Ce se întâmplă după 70 de ani cu oamenii cunoscuți din media?

 Oameni pe care i-am apreciat atât de mult, pentru deschiderea lor, discurs și implicare corectă și curată în problemele societății. Imi plăceau, mă identificam cu vorbele și acțiunile lor. Ce se întâmplă, de ei devin atât de obtuzi, enervanți de-a dreptul și total în afara logicii cotidiene? Pierd din neuroni, din claritate, se cred un pic desupra, chiar cred că pot spune oricum, orice? 

Pierd acel fin simț al realității și nu mai ajung să înțeleagă lumea complexă din jurul lor, deși ei au impresia tot timpul că dețin adevărurile absolute. Si se comportă ca atare. De fapt, cred că le este frică, pentru că realizează că nu mai stăpânesc nimic din ce înseamnă realitatea asta bulversantă și derularea rapidă a lucrurilor. Rămân tot timpul în off side... Sunt niște resorturi interioare care îi aduc și îi duc în același timp în zone ciudate, văd conspirații nenumărate și o lume care le vrea lor răul,  și celorlalți... și lumii.

 Să dau și exemple: Flooorin Călinescu, un tip destupat o bună bucată de timp. A intrat într-un con de umbră(asta să fie? orgoliul?) și elucrubează pe la podcasturi și televiziuni obscure. Cornel Nistorescu, care a scris ani de zile la Evenimentul zilei, articole de excepție și editoriale răvășitoare, a început cu afilierea la cloaca de la A3, de acum niște ani buni, sfârșind prin a nu mai fi băgat în seamă de nimeni. Florin Zamfirescu și Dorel Vișan, doi actori legendari, care au cotit-o pe calea putinistă, anti orice, supărați pe orice și oricine; L-as aduga si pe Mircea Diaconu, prietenul lui Dan Voiculescu Felix, dar despre morți numai de bine. Mircea Dinescu cu niște poziționări cel puțin ciudate. Cea mai răvășitoare este cea legată de cât de multe s-au făcut în comunism și despre cum s-a ridica țara asta... El care a părea că a înțeles cât rău, la nivel societal a făcut această orânduire inumană și anacronică. Trist. 

Sunt convins că odată cu adâncirea în andropauză vor urma și alte modificări cognitive legate de percepția realităților și exacerbarea nostalgiilor. Adrian Sîrbu care elucrubează zilnic la minuscula lui creație tv unde își expune ocultele și tenebrele, un alt om pe care l-am citit și apreciat Ion Cristoiu, cu fiecare zi ce trece mai lovit de forme de negare a realităților și de opacizare a percepțiilor despre evenimentele globale.

Spre cugetare, hai să privim și la alte personaje care din punctul meu de vedere nu și-au schimbat punctele de vedere și atitudinea sau realismul, chiar dacă au depășit o vârstă. Au rămas cumva consecvenți propriilor principii și moduri de gândire și vedere a lumii.

CTP, atât de nesuferit pentru unii, nu și-a schimbat cu o virgulă discursul critic la adresa politicienilor sau a comunismului în ultimii 30 de ani. Traian Băsescu, răul absolut pentru mulți, are niște poziționări foarte echilibrate de când nu mai este la vârful politicii. Andrei Pleșu, esențial de revelator în toate ieșirile sale publice. Victor Rebengiuc (92 ani!), cu o atitudine tinerească și curată față de lumea murdară din teatru și din societate. Stelian Tănase, care reușește să fie cerebral și analitic, în ciuda îmbătrânirii evidente din ultimii ani. Sau gândiți-vă la Robert de Niro și toată pleiada de mari actori din generația lui, Regele Charles cu un mod de a vedea lumea, natura și politica cu mult peste tot ce reușesc britanicii (și nu numai ei) să vadă, Regele Mihai și Prințesa Margareta, cărora le-am citit niște discursuri excepționale. Mircea Cărtărescu care în pragul celor 70 de ani este de o claritate a discursului și o valoare a scrisului mult peste tot ce poate oferi literatura contemporană, nefiind astfel de mirare zecile de premii câștigate pentru valoarea cărților sale. Istoricul Neagu Djuvara  și filozoful Mihai Șora care în pragul celor 100 de ani, vorbeau, povesteau și analizau excelent situațiile social-politice din jurul lor.

Manelizarea politicii

 

- Mi-e foarte rușine de calitatea intelectuală a primului-ministru. Pur și simplu nu pricepe, nu poate! Situația cu Sprânceană, cu băiețașul ăsta dă Maiami, nu arată decât că politica externă pentru Ciolăcel, este ca o imnul Ro transformat de Vijelie în manea patriotică. Atâta înțelege!

- Frații Tate se bagă în stilul golănesc consacrat peste campania lui ND, cu gândul să-i frece o palmă electorală cu străzile. Exact cum face roșcata manelistă de la Dolj, făcându-l pe singurul băiat cu doctorat adevărat din politică un fel Frozen din povestea Zeul Crivățului. România Desteaptă și ceva mai educată înțelege pentru ce luptă Nicușor, băiețașii cu circul ăștia să rămână să strice creierii puștanilor de 14 ani, care confundă încă misoginismul cu școala vieții.

- Sunt alți doi băiețași, care au distrus statul democratic în 2012, eliminând președintele, avocatul poporului, liderii camerelor și prin asta amânarea intrării în Schengen cu 12 ani. Locul 3 și locul 4 în sondaje, doi maneliști care au pus țara pe butuci în 24 de ore. Azi, dau lecții despre democrație...Unul mai puturos și mai mitoman decât altul.

- Să nu reacționezi ca hegemon mondial ce te dai la masacrul dincolo de cuvinte de la Krivoi Rog, de acum 2 zile este un act pe care nu mi-l imaginam 1000 de ani de la SUA. Dar trebuia să mă aștept la asta încă de când E. Măscuță a închis din pix USAID-ul la începutul mandatului Idiotului Galben, lăsând fără finanțare sute de programe de ajutor umanitar. Ajutor pe care-l oferea de zeci de ani, nu numai pentru mâncare și vaccinuri ci pentru a răspândi în lume ideea că, cu cât este(i) mai bogat și mai puternic cu atât trebuie să crești dimensiunea filantropică a viziunii tale despre societate.

- Cine susține încă criminalul de la Kremlin, nu poate fi decât un om din care umanitatea a dispărut, Iisus este doar o etichetă iar educația sa (dacă o are!) în materie de altruism, dedicare, valori umane s-a transformat în ură și frustrare, dar mai ales în neînțelegerea crasă a lumii în care trăim. Aceștia judecă lucrurile din puținul sau puținătatea lor, nu pricep, nu cunosc, nu pot vedea dincolo de ceafa transpirată a celui din față. Nimic nu-l înalță puțin, pentru ca orizontul de peste capurile goale din jur să-l lumineze un pic.

Sursa foto: fb-Partidul Anti Manele

Redescoperă România Episodul 15. Peştera Coiba Mare, răsuflarea rece a Apusenilor

 

Cătunul Casa de Piatră, Comuna Arieșeni, Munții Bihor, Grupa Apuseni, Țara Moților

Februarie 2011

Pierdută undeva, într-un versant abrupt al văii Gârdei Seci, această peşteră este suficient de accesibilă pentru pasionații de speologie dar şi pentru turiştii obişnuiţi. Se află într-o companie selectă de superlative geografice sau carstice, mai exact, care populează partea de sud a Masivului Bihorului.

Unul dintre acestea ar fi crângul (cătunul) moţesc Casa de Piatră- cea mai înaltă aşezare permanentă din Carpaţii Româneşti sau, alt superlativ, Gheţarul de la Vârtop ori, chiar sora mai mică peştera Coiba...Mică. Lăsaţi în dreapta drumul ce urcă cu maşina la Scărişoara şi valea Ordâncuşei şi continuaţi drumul printre cheile Gârdei, trecând pe lângă izbucul de la Moara lui Filea sau Tăuzul cum îi spun localnicii. La doar 400 de metri de cătunul mai sus menţionat, coborând pe o potecă din stânga drumului, vă întâlniţi cu o maiestuoasă intrare, croită de Sfarmă Piatră parcă pentru ciclopi.

Am surprins aburul ceţos ce ieşea din peşteră, într-o dimineaţă de iulie, după ce am căutat o oarecare bucată de timp peretele înalt de 150 de metri. La baza acestuia se află o intrare ogivală mare cât cupola Ateneului, care ajunge la 47 de metri înălţime. Lăţimea intrării este de 74 de metri, pentru ca pe măsură ce se inaintează peştera să se strângă într-un sifon îngust, care te va duce către galeriile şi cascadele din peşteră până hăăt departe, la Lacul Morţii (nu se recomandă vizitarea interiorului în perioadele ploioase, pentru că sifonul se umple cu apă).

Evident că nu m-am aventurat în interior, pentru că nu am nici experienţă şi nici echipament, m-am mulţumit cu cei 20 de metri parcurşi peste stâncile de la intrare şi cu faptul  că apa ce pătrunde în peşteră iese cale de vreo 4 kilometri (după spusele sătenilor sunt vreo 7 kilometri) pe sub calcarele jurasice, tocmai la Izbucul Tăuz. Sora mai mică a Coibei Mari, se află la vreo două sute de metri în amonte şi este inundată în totalitate, nivelul apei din lacul format la suprafaţă oscilând permanent, în funcţie de cantitatea de precipitaţii. În perioadele liniştite, azuriul apei seamană cu cel al găurilor albastre din atolii din insulele Bahamas.

Cristian Lascu, marele speolog şi cercetător, recomanda peştera Coiba Mare, într-un număr din NG Traveler (vol.II, 2009),  ca fiind una cele 9 peşteri unde ,,simţi fiorul autentic al experienţei subterane".

Mai multe poze, în articolul inițial: AICI