Zimbrăria de la Neagra- Bucșani, Dâmbovița- cea mai mare din țară

By Sofia Flori 

Rezervația  de zimbri Neagra din comuna Bucşani, județul  Dâmbovița  este cea mai mare rezervație  din țara noastră ( cu cel mai mare număr  de animale). Fiind relativ aproape de București , la mai puțin  de 100 de km, lângă  Târgoviște,  i-am făcut o vizită. 

După  ce se iese din satul Rătoaia, se continuă  pe un drum neasfaltat (forestier), dar în  stare bună  ( chiar dacă plouase de curând ) , vreo 6 km până la zimbri. Drumul este unul frumos, prin pădure,  pitoresc şi plin de culoare în această  perioadă. 

La rezervație, am plătit  biletul , şi am pornit în căutarea  zimbrilor . La capătul  aleii, există  un observator cu trei  niveluri de unde se pot admira animalele. Totul este bine îngrijit, iarba cosită, alei curate, gard de protecție. 

Din câte  am înțeles  de la custode, ar fi recomandat sa ajungem aici înainte  de ora 12:00, când  se pot vedea cele mai multe animale -  pentru că atunci,  majoritatea zimbrilor  sunt afară , la masă, apoi se retrag în  pădure.

Eu am ajuns în jurul orei 11:00, pe o vreme capricioasă  - acum ploua, acum ieşea soarele - şi am numărat  28 de zimbri , dar nu stiu dacă  acesta este numărul  total. 

I-am putut vedea în  toată  splendoarea lor , i-am văzut  jucându-se în nisip -  în  scurtele momente cu raze de soare,  au stat la pozat , s-au apropiat de noi şi apoi ușor , ușor s-au retras spre pădure. 

După  aceste momente şi aproximativ o oră petrecută  în preajma acestor animale , am plecat către  casă, dar nu inainte de a vizita şi micul muzeu, de lângă  poartă  - unde se gasesc mai multe informații despre zimbri dar  şi câteva animale împăiate. 

Rezervația de zimbri din Pădurea Slivuț- Hațeg

Castelul de Lut " Valea Zânelor "

By Sofia Flori

Pe drumul către Braşov, în localitatea Porumbacu de Sus, la poalele Făgăraşului , se înalță această minune. Nu departe de Sibiu, se găseşte un castel în adevaratul sens al cuvântului.  Acest castel, va fi, curând, o pensiune.

Castelul de Lut " Valea Zânelor " , pentru că  aşa se numeşte, este un proiect privat, construit exclusiv din materiale naturale, şi va avea 10 camere. 

Pâna când o sa ne putem bucura de o noapte petrecută aici, îi facem o  simplă vizită.

Dacă doriți să intrați în curte sau în camere, trebuie să luați bilet, costă 5 lei/ persoană; copii au gratuitate, iar langă castel există şi o parcare gratuită. 

Drumul până acolo este bun. Într-una dintre camere există un magazin cu câte ceva d-ale gurii şi cafea/ceai cald (eu am mers în ianuarie).

 

Curtea este frumos amenajată; într-o parte, lângă râu, sunt baloți de paie acoperiți cu pături si pernuțe - pe post de scaune sau canapele si unele balansoare cu pernute. FRUMOS !​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​

Iași -orașul care mi-a răsturnat imaginea pe care mi-o formasem de acasă.

by Sofia Flori

Am mers în Iași pentru prima dată, din pură curiozitate, și cu impresia că ajung într-un oraș liniștit, în care  vizitez câteva muzee, mă odihnesc  și cam atât. Dar nu a fost deloc așa. Din contră!

Orașul oferă foarte multe, de la plimbări relaxante în parcuri - la biblioteci și muzee din care nu îti mai vine să ieși.

Am mers către Iași, cu avionul  (zborul durează vreo 40 min din București ), astfel că,  la primele ore ale dimineții eram în capitala Moldovei pregătită pentru "provocare ".

Am început explorarea cu ... Palatul Culturii, închis publicului, momentan. L-am admirat de pe afară și i-am promis că din aprilie, când se va redeschide, merită să îl vizitez. 

Am trecut în grabă și prin mall, Pallas Mall , apoi am ieșit la Casa Dosoftei sau Casa cu arcade (prima tiparniţă din Moldova), am vizitat și Biserica Sfântul Nicolae Domnesc ctitorită de Ștefan cel Mare.

Tot în prima zi am identificat,  pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt,  din centrul orașului,  bisericile: Biserica Trei Ierarhi,  ctitorie  a voievodului Vasile Lupu;  Catedrala Mitropolitană cu moaștele Cuvioasei Parascheva; Catedrala romano-catolică. 

După amiaza, plimbându-mă,   am dat de Biserica Bărboi, o biserică foarte frumoasă.
Și,  ultima vizită a zilei a fost la Mânăstirea Golia,  cu tot cu turnul ei și cele 4 muzee din curtea bisericii. Seara s-a încheiat la etajul 13 al hotelului Unirea!

Un oraș cu foarte multe obiective. M-a surprins în mod plăcut. Iași-ul este cam la fel de agitat ca și Bucurestiul meu doar că este mai puţin aglomerat,  și bineînteles , mai mic :)

Ziua a doua a început mai ușor, cu o vizită la Muzeul Mihai Eminescu din Parcul Copou, vizită la Bojdeuca lui Ion Creangă (aici, mi-a fost recomandat un restaurant traditional - La Conac ) și am plecat în cautarea lui dar până să il gasesc am mai bifat 2, 3 biserici din  lista cu obiective turistice. 

Oamenii sunt tare binevoitori și săritori, te ajută imediat, astfel încât din vorbă în vorbă am ajuns la locația restaurantului. Restaurantul , un loc superb, într-o clădire boierească,  cald, cu oameni deschiși și primitori.

După amiaza mi-am petrecut-o la Universitate, am vizitat  Sala Pașilor Pierduți cu picturile lui Sabin Bălașa. 

Ziua a treia a început cu o plimbare prin Copou, am coborât agale până la Râpa Galbenă, am văzut și gara, de la distanţă, după care am mers către Teatru Vasile Alecsandri (dar nu am si vizitat pentru că nu s-a putut ),  amiaza m -a prins la Gradina Botanică( cea mai veche  din ţară), iar seara s-a încheiat la Anticariatul Grumăzescu, unde am stat la povești ore bune.

Cea de-a patra zi și ultima am alocat-o Bibliotecii Universităţii Tehnice "Gheorghe  Asachi" ( una dintre cele mai frumoase din lume)  cât și Aulei, apoi Muzeului Universităţii, unde se găsește secția dedicată culturii Cucuteni(cea mai veche cultură ).  Au fost 4 zile pline de cultură, pline de informaţii și de oameni frumosi. 

Îmi facusem de acasă planul cu ce să vizitez dar când am ajuns acolo nu am mai vrut sa ţin cont de reguli și m-am lăsat purtată de oraș, drept pentru care au mai rămas obiective nevizitate dar.. cu altă ocazie. 

Straja, o stațiune care crește

 by Sofia Flori

Straja, statiunea montană care m-a surprins foarte placut. Se află în mijlocul munţilor Vâlcan din Valea Jiului, judeţul Hunedoara, la altitudinea de 1400 metri. 

Este o staţiune "tânără", primind aceasta titulatură abia în 2002.
La Straja se poate urca: ​

-  fie cu mașina,  pe " Drumul Crucii " , un drum frumos, cu serpentine, asfalt bun și priveliști faine.
- fie cu telegondola din orașul Lupeni (în Lupeni  am auzit că se află cea mai mare mină subterană din SE Europei; huila extrasă de aici este de cea mai bună calitate).

Statiunea Straja este mai des vizitată de către  turiști în perioada iernii, pentru practicarea sporturilor de iarnă. La acest capitol stă foarte bine, are 12 pârtii de schi, toate dotate cu instalaţie pe cablu iar 5 dintre ele au și nocturnă (domeniul schiabil de masoară vreo 25 de km). 

Am rămas plăcut surprinsă  că în această mică staţiune, accentul se pune pe dorinţele turistului (începând de la cazare și terminând cu distracția).

.  

Noaptea se lucrează de zor la starea pârtiilor, ca a doua zi să fie totul perfect pentru schi; tunurile de zăpadă  nu stau nici ele, fiindcă mare parte din zăpadă este artificială.  Alte posibilităti de distracție nu sunt (cu exceptia sporturilor ) , dar există și cluburi, pub-uri. 

Principalele atracţii ale stațiunii sunt:
- Crucea Eroilor, înaltă de 18 metri
- Schitul Straja 

- ursul Baloo, care de data asta nu a vrut să se arate.

În extra sezon,​ adică vara, se fac trasee turistice și plimbări . Zona este foarte frumoasă, liniștită. Retezatul arată minunat văzut de aici, iar Parângul te încântă la fiecare pas.

Este o stațiune foarte accesibilă, prețurile sunt potrivite (mici în comparație cu Poiana Brașov), cazare ok.
Construcţia și așezarea pensiunilor este oarecum haotică , dar este de înteles deoarece nu a fost gândită de la început ca și obiectiv  turistic, astfel că fiecare și-a făcut " loc " unde a avut chef și teren . Per total, este ok .
  

Prețul la telegondolă este de 10 lei /persoană, programul este de la 10 la 16 iar  marţea este închis pentru revizie. 

În fiecare an, parcă înainte de Paște , se face o procesiune cu 14 popasuri, pe "Drumul Crucii " , un ritual la care i-au parte mii de credincioși și care a devenit foarte cunoscut . 

Recomand Straja pentru relaxare și schi!  

Sibiu, orașul meu preferat

by Sofia Flori
 

 Sibiu, orașul meu preferat. Un oraș în care nu o să te plictisești niciodată. Te cucerește în orice perioadă a anului. 

Anul ăsta, Sibiul mi-a ieșit deseori în cale și, de fiecare dată l-am revăzut cu mari emotii.  Pe lângă cunoscutele obiective turistice, am încercat să descopăr câte ceva nou: o clădire, o stradă, un loc, un parc sau poate sa traiesc  un moment frumos . 
 

Turnul Sfatului este simbolul orașului, are 4 etaje și oferă o panoramă foarte frumoasă către centru. Mai mereu, aici, au loc  diverse expoziții de pictura, fotografie sau modelaj.
La etajul 3 se găsește mecanismul ceasului (cel deal doilea ceas de turn din Romania, datand din  1494 - sper că am înteles corect). 

 

 

La ultimul etaj,  însă,  ai parte de o priveliște MI-NU-NA-TA către zona centrală a orașului.  Fix în ziua când am vizitat eu Sibiul, s-a pornit să ningă. Era așa frumos!

Turnul se viziteaza in fiecare zi, intrarea costa 2 lei. Nu exista taxa foto!

 

Pentru că vremea s-a înrăutățit și imi doream să văd orașul și de la o înăltime mai mare  am mai bifat un obiectiv turistic important:  Catedrala  Evanghelică.

 

Urcarea în turnul de 7 etaje  a început cu scările spiralate strâns, apoi cu niște scări pe care abia pășeai (de teamă)  și dacă te uitai în jos vedeai ditamai " hăul" . Urcarea , pentru mine , a fost ca într-un film  horror( întuneric, scartaituri la fiecare treaptă urcata și tinut strâns de balustrade) dar odată ajunsă sus nu a mai contat nimic. Turnul are înăltimea de aproape 74 metri și este cea mai înaltă clădire din Sibiu. 

La penultimul nivel se găsesc cele 3 clopote , iar la ultimul etaj, la peste 50 metri deasupra pământului sunt cele 4 turnulețe din  care privești orașul. E atât de frumos să descoperi orașul de acolo , de sus,  și să încerci să ghicești străzi, clădiri și tot ce mai cunoști prin Sibiu:) și totodată, să il admii că iti oferă peisaje și bucurii din orice unghi  îl privești. Panorama este superba, iar cuvintele prea mici - pozele vorbesc mai bine!
În turn se mai găsește și cel de-al doilea ceas ca vechime din România. Ceasul actual  datează din 1881. 

 

Am coborât și am continuat vizitarea bisericii. Constructie în stil gotic, impresionanta. Interiorul -  maret, impunător, cu coloane  uriașe; ferestre cu vitralii -superbe; sculpturi/ basoreliefuri- mari!  Aici,  totul mi-a lăsat impresia de măretie.

Cea mai veche parte din biserică, am aflat, că este corul. Corul detine cea mai mare orgă din sud - estul Europei, instalată în 1914 și renovată  în 1997

 

 

După ce m-am minunat de tot ce vedeam în această biserică , nu am apucat să mă dezmeticesc bine, și ..  intrasem  într-o încăpere, în care am avut impresia că vad o cameră care semăna cu un cimitir...  cimitir cu " crucile"   zidite/ prinse în perete; un miros ciudat și începător își făcea simtită prezenta, camera prezenta urme de umezeală / igrasie (sau asta vedeam eu )  dar ...da, nu era doar o impresie. Ulterior, am aflat că ceea ce vazuzem fusese  FERULA , cu 67 de  lespezi funerare , unice în Romania. Aici, în biserică, se îngropau " mai marii orașului " , până în 1796 când a fost interzis acest obicei. O excepție s-a făcut pentru Samuel von Bruckental.

Cele mai vechi lespezi sunt din 1496, 1499 și cea a lui Mihnea Vodă cel Rău din 1510.
Încă se mai păstrează vechiul amvon din piatră (1520 ), o cristelnita din marmură și un altar, dar și alte obiecte religioase. 

Cred că am platit doar 8 lei biletul de vizitare a bisericii + turn. Nu există taxa foto!

Biserica romano-catolică Sibiu

by Sofia Flori

Biserica parohială romano-catolică "Sf. Treime” a fost construită de iezuiţi între anii 1726-1733,  în stilul  barocului timpuriu vienez cu exterior simplu şi interiorul bogat în elemente decorative. 
Clădirea a fost restaurată în anii 1971-1975. În anul 1904, biserica a fost pictată de pictorul Ludwig Kandler din Munchen. În 1977-1978, această pictură a fost curățată și reîmprospătată.
 

Turnul bisericii  a fost terminat în 1738 şi are patru nivele, este detaşat de navă,  prezintă un gang boltit care permite accesul spre Piaţa Mica.
Acesta măsoară 47 metri şi adăposteşte trei clopote masive şi un ceas cu două cadrane.
Cele trei clopote au fost montate prima dată în sec. XIX. În  1916, clopotele au fost confiscate şi topite. Au fost refăcute în forma originală de firma lui Friedrich Kauntz.
 

Elementele valoroase din interiorul bisericii sunt:
-  fresca care o  reprezintă pe Maria cu pruncul și decoreaza altarul principal;
-  monumentul funerar al generalului conte Otto Ferdinand Traum de Abensberg (1677-1747). Monumentul se află în dreapta altarului, fiind executat de către sculptorul clujean Anton Schuchbanu, din bronz. 

Reprezintă un cartuș dreptunghiular ce conține inscripția comemorativă, deasupra căruia pe o coloană este plasat medalionul cu portretul defunctului, precum și blazonul familiei sale.
-  scaunele de mărturisire,  dateaza din vremea iezuiților.
-  vitraliile,  executate în anul 1901 la Budapesta.

Orga actuală a bisericii, instalată în anul 1860, a fost construită de constructorul de orgi Karl Hesse din Viena. Casa parohială, pe vremuri mănăstire iezuită, a fost terminată în 1739 (informatii " culese"  din pliantul bisericii). 

Slujbele din biserică se țin în 3 limbi: romană, maghiară și germană. ​

Este una din bisericile cele mai frumoase pe care le-am vazut pana acum.  Desi, initial, nu am vrut sa vizitez biserici in Sibiu, un localnic, m-a oprit pe strada (aveam aparatul de gat, si probabil ca a vrut sa imi fie de ajutor )  si mi-a sugerat, chiar indemnat,  sa vizitez bisericile.  

Deja devenisem curioasa, si cum eram in Piata Mare , am zis sa incep cu aceasta. Si ma bucur ca a fost asa. Am ramas impresionata, erau doar 2-3 turisti si doamna care o ingrijea. 

Am schimbat cateva vorbe cu dansa si m-am convins - pentru mine este cea mai frumoasa , deschisa si aproape sufleteste . Din pacate , in acea seara, de la ora 18 incepea slujba, dar nu am putut ramane.

Alte articole scrise de colaboratoarea noastră fidelă- AICI

Peștera Bolii din Defileul Jiului

by SOFIA FLORI

Despre Peștera Bolii am aflat acum 2 ani când eram in trecere prin Defileul Jiului.  În timp ce se lucra la carosabil si erau multe semafoare, la ieșirea din Petroșani spre Hațeg, pe marginea drumului, am văzut 2 " afișe " care indicau că la aproximativ 500 m de șosea se află o peșteră.  Astfel, am aflat de acest obiectiv. 

Drumul până la intrarea în peșteră este foarte îngust, are loc o mașină, cu mare dificultate  încap două.

Prima dată, în vara lui 2013, nu era amenajată parcare în fața intrării, nu se plătea taxă de vizitare, nu existau porți . Doar scări din beton "proaspăt" și un podeț care cobora în peșteră.

 Am citit, la fața locului, că este administrată de PetroAqua Petroșani. În interior, era bine întreținută, nu existau gunoaie, era parțial luminată. În fine, un loc surprinzător de curat și îngrijit,  fără pază, ghid sau cineva care să te supravegheze. 

Acum (din  2014) s-a amenajat o parcare și s-au făcut câteva modificări: s-a îngrădit pe lângă scările care coboară in peșteră, s-a revopsit/refăcut podul peste pârâu și se plătește taxă de vizitare, într - un loc special amenajat, cu panouri informative (5 lei intrarea, nu se percepe taxă foto !). 

Este una din puținele peșteri din țară, unde se poate observa străpungerea obstacolului calcaros, de către o apă curgatoare.
Se poate parcurge fără dificultate de către orice turist de la intrare și până la ieșire.


Peștera are forma unui tunel și se află la altitudinea de 700 m. Intrarea este impresionantă,  de aproximativ 10 m. (informatii de pe panou)

În interiorul peșterii, tavanul este foarte frumos " sculptat " de curenții de aer (din cauza asta nu există nici stalactite , nici stalagmite ) si se pot observa forme care de care mai ciudate.

Este străbătută de pârâul Jupâneasa pe toată lungimea ei (aproximativ 1 kilometru ). 

În anumite perioade din an , aici au loc concerte. Cândva, s-au filmat și câteva filme.  Peștera are o acustică bună.

Denumirea provine de la familia Bolia care a locuit în zonă. În ambele dați când am vizitat-o,  am gasit-o foarte curata, ingrijita dar cu putini vizitatori.
Din pacate!
Eu imi doresc să ajung la un concert în peșteră (neoficial, am auzit că duminica s-ar organiza astfel de spectacole si doar vara sau intr-o anumita perioada a verii ).

​

Oravița și monumentele sale excepționale

by Sofia Flori

În Oravița am ajuns fără să vreau. De fapt  plecasem să văd unde intră Dunărea în țară, la Baziaș, dar am rătăcit drumul prin Moldova Nouă și Moldova Veche, pâna am nimerit în Oravița. Ajunsă acolo, am căutat celebrul teatru și până să mă dezmeticesc unde să întreb și pe unde să merg, m-am oprit  la o biserică. 

Era Biserica "Sfântul Ilie", construită în anul 1743. Aici mi s-a spus că trebuie să țin drumul drept și că undeva în partea stângă  o să văd un panou informativ mare,  cu locația teatrului.
Căutând panoul menționat am zărit o biserică foarte frumoasă: Biserica ortodoxă  " Adormirea Maicii Domnului ".  A fost construită între 1781-1784, iar în spate ascunde Capela și cimitirul, înșirat pe o colină.  A doua oprire a fost poarta bisericii: era închisă, așa că m-am mulțumit să o văd doar din stradă.

 Bineînțeles că nu am găsit panoul despre care mi se vorbise, așa că m-am mai plimbat prin oraș. După ce a inceput o ploaie torențială care m-a obligat să trag pe dreapta, am observat că oprisem oarecum in fața teatrului (la câțiva metri de clădire, fix in fața poliției).
Teatrul din Oravița este primul teatru din România și este o copie fidelă a teatrului din Viena, la scară mai mică. A fost construit in 1817 de arhitectul Ion Niuni, pe terenul unei foste mine. Pentru construcția lui s-au strâns bani de la asociațiile (multi)culturale existente la acea vreme, în total aproximativ 30.000 de florini de aur, o sumă uriașă!  Inaugurarea s-a  făcut în prezența Împaratului Francisc I și a Împărătesei Augusta Carolina.
Este prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lampi de acetilenă . Este primul teatru din sud-estul Europei construit din piatră. La parterul clădirii, în interior, se observă zidul de piatră necioplită, care după spusele ghidului are grosimea de aproximativ 90 de cm.

 

Din foaier se intră în sala de spectacole. Aceasta este magnifică: decorată in stil rococo, cu ornamente aurii și roșii si dominată de un candelabru superb donat de firma Guban din Timișoara în anul 1953.
Înainte de a lua loc pe un scaun,  ghidul  m-a chemat să îmi arate că în acest teatru mai există o premieră: aici s-a folosit pentru prima dată "rețeta 24 " - un amestec de oțel si fontă cu care a fost consolidată clădirea. Mai târziu aceeași rețetă a fost cerută de către Gustave Eiffel pentru construcția turnului ce-i poartă numele . Sala are formă semicirculară, cu loji la parter dar și la balcon. Scaunele  sunt aceleași din 1893, în total fiind 200 de locuri cu tot cu cele de la balcon. Locurile pe scaune se ocupau in funcție de rang si ocupație: cei mai săraci stăteau la etaj, în picioare.

Acustica sălii este și astăzi foarte bună, păstrându-se peste timp.

Când am ajuns pe scenă ghidul  m-a sfătuit să fac câteva poze cu reflexia candelabrului în pian (știa dânsul locul cel mai bun pentru pozat). Pianul cu care s-a inaugurat teatrul este expus într-o camera de la etaj, pe scenă aflându-se unul nou.  Pe scena teatrului au susținut reprezentații trupe importante din întreaga lume.  În anul 1868 a susținut două reprezentații și trupa în care Mihai Eminescu era sufleur.

Astăzi teatrul nu mai este atât de folosit: nu se mai joacă spectacole grandioase ! De cele mai multe ori sala este folosită de către copiii care fac repetiții pentru diferite evenimente.

Ghidul de la teatru este un om deosebit:  îi face plăcere să povestească și o face cu pasiune, vrând parcă să te determine să iți dorești să nu mai pleci din zona aia. :) ​

Oravița - un  mic orășel cu străzi înguste care urcă pe deal,  pe care l-am îndrăgit imediat ! Este un oraș cu mai multe premiere naționale: primul teatru, prima gară, prima cale ferată de munte, prima farmacie montană și prima fabrică de bere. Data viitoare sper să descopăr mai mult din acest colțișor frumos de țară ! 

Teatrul Vechi Mihai Eminescu se afla pe strada Mihai Eminescu nr 18.

Program : de marți până duminică, de la 10 la 18.
Preț bilet : pentru  2 persoane cred că am plătit 15 lei cu tot cu taxa foto.

Cascada Bigăr, una dintre cele mai frumoase cascade din lume!

by Sofia Flori

Un filmuleț frumos -AICI

Despre cascada Bigăr auzisem câte ceva, dar nu credeam că este la noi în țară. După ce am aflat că  e localizată în Caraș Severin mi-am dorit tare mult să o văd și am început să îmi planific o tură prin zonă.

Așadar, într-o zi de week-end  am ajuns din greșeală  în Oravița. Nevrând să mă reîntorc spre casă pe Clisura Dunării, mi-am zis să merg unde mă va duce drumul și să înnoptez pe la Reșita sau Caransebeș. Nu mi-am făcut un traseu anume, ci am mers la întâmplare. Am pornit pe DN57B și când am ajuns la indicatorul spre Anina m-am gândit că ar trebui să merg acolo să mă plimb cu Semmering-ul. În clipa următoare am realizat că nu am timp  și mi-am continuat drumul spre Caransebeș printr-un "defileu" superb . Așa am găsit cascada!

Se află  pe partea dreaptă a drumului, cum mergi din Oravita pe DN 57B, în apropierea localității Bozovici.  Există o mică parcare  și un indicator cu Paralela 45 pe care nu ai cum să nu îl observi. În 2014 când am fost eu, se percepea taxă de vizitare ( 5 lei parcă - este scris la intrare alături de citatul din "The World Geography "), Am intrat fără plata taxei, deoarece nu era nimeni care să o colecteze. Am trecut podul de lemn. În partea stânga am admirat  cum curge agale Minișul și cât de frumos a săpat în stâncă, iar pe partea dreaptă m-am bucurat de spectacolul splendidei cascade( tuful calcaros sau travertinul, este rezultatul depunerilor de carbonat de calciu din apa mineralizată a pârâului).  

Am mai cercetat puțin zona, apoi am mers pe cărarea către Izbucul Bigăr( izvor carstic), dar fiind foarte aglomerat am făcut cale întoarsă. Am mai privit de câteva ori cascadă și am plecat către casă, cu o mare bucurie în suflet și cu o senzație unică de mulțumire. 

Cacada Bigăr a fost inclusă în topul celor mai frumoase cascade din lume de către revista  online "The World Geography" din SUA (http://www.theworldgeography.com/2013/01/unique-waterfalls.html).