, Iezer care aparțin Grupei Făgăraș;

15. Vulcanii noroioși de la Monor din județul Bistrița Năsăud și de la Filiaș din județul Harghita. Singurele zone cu asemenea fenomene din Transilvania, după cei de la Hășag, dispăruți de un timp.

16. Lacul Pețea și nufărul unicat Nymphaea lotus din stațiunea bihoreană 1 Mai, care vegetează în apele termale de peste 40 de grade, împreună cu un melcușor, relict glaciar. Cel mai nordic punct unde se întâlnește acest nufăr, înrudit cu cel de Nil, numit și  floarea faraonilor;

17. Canaraua(-lele) Fetii, mini canioane săpate în calcarele Podișului Oltinei, din sudul Dobrogei, un peisaj selenar o reluare în mic a fenomenelor din Marele Canion. Sunt mândru să spun că am ajuns aici, la capătul lumii...noastre!

18. Valea Cernei și Lacul Valea lui Iovan construit pe același râu, în inima Grupei Retezat-Godeanu, cu numeroase forme carstice și cu plante de origine mediteraneeană, vecin cu zona  barajului Gura Apei;

19. Pădurea Mociar de lângă comuna Gurghiu, din județul Mureș, la poalele munților cu același nume. Zonă cu tradiții vechi, cu poieni de narcise, lalele și cu păduri  sau parcuri dendrologice;

20. Semeringul bănățean, o cale ferată și un tren care leagă Oravița de Anina, construită în secolul al XIX lea cu numeroase poduri, viaducte și tuneluri, operă de inginerie feroviară a austriecilor, care au o cale ferată asemănătoare, de unde și numele cu rezonanță germanică''.

Dor de Vama Veche

Un dor de Vamă m-a cuprins visceral, odată cu venirea primăverii. Vama nu este pentru toată lumea și nu este nimic exclusivist în ceea ce scriu sau postez, Vama trebuie simțiță, trăită și asimilată, iar acest cântec urlat pe aleea principală indică o realitate care merge până în adâncurile sufletului rebel, căutător și călător al fiecăruia. Lăsați prejudecățile, trăiți spiritul uni loc unic...

Călătoria peștelui-șarpe, anghila

Dragii mei, vă invit la vizionarea pe canalul meu de youtube a unui video despre Anghilă sau peștele șarpe. Un animal unic pe planetă prin călătoria memorabilă pe care o face, prin sacrificiul părinților și simțul remarcabil numit hidrotropism. Vă las să descoperiți singuri povestea anghilei călătoare. Subcribe, vă rog! Spre 1500 de urmăritori, înainte! Vă pupă proful Irașcu!

RowmaniaFEST – o ediție de AUR

RowmaniaFEST – Festivalul Internațional al Bărcilor cu Vâsle revine la Tulcea între 30 august și 1 septembrie. Cea de-a noua ediție este dedicată apelor din România, într-un exercițiu de descoperire, prețuire și protejare a acestora, de valorizare a peisajului urban riveran, contribuind astfel la campania națională Apele Unite ale României (A.U.R.), campanie desfășurată de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23. Un râu sănătos și iubit de locuitori contribuie la consolidarea profilului identitar al localității.

Tulcenii și turiștii sunt provocați la experiențe vechi și noi, senzoriale și intelectuale, să fie spectatori dar, mai ales, să participe la Festival împreună cu toată familia! RowmaniaFEST îi îndeamnă să vâslească, să deguste bunătățile aduse pe Faleză de târgul de gastronomie urbană (un adevărat festival al gusturilor oferit de food-truck-uri, rulote și baruri mobile în Faleza Food Festival), să învețe un sport nou: teqball, să exploreze gloriile sportului maghiar la expoziția de la Casa Avramide, să vizioneze filme în aer liber și, bineînțeles, să se bucure de concertele de rock ’n’ row susținute pe Faleză de Phoenix, Cargo, The Kryptonite Sparks, Haraszti Ádám Projekt (Ungaria) și Am fost la munte și mi-a plăcut.

Festivalul va fi deschis cu o paradă pe Dunăre, în prezența lui Ivan Patzaichin, la care sunt invitați și operatorii de turism din județul Tulcea, cei ce reprezintă un segment esențial pentru dezvoltarea sustenabilă a zonei. La evenimentul de deschidere vor participa secretarul de stat coordonator al Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă – László Borbély, oficialitățile municipiului și județului Tulcea, guvernatorul ARBDD – Cătălin Țibuleac, directorul Departamentului de Diplomație Sportivă al Ministerul de Externe din Ungaria - Iglói Nagy István și reprezentantul Federației Internaționale de Teqball - Murányi Gergely. Parada va fi urmată de un moment în care va fi recreată simbolic unirea tuturor apelor din România în inima sa verde, Delta Dunării.

Ca în fiecare an, îi întâmpinăm pe participanții la Tour International Danubien (TID), care vâslesc cei peste 2500 de km ai Dunării, de la izvoare până la Marea Neagră, și fac un popas de două zile în Tulcea în drumul spre Marea Neagră. Printre activitățile pe apă se numără competiţia “Ivan Patzaichin” pentru pescarii profesioniști din Deltă, etapa națională a concursului de canotcă 10 +1 Descoperă ROWmania și plimbări cu canotca pe Lacul Ciuperca.

Actuala ediție a Festivalului aduce, pentru copii, mai multe activități ca oricând; 6 (șase!) ateliere pentru ei se vor desfășura pe Faleză, la restaurantul Ivan Pescar și la hotel Esplanada, pe următoarele teme: construcție de canotci, ilustrație, fotografie, incubator de lectură, tobe, reciclare creativă și folosirea responsabilă a plantelor. Pe 1 septembrie, Festivalul marchează, alături de ARBDD, Ziua Rezervației Biosferei „Delta Dunării”.

Un quiz cu premii îi va răsplăti pe cei ce preocupați de „dezvoltarea durabilă”, care sunt invitați să își încerce norocul la „Roata dezvoltării durabile”, pe malul lacului Ciuperca. Dezvoltarea durabilă este, de altfel subiectul central al conferinței naționale „Apele Unite ale României – AUR pentru 2030”, organizată în parteneriat cu Departamentul de Dezvoltare Durabilă, în contextul unui proiect de conștientizare privind rolul râurilor în consolidarea comunităților durabile.

Festivalul mulțumește partenerilor care sprijină această ediție, precum și colaboratorilor săi de cursă lungă, care îi sunt alături încă din primii ani. Printre aceștia, o mențiune specială Institutului Balassi - Institutul Maghiar din București, cel care a facilitat în acest an donarea mesei de teqball către Clubul Sportiv Școlar Tulcea.

Festivalul este organizat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, împreună cu Primăria Municipiului Tulcea și Consiliului Județean Tulcea şi beneficiază de sprijinul generos al partenerilor și sponsorilor Asociației: Vimetco Alum, Bosch România, Raiffeisen Bank, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, Solaris, Green Village, Green Dolphin, TUI TravelCenter, DC Communication, WWF Programul Dunăre-Carpați-România, Asociația Eco Delta Dunării (Asociația Operatorilor de Turism din Tulcea), Direcția Județeană de Sport și Tineret Tulcea, Asociația Club Sportiv Aqua Vita Delta Tulcea, Clubul Sportiv Municipal „Danubiu” Tulcea, Inspectoratul de Jandarmi Județean Tulcea, Poliția Municipiului Tulcea, Poliția Locală Tulcea, Căpitănia Portului Tulcea, Inspectoratul pentru Situații de Urgență ,,DELTA”, Serviciul Județean de Ambulanță Tulcea, ICEM Tulcea, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD), Tour International Danubien (TID).

Campania națională Apele Unite ale României este realizată cu sprijinul Kaufland România, Conferința „Apele Unite ale României – AUR pentru 2030”, semnarea Alianței pentru AUR și momentele de exemplificare a acțiunilor de activare pe ape sunt realizate în parteneriat cu Departamentul de Dezvoltare Durabilă, iar Ordinul ACOR pentru AUR este posibil prin sprijinul AFCN.

Parteneri media: Banchiza Urbană, BucureștiFM, Ceașca de cultură, Hotnews, Igloo, Iqool, Modernism, Perspektiva, Radio România, Zeppelin.

Cum gasesti cea mai buna cazare in Costinesti. Tips & Tricks!

Costinesti ofera an de an locuri de cazare numeroase pentru turisti, in vile, pensiuni si hoteluri, pentru toate gusturile. 

Cum gasesti cazarea potrivita?

In fiecare sezon estival, Costinestiul este plin de tineri elevi si studenti, dar si de familii, cu totii dorindu-si sa se bucure de cateva zile de neuitat la mare. Avand in vedere numarul mare de solicitari pentru locurile de cazare, uneori se poate dovedi a fi dificil pentru turisti sa gaseasca camere libere, mai ales in plin sezon, daca nu au rezervari facute din timp. Asadar, mai jos exista cateva sfaturi despre cum se poate gasi cazare simplu, repede si convenabil din punct de vedere financiar.

Cu prietenii sau cu familia?

Un prim element care trebuie sa se ia in considerare atunci cand este vorba despre a cauta cazare in Costinesti este grupul in care se pleaca. De exemplu, tinerii au prioritati diferite fata de o familie cu copii. Daca studentii nu sunt deloc mofturosi cand vine vorba despre locul in care urmeaza sa stea timp de cateva zile, parintii sunt atenti la elemente precum locurile de parcare, proximitatea fata de plaja, dar si de magazine si, eventual, farmacii. De asemenea, pentru familii este important sa aiba acces la o bucatarie complet utilata, pentru a putea pregati cel putin o masa pentru zi, iar locurile de joaca pentru copii sunt si ele importante.

Studierea ofertelor de cazare

Mai apoi, turistii trebuie sa studieze ofertele de cazare, pentru a putea lua cea mai buna decizie. De exemplu, pe site-ul http://oferte.cazarecostinesti.ro/ exista o selectie a celor mai bune vile si pensiuni, iar in dreptul fiecareia exista cate o descriere, tarifele practicate pentru o noapte, dar si fotografii si date de contact (adresa, numar de telefon). Astfel, in functie de utilitatile de care dispun unitatile de cazare, luarea unei decizii poate deveni mult mai usoara. Toate optiunile de pe site-ul mai sus mentionat sunt ideale atat pentru tineri, cat si pentru familii, vilele si pensiunile dispunand de camere duble, cat si de camere triple sau chiar apartamente.

Cautarea trebuie sa inceapa din timp

Cei care incep sa caute cazare din timp au sanse mult mai mari sa gaseasca exact tipul de cazare pe si-l doresc, la preturi convenabile. De exemplu, rezervarile se pot face chiar incepand din luna mai. Turistii care fac acest lucru nu mai trebuie sa se preocupe de cazare in miezul verii, putand pur si simplu sa plece spre mare, stiind ca au deja rezervari facute.

In plin sezon sau nu?

De regula, tinerii prefera sa mearga la mare chiar in plin sezon, 15 iulie – 15 august. Desi in aceasta perioada tarifele per noapte pentru cazare sunt cele mai ridicate, acesta este intervalul in care distractia atinge cotele maxime. Familiile, in schimb, opteaza in general pentru lunile iulie si septembrie, atat datorita faptului ca tarifele sunt mai mici, cat si pentru ca temperaturile sunt mult mai blande, iar copiii nu sunt expusi razelor puternice de soare. 

Pentru a gasi cea mai buna cazare, turistii trebuie sa ia in considerare toate elementele de mai sus. Merita sa aiba parte de conditii excelente in vacanta, intrucat aceasta este perioada in care isi doresc sa se relaxeze si sa uite de toate grijile!

Cetatea Argamum de la Capul Dolosman

Vestigiul ce poarta amprenta cea mai veche a locuirii organizate pe teritoriul tarii noastre

Cetatea Argamum (in limba greaca antica Orgame), este un sit arheologic situat pe faleza Capului Dolosman, in partea estica a Lacului Razim. In antichitate Capul Dolosman, forma un golf deschis al Marii Negre.

Cetatea Argamum a fost localizata pentru prima data de catre istoricul Vasile Parvan in anul 1916 si estecea mai veche asezare atestata pe teritoriul romanesc lucru descoperit intr-un izvor antic ce dateaza de la inceputul secolului al VI-lea i.e.n. intr-o scriere a lui Hecateu din Milet (Cazare Delta Dunarii).

Ea a fost intemeiata de catre colonistii greci care veneau din Asia Mica, prin sec. VII i.e.n., si care s-au stabilit inca de atunci pe malul Marii Negre, azi malul Lacului Razelm.
In secolul I dupa Hristos, cetatea a intrat sub stapanirea romana, fiind un port de escala al navigatorilor care circulau pe ruta Bizantului spre Tyras. Timp de cinci veacuri, cetatea a continuat sa prospere si sa se dezvolte.(Pensiuni Delta Dunarii).

 

Binenteles ca mitologia nu a ocolit locul, astfel, exista o legenda care spune ca Argamum este unul dintre locurile unde Argonautii s-au oprit in drumul lor spre patrie, cand erau urmariti de flota regelui Aetes (Uliul), tatal Medeei, dupa ce au gasit "lana de aur". (Cazare Dobrogea)

Cercetarea zonei din punct de vedere arheologic s-a facut foarte greu si desi situl arheologic se intinde pe circa doua hectare si jumatate, foarte multe lucruri nu au fost scoase inca la suprafata. Descoperirea de pana acum se identifica prin prezenta unor ruine si a catorva elemente arhitectonice: o poarta, cateva strazi, zidul de aparare si deasemenea cateva basilici paleocrestine si valuri de pamant care au fosrmat sistemul de aparare.