Re-Descoperă România Episodul 11. Cheile Nerei și Lacul Dracului

 

Comuna Șopotu Nou, Județul Caraș -Severin, Depresiunea Almăjului/ Bozovici, Munții Almăjului, Grupa Banatului

 

Septembrie 2008

sursa foto: speologie.org 

Pentru a ajunge în Cheile Nerei trebuie să mergeți pe E70, Timișoara- Pitești- București, pe porțiunea dintre Caransebeş și Băile Herculane. Dacă veniți din nord, adică dinspre Caransebeș, la Plugova faceți dreapta, spre Iablanița, urmați drumul spre Oravița sau Anina.  O mențiune geologico-geomorfologică trebuie făcută la trecerea prin scurtele Chei ale Globului, unele dintre puținele chei ,,săpate" în şisturi cristaline (roci metamorfice, cu structura şistoasă, precum foile unei cărți și cu mineral de mică).

Atenție la drum, pentru că aproape de Bozovici trebuie să faceți spre Dalboşeţ și apoi spre Șopotu Nou, mergeți pe drumul de țară, uneori îngust, alteori mai lat destul de desfundat, până dați de primele case. Bozovici reprezintă a doua denumire a marii depresiuni intramontane de aici, străbătută de Nera, numită Almăjului, după numele munților situați în sudul acesteia (altitudine max. de 1224 m în Vf. Svinecea Mare).

De ce spun asta, pentru că indicatoare nu prea sunt, ci doar panouri cu cel mai sălbatic parc național din țară, Cheile Nerei- Beuşniţa, unde suntem învățati ce să facem și ce nu în acest parc (nici urmă de indicator, chiar rudimentar, din această cauză este bine să întrebați pe la țăranii din zonă). Vă sugerez să lăsați mașinile cu garda mică la sol undeva la ultima casă și să mergeți pe jos vreo 2-3 kilometri. Peisajul este super,  puteți mânca mure sau zmeură pe săturate, drumul este relativ simplu, dar nu plecați în papuci sau sandale.

Prima mare surpriză este liniștea cu care curge Nera. Deși te-ai aștepta la un râu vijelios, cel puțin pe porțiunea explorată de noi, apa este plină de mreană, clean chiar și ştiucă (probabil pătrunsă din Dunăre), iar stâncile maiestuoase care domină peisajul nu au decât câteva sute de metri altitudine și par rupte din Ceahlău sau Rarău.

Următoarea surpriză este Lacul Dracului, în fapt, cred eu, un fel de izbuc ce alimentează acest lac nemaipomenit de frumos de care, sincer, nu auzisem. Pentru a ajunge la el trebuie să treceți prin apa Nerei, așa că atenție la pietre (este situat cam la 20-25 de metri de malul apei).

Izbucul reprezintă un izvor carstic subteran, care poate alimenta un lac, sau în cele mai spectaculoase cazuri izbucnește cu putere din cavitatea calcaroasă, la intervale regulate. Acestea  sunt întâlnite cu precădere în Apuseni, iar cel mai cunoscut dintre acestea este Izbucul Galbeni. Se poate campa lângă lac, noi am găsit acolo șapte corturi. Acest lac are și o poveste interesantă, de fapt, o legendă despre un localnic, care-l păcălește pe Aghiuță să rămână pe fundul lacului pe vecie.

Lacul este cumva ascuns, aproximativ jumătate din suprafața sa aflându-se în gura unei peșteri numită -cum altfel- Peștera Dracului. Are în jur de 200 de metri în diametru și vreo 7 metri adâncime, iar copacii de deasupra pereților abrupți și-au unit crengile într-o coroană perfectă, parcă pentru a-l proteja de oameni. Atenție, vara, în zilele călduroase de iulie, pe stâncile de pe malul lacului vegetează la soare vipera cu corn și vipera comună, iar prin desișuri găsiți faimosul scorpion carpatic (Euscorpius Carpaticus) a cărui înțepătură, din fericire, nu este letală.

Miniprezentare cu 20 de locuri unice din România

Deși nu prezintă un loc românesc, ci mai multe, am dorit să pun acest text din dorința de a oferi mai multe ponturi de obiective turistice celor care sunt mari căutători de frumuseți românești.

 Este evident pentru toată lumea că ceea ce am prezentat este o selecție. Foarte subiectivă este drept, din moment ce am mai identificat încă 100 de asemenea locații unice din țara aceasta binecuvântată. 

Veți observa că ele reprezintă toată gama de atracții de la cele naturale, care predomină, la cele antropice.

 1. Voronețul Banatului, o biserică de sat mândru, pictată la exterior, din comuna Glimboca, județul Caraș Severin, care aduce cu vestita ctitorie bucovineană. O zonă cu oameni gospodari, unde casele tradiționale au ocol întărit, situată pe valea Bistrei în județul Caraș-Severin, lângă Oțelu Roșu;

2. Defileul Latoriței din Muntii Lotrului, creat de afluentul Lotrului în șisturi cristaline, gnaise și alte roci mezozozice, socotit de mulți iubitori de natură, cel mai frumos din țară. În plus poate fi accesat pe o șosea îngustă și desfundată până la barajele de la Galbenu și Petrimanu.

3. Podurile acoperite din lemn din județul Bistrița Năsăud, construite în secolul al XIX lea, opere de artă în lemn (Ilva Mare, Coșbuc, Lunca Ilvei, etc.), singurele rămase în această parte a Europei și care se degradează, din păcate, în fiecare zi.  Teama cea mai mare este că cei doritori de asemenea obiective nu le vor mai apuca;

4. Colonia de dropii din comuna Nicolae Titulescu, județul Olt, singura colonie de păsări de stepă din România. Din păcate nu știu dacă mai există, mai ales că noi, românii, n-am știut să ocrotim cea mai mare pasăre din zona temperată. Bine că au făcut asta ungurii în imensele spații ale pustei maghiare.

5. Pădurea de Piatră din Gâlgăul Almașului, Munții Meseș, județul Sălaj. Nu seamănă cu celebrele păduri de piatră din lume, dar aceasta are forme sculptate în piatră de apa pluvială și de vânt, oferind un spectacol unic în mijlocul unei zone împădurite; Mai este numită și Grădina Zmeilor, despre care am găsit un articol interesant pe cafeauata.ro.

6. Podul natural de la Grohot, din Țara Moților, al doilea pod natural de piatră din România, după cel de la Ponoare. Nu este cunoscut decât în lumea drumeților și a speologilor, dar este relativ accesibil;

7. Cheile Vârghișului și peștera Merești, cea mai mare peșteră din Carpații Orientali-destul de săraci, în  general, în forme carstice-, și cele mai spectaculoase chei din Munții Perșani, un veritabil mozaic petrografic;

8. Pădurea de castani de la Tismana, singura pădure compactă de castani comestibili din țară cu o minunată mănăstire în zonă care întregește spiritualși turistic zona aceasta. Pădurea este formată din arbori înalți și groși de sute de ani și cu o producție de castane de câteva tone pe an, într-un decor submediteranean în care se mai întâlnesc, iasomie, liliac și scumpie, undeva la marginea Podișului Mehedinți;

9. Herghelia de cai huțuli de la Lucina din Obcinele Bucovinei, într-un spațiu rural neatins încă de civilizatie, situată la poalele unei păduri de molid sub cel mai înalt vârf muntos din zona Bucovinei. Aparține comunei Moldova-Sulița, din județul Suceava. Rasa huțulă este singura rasă curată, autohtonă, păstrată în România;

10. Poiana de narcise de la Dumbrava Vadului din Depresiunea Făgărașului, cea mai mare rezervație de narcise din România. Declarată de mult rezervație botanică, este situată în comuna Șercaia, din județul Brașov;

11. Lacul de acumulare Gura Apei (Apelor) de pe Râul Mare din inima Munțiilor Retezat, cel mai înalt baraj din țara noastră, cu 1 metru mai înalt decât cel de la Vidraru( 168 de metri), de unde pleacă poteci și drumuri către Parcul Național Retezat și Munții Godeanu;

12. Lacul Ochiul Beiului, un frumos lac de culoare turcoaz, situat în Muntii Banatului lângă cascada sau mai corect spus cascadele Beușniței, cu o frumoasă legendă inspirată de iubirea unui turc pentru o româncă. Un lac străjuit de o frumoasă pădure de stejar și fag;

13. Chiliile rupestre, săpate și amenajate în stâncile Subcarpaților Buzăului, din comuna Bozoiru, locuite vreme îndelungată de călugări ce au ales calea sihăstriei celei mai izolate;

14. Lacul de acumulare Pecineagu de pe Dâmbovița și cabana Vidra, situate într-un cadru natural deosebit, în unii din cei mai sălbatici și  mai puțin explorați munți, Iezer care aparțin Grupei Făgăraș;

15. Vulcanii noroioși de la Monor din județul Bistrița Năsăud și de la Filiaș din județul Harghita. Singurele zone cu asemenea fenomene din Transilvania, după cei de la Hășag, dispăruți de un timp.

16. Lacul Pețea și nufărul unicat Nymphaea lotus din stațiunea bihoreană 1 Mai, care vegetează în apele termale de peste 40 de grade, împreună cu un melcușor, relict glaciar. Cel mai nordic punct unde se întâlnește acest nufăr, înrudit cu cel de Nil, numit și  floarea faraonilor;

17. Canaraua(-lele) Fetii, mini canioane săpate în calcarele Podișului Oltinei, din sudul Dobrogei, un peisaj selenar o reluare în mic a fenomenelor din Marele Canion. Sunt mândru să spun că am ajuns aici, la capătul lumii...noastre!

18. Valea Cernei și Lacul Valea lui Iovan construit pe același râu, în inima Grupei Retezat-Godeanu, cu numeroase forme carstice și cu plante de origine mediteraneeană, vecin cu zona  barajului Gura Apei;

19. Pădurea Mociar de lângă comuna Gurghiu, din județul Mureș, la poalele munților cu același nume. Regiune cu tradiții vechi, cu poieni de narcise, lalele și cu păduri  sau parcuri dendrologice care a început de curând să organizeze un mic festival rustic de tradiții și gastronomie din zonă;

20. Semeringul bănățean, o cale ferată și un tren care leagă Oravița de Anina, construită în secolul al XIX lea cu numeroase poduri, viaducte și tuneluri, operă de inginerie feroviară a austriecilor, care au o cale ferată asemănătoare, de unde și numele cu rezonanță germanică. Din păcate sărăcia locurilor își pune amprenta și asupra trenului și asupra celor două orașe depopulate.

Cascada Bigăr, Munții Aninei, Caraș-Severin

O cascadă minionă, pe un tuf calcaros din Munții Aninei. Până să fie mediatizată prin poze fotoshop, cu steluțe, nici nu era considerată cascadă, în ghiduri și publicații de specialitate. Dar, iată minunea noastră din Banat!

Drum de coșmar în Ciclova Română, 2018

Undeva în sud vestul României , unde abundă cascadele, peisajele submediteraneeene, lacurile turcoaz și cheile și defileurile unice, preocuparea pentru dezvoltare este zero. Sau dacă nu este  zero, atunci nu se vede.
Ciclova Română, județul Caraș Severin, drum de coșmar , cum rar am văzut, chiar în centrul comunei. Ironia este că această comună amărâtă, are un centru de informare turistică! Chiar vis-a avis de primărie. Iar drumul ăsta trece fix pe acolo! Păi, eu nu mai calc acolo nici cu un camionaș 4x4, nicidecum cu o mașină mică. Uite așa dezvoltăm turismul, într-unul dintre cele mai spectaculoase și -din păcate- sărace județe ale țării.

Cascada Beușnița sau minunea în trepte de tuf calcaros

La Cascada Beușnița, sau cascadele Beușniței, pentru că sunt în număr de trei, se ajunge relativ ușor, urcând spre dreapta de la frumosul și faimosul lac Ochiul Beului.

Cascadele din calcar, travertin sau tuf calcaros, sunt acoperite, ca și la Bigăr, de mușchi verde de pădure, ceea ce îi sporește frumusețea și o face mult mai atractivă și mai spectaculoasă.

Mi-a plăcu în mod deosebit pentru că este și accesibilă, are și un debit bogat și se asociază cu lacul Ochiul Beiului, formând un complex de obiective turistice de prim rang, pentru Munții Aninei.
De menționat, că apele Beușniței nu formează mai jos acest lac carstic turcoaz, el fiind produsul unui izbuc submers.

Din păcate, zona nu este pusă în valoare deloc, drumurile de la Socolari, lângă Oravița, sunt execrabile ,ar orașul Anina este, de departe, cel mai deprimant oraș din câte am văzut în România. Nici cu Oravița, cu tot cu teatrul ei și cu muzeul farmaciei, nu este departe.

Zona este atât de săracă, încât căutarea unei pensiuni decente si, mai ales, a unui restaurant normal, cu altă mâncare decât pizza, este o adevărată aventură... deprimanto-gastronomică.

Să revin la cascade.
Prima și cea mai frumoasă se află la 10-15 minute de lacul Ochiul Beiului-detalii AICI-, și se înfățișează în toată splendoarea cu o cădere de 15 metri, peste mușchiul gros de pădure de foioase
.
Undeva în stânga cascadei principale, urcă o potecuță, către cea de a doua treaptă, nu foarte înaltă, dar mult mai lată, iar după alți câțiva zeci de metri găsiți cea de a treia treaptă, mai îngustă și mai gălăgioasă.

Cascada se formează pe culmea Pleșiva, a munților Aninei, pe valea Beușniței, afluent al Nerei, la puțin peste 300 de metri altitudine.

Zona a fost declarată rezervație complexă, în care sunt ocrotite specii submediteraneene, precum liliacul sălbatic, cărpinița, mojdreanul, iasomia, pe lângă specii foioase clasice ca: alunul turcesc, fagul balcanic, frasinul sau ulmul.



Filmulețe:
- prima cascadă, cea mai mare și mai frumoasă;
- a doua cascadă, mai lată, debit bogat;
- a treia cascadă, cea mai mică.

Lacul Ochiul Beiului- o minune turcoaz din Munții Aninei

Pentru început să lămurim mica dispută legată de numele lacului. Unii îi spun ,,beu,, , așadar Lacul Ochiul Beului, iar alții ,,beiu,, ,deci,  Lacul Ochiul Beiului. Se pare că înseamnă același  lucru, termenul având sensul de: ...guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman.Titlu dat de turci domnilor țărilor românești; ...

Se trage dintr-o legendă locală despre iubirea imposibilă și interzisă de canoanele vremii, dintre un turc frumos și o româncuță focoasă.

Se află în Munții Aninei, în jumătatea lor sudică, pe teritoriul județului Caraș Severin, și reprezintă o atracție turistică de prim rang pentru această zonă. 
Se poate ajunge dinspre Oravița, prin Ciclova Română, Ilidia, Socolari, până la păstrăvăria ocolului silvic. Nu vă speriați de drumul prin pădure, se poate ajunge și cu o mașină cu gardă joasă, dacă se merge cu atenție. La păstrăvărie există posibilitatea de a pune un cort și de mânca la o mică terasă, așa că nu ezitați să luați în considerare acest aspect dacă sunteți iubitori de natură și sălbăticie si multă...liniște.

După ce lăsați mașina în parcarea cu multă iarbă de lângă cabana pădurarului, o luați ușor pe jos cale de vreo 30 minute, pe un fost drum forestier, blocat acum, pentru că turiștii( teroriștii) de week-end mergeau cu mașina pănă în buza lacului. 

Bucurați-vă de peisajul extraordinar, de cascada Văioaga, de cataractele micuțe de pe răul Beului și de liniștea pădurii de foioase.
Traseul se continuă de la lac către cascadele Beușniței, în număr de trei, o zonă de o frumusețe aparte despre care voi scrie altădată.
Și Ochiul Beiului și Cascadele Beușniței fac parte din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, unul dintre cele mai bine păstrate și sălbatice parcuri naționale de la noi. 

N-aș spune și foarte bine administrate, pentru că se pare că toate energiile se canalizează către Izbucul Bigăr, așa zisa cascadă fiind o invenție comercială, care a căpătat anvergură internațională grație unor poze atent aranjate. Poate n-ar strica  ca din banii făcuți la Bigăr să se investească în infrastructură și în marcaje în restul parcului.

Să revin la lac. Are o suprafață relativ micuță, doar 284 mp, 3,6 metri adâncime, iar altitudinea la care este situat nu este una nicidecum ...montană, atingând 310 metri. 
Este drept, pentru cine știe, că nici Munții Aninei nu excelează în altitudini foarte mari, acesta fiind un aspect pozitiv, pentru că face zona mult mai accesibilă, chiar dacă drumurile sunt ca peste tot în Banatul Montan, execrabile- aș da ca exemplu drumul de la Ciclova Montană la mânăstirea Călugăra-infect!!!
Acest gen de lacuri sunt întotdeauna o mare atracție pentru culoarea lor turcoaz, așa cum este și lacul Ighiu din Trascău, pentru că aceasta( culoarea!) vine de la izvoarele subterane care alimentează lacul( izbucuri), calcarul/travertinul din zonă și lipsa poluării, astfel că rezultatul este unul plăcut ochiului( și al nostru și al beiului) și sufletului. 

Ultima fotografie este strigătul de disperare al iubitorilor de munte și de natură către grataragii, slăparii, meltenii și toți cei ce consideră gunoaiele un bun al umanității( sic!)

7 locuri din România în care nu vrei să mergi ca turist

Există în România locuri pe care nu vrei să le vezi și care nu apar în ghidurile turistice sau în prezentările pline de ,,clișee"ale agențiilor. Sunt locuri dezolante care se încadrează, mai degrabă, în categoria dark tourism, și pentru care nu există descrieri. Deși curentul acesta, al turismului negru, începe să aibă adepți și în țara noastră. Aici aveți un articol cu posibilele locații din România, scris în urmă cu ceva timp. Ce urmează mai jos, sunt zone unde n-aș vrea să merg, deși aș putea scoate niște articole bunișoare, plus că unele zone abundă în frumuseți turistice adevărate:

Pe primul loc aș pune, PEISAJELE INDUSTRIALE DEZOLANTE DIN BAZINUL CARBONIFER MOTRU-ROVINARI,  acolo unde urmele exploatărilor la zi ale lignitului apar ca răni încă deschise și supurânde ale comunismului. Azi, sătenii din comunele vecine cu aceste exploatări și cu haldele de steril, se confruntă cu praful negru ce este spulberat de vânturile Olteniei care produce diferite forme de silicoză. În timp ce în celelalte zone din acest top exploatarea sau fabricarea au fost oprite, aici scoaterea la zi a lignitului din Podișul Getic continuă ca și dezstrul ecologic fără margini!
Sursa foto-: http://www.gorjeanul.ro/investigatii



Pe locul doi aș pune, RUINELE FABRICII DE NEGRU DE FUM DE LA COPȘA MICĂ,  din județul Sibiu, considerată cea mai poluantă subramură a industriei chimice din lume. Negrul de fum era folosit la fabricarea cauciucului, însă în cele din urmă după căderea lui Ceaușescu, fabrica a fost închisă. Oricum nu din motive ecologice ci mai degrabă de management defectuos. Funcționarea fabricii a lăsat în urmă bolnavi de plămâni și de cancer și copiii cu malformații. Sursa foto- http://ericmatsonphotography.com/editorial3.html


Pe locul trei este poziționată FOSTA FABRICĂ DE CLEI DE OASE DE LA MĂRĂȘEȘTI,  o fabrică aflată și ea în ruină, ce străjuiește de la oarecare distanță mausoleul eroilor din același oraș. Mirosul insuportabil și munții de oase ce erau depozitați în aer liber în curtea fabricii, sunt amintiri de coșmar pentru călătorii din trenuri, locuitori și pentru șoferii care erau literalmente asfixiați, de mirosul pestilențial care răzbătea de la cadavrele animalelor.

Pe locul patru aș pune MINELE PĂRĂSITE DE URANIU DIN MUNȚII APUSENI, din localitatea Băița Plai, locul unde s-a aflat cea mai mare exploatare de uraniu din țară. Zona este cunoscută pentru radioactivitatea sa uriașă. Substanța radioactivă numită radon face ravagii, iar oamenii au probleme de sănătate numeroase, cea mai des întâlnită fiind cancerul la plămâni. O veritabilă bombă radioactivă! Ocoliți sudul munților Metaliferi!
Sursa foto- http://doinapopescu.hotnews.ro

Pe locul cinci vine tot o zonă din Apuseni, ORAȘUL ZLATNA ȘI FOSTUL COMBINAT DE PRELUCRARE A MINEREURILOR NEFEROASE. O regiune moartă din toate punctele de vedere, cu un oraș cu șomaj de peste 80%, și  cu halde de steril bătute de vânt. Praful de cupru, zinc și plumb inhalat zilnic de locuitori, a creat și aici o serie de probleme de sănătate. Un oraș frumos odată, cu rădăcini daco-romane( Ampellum), se stinge sub ochii noștri, fără a se întrevedea o cale de ieșire din acest marasm ecologic.
Sursa foto- http://ionell.weebly.com


 Locul șase este ocupat de zona din jurul ORAȘULUI ANINA, un loc trist, asemănător cu Zlatna, unde comuniștii au construit cea mai mare termocentrală pe șisturi bituminoase din Europa acelei vremi. N-a funcționat niciodată cum trebuie pentru că pur și simplu n-a fost creată să fie profitabilă, deși a costat peste 1 miliard de dolari, la nivelul anilor '80. Șomaj, halde de steril de la vechile exploatări de huilă, păduri defrișate și ape poluate, toate într-o zonă cu un potențial turistic imens.
Sursa foto-http://www.tymestours.ro



Pe locul șapte aș adăuga o zonă unde chiar mi-aș dori să merg, doar pentru a vedea cum natura a învins. FOSTUL COMBINAT DE EXPLOATARE  A NISIPULUI DE LA CARAORMAN DIN DELTA DUNĂRII, a fost construit de Ceaușescu pentru că aici se afla un nisip foarte fin. Ruinele și blocurile nelocuite sunt năpădite de vegetație,  iar animalele sătenilor se ascund între betoanele de la stația de sortare. Un exemplu trist care poate continua cu ruinele combinatului de exploatare a stufului din zona Pardina din nordul deltei, și care făceau parte din planul lui de a transforma delta în cea mai productivă regiune agricolă din lume.
 Sursa foto-http://www.exprimarelibera.ro




ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!