O țară de informatori și turnători

Chiar pe prima pagină/copertă a unei cărți care începe să devină obligatorie pentru sănătatea unei nații, pentru toți cei ce vor să înțeleagă, Oliver Jens Schmitt postează un text care pică pentru ne-nostalgici ca un duș cu gheață. Îl redau parțial:

,, În 1989, circa 3% din populație se afla în slujba Securității. Procentual, raportat la populația totală (n.m. 23,2 milioane de locuitori), România avea mai mulți informatori decât Uniunea Sovietică. Teroarea mai întâi pe față, apoi structurală, precum și intimidarea au mâncat ca o rugină societatea românească și au distrus în mare măsură încrederea ca resursă socială centrală. Moștenirea aceasta n-a fost depășită pe plan personal, structural și mental".

Azi, la 34 de ani de la Revoluție, avem încă contingente de populație care manifestă social un comportament afectat de acea rugină securistă. Nu ei sunt acum problema, ci tinerii născuți în libertate care ascultă poveștile spuse de acel corp social afectat iremediabil la nivel personal, structural și mai ales mental. Cei ce votează și azi partide cu iz comunist, cei pentru care societatea normală este cea în care ,,se descurcau"....

Pentru igiena  prezentă și viitoare a societății se recomndă în doze mari: 1918-2018. România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie; Oliver Jens Schmitt, Humanitas