Re-Descoperă România Episodul 4.Stâlpii totemici din Ţara Bârsei. O altfel de cruce la căpătâiul morţilor
Sat Satu Nou, Comuna Hălchiu, Județul
Brașov, Depresiunea Brașovului, Curbura interioară a Carpaților
Noiembrie 2011
Undeva în nordul Ţării Bârsei, în judeţul Braşov, am descoperit
un cimitir al comunităţii de păstori din Satu Nou şi Crizbav. Până aici nimic
neobişnuit. Cimitirul din Satu Nou este situat pe o coastă de deal fiind
împărţit în două de o potecă nu mai lată de o maşină. În dreapta lui, se află
cimitirul catolic şi evanghelist al minorităţilor maghiară şi germană, iar în
stânga cel ortodox, al românilor.
Iată
povestea:
Caut şi umblu de vreo jumătate de oră pe drumurile din
jurul Bodului şi ale Hălchiului, întrebând în stânga şi în dreapta, cum ajung
în Satu Nou. Într-un târziu, după ce intru şi ies de vreo două ori din drumul
naţional Sfântu Gheorghe –Braşov şi trec de trei ori pe lângă
fabrica de zahăr, ajung în centrul satului. Întrebările mele
despre locaţia cimitirului, lasă cu gura căscată puţinii locuitori ieşiți
cu treabă pe străduţele curate și asfaltate. Pasămite că habar nu au ce
este la ei în bătătură. Biserica îmi este un bun punct de reper.
Urc pieptiş, cu maşina, vreo sută de metri şi
mă opresc lângă o poartă ce stă într-o rână, dotată însă cu plasă şi cu lacăt. Escaladez, legănându-mă de vreo câteva ori înainte şi înapoi apoi sar în curtea cimitirului. Numele de pe cruci şi de pe pietrele
funerare sunt în maghiară şi germană. Am intrat în
cimitirul catolic.
Ordonat,
aranjat, plin de flori, ca o grădină în care viaţa şi moartea
convieţuiesc(sic!) în bună pace. O femeie, angajată probabil de saşii plecaţi
în Germania, încearcă să mă lămurească despre ciudatele ,,cruci” sub formă de
totemuri sculptate, care răsar în vreo două locuri, frumos lăcuite şi
inscripţionate.
-Sunt obiceiuri vechi, dar nu ştiu ce
înseamnă.
-Uitaţi-vă, aici este un om de vază din
sat, bogat dar credincios, iar aici un fost preot reformat maghiar.
-Da, văd
bine steagul cu alb, verde și roşu.
Dau
sărutmâna, şi plec.
Totuşi nu semănă cu ce am văzut în nişte fotografii
vechi, dintr-un album cu amintiri turistice. Aşa că fac cale întoarsă, sar din
nou portiţa, sub privile interogative ale doamnei, şi trec în cimitirul
ortodox. Aici nu escaladez nimic, ci pur şi simplu intru printr-o gaură din
gard. Nu ați observat că este o mare diferenţă între felul în care îşi
îngrijesc catolicii morții şi cum o fac, sau cum uită unii ortodocşii de
mormintele înaintaşilor? Pare o boală naţională.
După mine, mărunţelul meu de şapte ani, începe să
fotografieze frenetic toate crucile, florile şi mormintele. Ce i s-o fi
părut interesant, nu ştiu. Dar dacă tatăl lui, a găsit de cuviinţă să intre
într-un cimitir, ceva, ceva o fi. Nu?
Eu caut
altceva, sau mai bine zis, acel ceva.
Pe după câteva de tufe groase cu pir, festucă şi măceş,
se iţeşte un un vârf de scândură, umflată de vreme, care stă într-o rână lângă
o cruce. În jurul ei, câteva floricele de mustaţa
flăcăului, înviorează obiectivul aparatului.
Am găsit ce căutam! Am găsit totemul!
Nu este
precum m-am aşteptat, dar este acolo. Asta este cel
mai important. În total, în cimitirul acesta ciudat, au mai rămas trei
totemuri.
Ce au avut în cap şi care erau resorturile
spirituale ale celor ce sculptau pentru morţii de la poalele Munţilor Perşani,
asemenea arătări mortuare?
Stâlpii
aceştia, făcuți dintr-o singură bucată paralelipipedică de lemn, mărturisesc
prin prezenţa lor, legătura dintre românii de aici şi dacii lui Decebal. Stâlpii
solari aveau pe ei gravat un cerc, împărţit în opt arcuri egale, precum roza
vânturilor. Evident, unghiurile sunt la 45 de grade, adică exact latitudinea
țării noastre dar și unghiul de incidență al razelor solare, în
directă legătură cu solstițiul de vară. Cercul poate reprezenta
sfericitatea bolții cerești, iar razele care pleacă din centru pot fi ramurile
de brad care amintesc de braduții sau buhașii puși la căpătâiul mortului. Metafora
Soarelui o putem înțelege, dacă o asociem cu viziunea lui Brâncuși
despre vestita Coloană a Infinitului.
Unii stâlpi
aveau gravat și un plic închis, privilegiu pe care îl aveau doar cei vrednici
de încrederea comunității. Scrisoarea acesta este expresia directă a obiceiului
dacilor de a trimite un mesaj zeului lor suprem Zamolxe. Un exemplu clar, care
a dăinuit vreme de două mii de ani și care se pierde azi, prin ,,grija”
nețămurită pe care o avem față de valorile noastre.
O legatură
ciudată, între cultura păgână, paleocreștină și cea creștină, altfel nu se
explică alăturarea celor două simboluri: unul creștin CRUCEA și celălalt păgân,
STÂLPUL. Povești,
frumuseți ascunse, mai vesele sau mai triste există în țară. Rămâne ca după
descoperirea lor, să facem ceva să salvăm, ceea ce mai poate fi salvat. Este
posibil ca vreo doi nebuni ca mine, să meargă în cimitirul mic, discret și
năpădit parțial de buruieni, și să nu mai găsescă nimic. Nimic din ceea ce mai aduce aminte despre credința dacilor despre
moarte.
O completare de la Ion Musceleanu:
,,În general, problema
stâlpilor totemici, a semnificației și vechimii lor, e deosebit de dificilă. În
vremea comunismului, cercetarea istorică era tributară atât formei de cultură
predominante (proletcultismul și apoi protocronismul) cât și ideologiei
politice. Cred că până la daci e cale lungă, mai ales că în Satu Nou, românii
au fost atestati de-abia în Evul Mediu. Ar mai fi și stâlpii de pridvor, la
unele case și biserici de lemn, foarte asemănători cu cei funerari. O altă
problemă interesantă, pe care ați întâlnit-o probabil e cea a pietrelor de
intrare, de obicei așezate în fața porților sau la deschiderea pridvorului.
Adesea au forme circulare, unele (dar nu toate) fiind trovanți. Am mai găsit o gravură cu mănăstirea
Cornetu: http://www.imagoromaniae.ro/imagini/mnstirea-cornetu.html
Un alt
exemplu este Piatra Teiului, una dintre cele mai importante sculpturi
megalitice din Moldova. Aparent, dvs. nu ați surprins chipurile de pe piatră,
probabil neștiind. la momentul respectiv, ce să căutați.
O seară
bună și încă odată, mulțumesc! Ionuț Muscelean"
Pentru mai multe poze si postarea inițială -AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu