Se afișează postările cu eticheta Bosnia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bosnia. Afișați toate postările

duminică, 16 martie 2025

De ce nu are Serbia nicio șansă europeană?

- Mă uit la Serbia de acum și mă gândesc la ce însemna ea, în mentalul românesc, în anii '80-90. Cei de vârsta mea știu la ce mă refer. Rezum: deschidere spre vest, mărci germane, blugi,  Cola, gumă, Vegeta, plecări la muncă afară, filme mișto, comunism de tip Tito, mașini, adidași, etc.

- Alegerile nefericite pe care le-au făcut  după căderea comunismului, i-au adus într-o fundătură a istoriei, generată- nu neaparat paradoxal- de geografiile otrăvite căreia a trebuit să i se supună de-a lungul timpurilor. Geografii și istorii care i-au făcut să viseze la Serbii Mari, care să includă Bosnia  cu tot cu aberația geopolitică Srpska, Kosovo, ceva din Croația, etc. Finalul este trist, e cu bombardamente americane, cu gropi comune la Srebenica și nu numai și o suprafață cam cât două-trei județe mai mari de la noi. Serbia este acum mică, mică și extrem de coruptă.

- I-a adus aici în primul rând naționalismul lor visceral, frustrările lor de țară mică căreia toată lumea îi vrea răul(exemplu elocvent sunt ieșile bățoase ale lui Nole), formele de ortodoxism și fundamentalism creștin (nu ortodoxie! nu confundăm!), care circulă și la noi pe filieră rusească și care i-au lăsat după conflictul din 2000, la marginea Europei și a lumii libere. N-au acceptat regulile de aderare și negociere, au fost vrăjiți de fondurile rusești și chinezești care n-aveau nevoie de multe verificări legale și astfel li s-a creat sentimentul că se poate și fără UE. În condițiile în care Slovenia și Croația sunt deja în NATO și UE bine de tot (Euro+ Schengen) iar Muntenegru și Macedonia sunt în NATO.

-Ajungem astfel la mega corupția care macină ca o cangrenă țara asta, ce a crezut că se poate dezvolta la marginea UE, fără fonduri UE,  cu scheme mafiote ale grupurilor de interese panslaviste de acolo. Primii care au înțeles asta au fost studenții, mai conectați la valorile europene, la libertăți, la tipul de societate occidentalizată, au urmat profesorii lor, funcționărimea, fermierii care au înțeles că UE ajută cu multe fonduri, etc. Gândiți-vă cum ar fi arătat azi Serbia cu vreo sută de miliarde de euro băgați prin programe de coeziune și reziliență în infrastructură (care era în timpul lui Ceaușescu, un fel de SF pentru noi), școli, spitale, ferme, porturi, poduri, grădinițe, ecologie, etc. Da, ați ghicit ! Cam ca noi, dacă nu mai departe...

- Zilele trecute, protestatarii din Novi Sad (unde a început totul, prin prăbușirea acelui tavan de gară modernizată de mântuială) strigau pe podurile de peste Dunăre: Timișoara, Timișoara! Să înceapă revoluția de la ei, pe sloganul(n.m.),,Azi în Novi Sad, mâine la Belgrad"!. Ăsta este mentalul, asta își doresc...Serbia însă, chiar dacă reușește o schimbare de regim (demisie, alegeri libere, fără violențe) are în față un drum atât de lung... În primul rând, cel al (re)concilierii cu propriul trecut și apoi cu toți cei din jurul lor. Mi-e greu să cred însă că îi vor ierta vreodată pe kosovari și asta îi va arunca de fiecare dată în afara negocierilor și a compromisurilor necesare pentru aderarea într-un viitor neguros/incert deja, la UE. 

- Azi, nebunii frumoși din piețele Belgradului, studenții aceia exuberanți, avizi de libertate și de prosperitate occidentală, cer venirea în țara lor a lui Kovesi, procurorul european (care reprezintă în mentalul sârbesc ideea de dreptate, de luptă împotriva corupției generalizate), deși nu are competență acolo, decât pe puținele fonduri europene implementate. Sigur, asta mă face să mă simt bine înțelegând prin asta că România a făcut alegeri bune în ultimii 35 de ani. Suntem nemulțumiți de societatea noastră, vrem să arate mai bine, furioși chiar (se vede după violențele CG-iștior), dar în esență stăm cel mai bine (nivel de trai, PIB și calitate a vieții) din regiunea asta central-SE, de la Praga la Atena, de la Bratislava la Sarajevo, de la Kiev la Belgrad și de la Sofia la Budapesta, orice ar spune izolaționiștii!

luni, 15 aprilie 2019

Bosnia- genocidul din Srebrenica și războiul din fosta Iugoslavie


Vizita în Salzburgul toropit de soarele de iulie, mi-a prilejuit momente de nostalgie, trăiri intense în cetatea de pe munte dar și un moment de tristețe. 
O listă uriașă cu nume ocupa o parte a pieței centrale din acest oraș, și câțiva voluntari împărțeau hârtiuțe cu amintirea a ceea ce s-a întâmplat la Srebrenica, în Bosnia, în 1995.


Se presupune că în gropile comune au fost aruncați peste 8000 de oameni, mai ales bărbați, băieți și bătrâni, cu vârste cuprinse între 13 și 78 de ani. A fost vorba despre o tragedie absurdă, o încercare de epurare etnică, considerată ca fiind cea mai mare din Europa, de după al Doilea Război Mondial.
Mai jos, aveți povestea tragică a conflictului din Bosnia, care a pustiit această fostă republică iugoslavă, între 1990-1995.

Bosnia și Herțegovina este una dintre cele șase țări desprinse din fosta republică federativă a Iugoslaviei, după sângerosul război balcanic dintre anii 1991-1995.
Bosnia și Herțegovina reprezintă azi o republică așa-zis independentă, aflată între Croația la nord și vest, Serbia la est și Muntenegru la sud și sud-est, cu o ieșire de doar 20 de kilometri la Marea Adriatică.
De fapt, această țară are două entități rezultate în urma războiului de separare din fosta Iugoslavie, Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, care reprezintă aproape jumătate din suprafața țării și unde trăiesc sârbii ortodocși. 

În 1991 când începe procesul de destrămare a Iugoslaviei, parlamentul de la Sarajevo, dominat de slavii musulmani, ignoră înțelegerea numită paritate tri-națională, și organizează în 1992 un referendum prin care se cerea cetățenilor să se pronunțe pentru independență.
Acest referendum este boicotat de către sârbi, și în pofida acestui lucru, parlamentul de la Sarajevo declară independeța Bosniei, deși musulmanii nu dețineau decât 45 % din populație. După alegerile pluripartite din 1990 musulmanii acaparaseră deja toate funcțiile importante din republică, ignorând protestele minorităților sârbă și croată.
Acestea au fost condițiile care au premers apariția primelor tensiuni și amenințări între cele trei grupări etno-religioase din republică, asta pe fondul unor confruntări extrem de violente care avuseseră loc între sârbi și croați pentru regiunile Krajina și Slavonia.
Început în vara anului 1992, războiul din Bosnia a avut numeroase episoade absurde și extrem de sângeroase, care au inclus masacrarea a familii și sate întregi, genociduri și ucideri în masă, cum este cel de la Srebrenița din 1995 în care peste 8 000 de musulmani, mai ales bărbați și băieți, au fost uciși și aruncați în gropi comune.
Au rezultat peste 1 milion de refugiați din toate cele trei entități bosniace, slavă musulmanaă, sârbă ortodoxă și croată catolică, distrugeri masive ale infrastructurii și zeci de mii de pierderi de vieți omenești. 
Leon Wieseltier, redactor la The New Republic, spunea: ,,Un război împotriva genocidului trebuie purtat cu furie, pentru că este purtat împotriva unei furii’ cu privire la numărul uriaș de atrocități și gropi comune descoperite în timpul, dar mai ales după încetarea războiului în 1995, ca urmare a încheierii Acordului de Dayton( SUA).
Bosnia și Herțegovina are alura unui stat artificial creat, care se menține astfel doar datorită acordurilor internaționale, presiunii  susținute ale SUA și UE și forțelor de menținere a păcii.

În plus, cele două unități administrative nu colaborează absolut deloc pentru netezirea asperităților postbelice, funcționând practic ca două state aflate într-un conflict mocnit. Rezultatul este vizibil, Bosnia fiind astăzi alături de Macedonia și parțial Muntenegru, una dintre cele mai sărace, mai slab dezvoltate și mai fragile democrații din zona așa numitului ,,butoi de pulbere al Balcanilor”.

vineri, 30 iunie 2017

Medugorje- locul unde minunea se întâmplă când vrei tu!


Ce este Medugorje? Un loc sfânt, un loc cu o semnificație specială în inima fiecărui credincios, fie el romano- catolic, greco-catolic sau creștin de orice fel. 
Este locul unde în data de 24 iunie 1981, (deci acum 36 de ani și o săptămână) Fecioara Maria s-a arătat celor șase copii de pe dealul pietros și bine împădurit din apropierea localității Medugorje sau Medjugorje, din fosta Iugoslavie de atunci( azi Bosnia -Herțegovina). 

Cei șase copii- Ivanka, Mirjana, Vicka, Ivan, Marija și Jakov, mărturisesc până în ziua de azi, cum Fecioara Maria a ales să transmită lumii, prin ei, mesaje de pace și de credință pline de simplitate și de iubire.

Zece ani mai târziu, Vaticanul primea rapoartele episcopilor catolici iugoslavi și a ordinului iezuiților, care au investigat în amănunt toate situațiile legate de aparițiile foarte dese ale Fecioarei( unii mărturisesc că aceste apariții au loc și acum!) și , în cele din urmă, în 1994, Papa Ioan Paul al II lea declară că acest loc este sfânt. Din acel moment devine un loc de pelerinaj foarte iubit, foarte special, care primește până la 10 milioane de pelerini anual.

Curios este că deși se află în sudul Bosniei( stat de religie musulmană), într-un  teritoriu cu delimitări relative, pentru că zona este lângă o republică semiautonomă numită Srpska, locuită de sârbi de religie ortodoxă, Medjugorje pare o enclavă a Croației vecine de la nord, toate simbolurile, inclusiv limba folosită la slujbe, sunt croate, iar steagurile lor, arhicunoscute, cu pătrățele albe și roșii, împânzesc străduțele pline cu suveniruri.

Spuneam că locul este special, pentru că milioanele de pelerini-creștini sau nu- vin aici cu nădejdea că spiritualitatea acestui loc, încărcătura deosebită a spațiului, poate duce la apariția de minuni.

Minuni de toate felurile, pe care nu trebuie să le trecem la capitolul exagerări ale credinței superficiale, asta pentru că minunea se poate întâmpla atunci, acolo, sau mai târziu, când sufletul tău realizează că este nevoie de un nou început.

Început care să însemne că ai devenit pur și simplu mai bun, mai curat, mai înțelegător și mai deschis. Poate minunea se produce atunci când realizezi că toate lucrurile pentru care ai luptat nu au o valoare mai mare, decât dacă scopul a fost unul nobil,  și anume acela de a fi sau de a deveni mai bun și de a face mai mult bine.

Să nu irosești ce ai, să privești totul ca pe un dar, ca pe o binecuvântare, pentru că fiecare suflare este un cadou, fiecare vorbă bună este o picătură de sfințenie picurată din sufletul tău reînnoit, în sufletul celui ce caută să înțeleagă, sau care  se caută pe sine.

Minunea poate și și fizică, dar asta se întâmplă fără să înțelegem noi de ce. Scopul va fi relevat poate mai târziu sau poate n-ai să afli niciodată de ce Dumnezeu a ales să se întâmple astfel.
De aceea, cred că locurile de pelerinaj, dincolo de exagerări și isterizări, sunt bune pentru indivizii care caută răspunsuri, care chiar își propun ca întâlnirea cu icoana făcătoare de minuni, cu statuia sau cu orice alt element fizic sfânt, să fie un nou început.

Medugorje rămâne un loc cu adevărat deosebit pentru mine, cu biserica apariției cu cele două turnuri piramidale ale sale, cu imensa și strălucitoarea statuie a Fecioarei sau cu grădina uriașă unde se oficiază slujbele în aer liber.

Am un singur regret, deocamdată, că n-am avut nici timpul și nici forța fizică necesară să fac drumul anevoios, dar plin de speranță, până la crucea de pe dealul aparițiilor.
Nu-i nimic, la următorul pelerinaj!






De ce nu are Serbia nicio șansă europeană?

- Mă uit la Serbia de acum și mă gândesc la ce însemna ea, în mentalul românesc, în anii '80-90. Cei de vârsta mea știu la ce mă refer. ...