Citindu-le, putem descifra adevărate norme de comportament, care se perpetuează de secole în acest spațiu geografic, devenite în timp chiar repere de viață morală.
Cele mai multe din zicătorile,
zicerile sau proverbele locului, devin adevăruri de necontestat, adevărate sentințe,
suprapuse peste experiențele istorice și învelite bine într-un eșafodaj metaforic.
Practic, nimic nu scapă
atenției și memoriei populare pentru că în aceste proverbe regăsim înțelepciunea
de veacuri a românilor și a celorlalte minorități trăitoare în Țara cea de sus a
Fagilor. Cele mai multe astfel de zicători
se auzeau la șezătorile de iarnă și la clăcile organizate în curțile oamenilor sau
când veneau urătorii, ori mergea Malanca.
Iată, mai jos, enumerate
succint, cele mai cunoscute proverbe locale inclusiv cele despre muncă,
hărnicie şi stăruinţă:
-
Bețivul când îi beat (bat), pare că-i împărat;
-
Numai banul muncit are preţ;
-
Din coadă de câine, nu faci sită de mătase;
-
Lucrul lungeşte viaţa, iar lenea o
scurtează;
-
Nimini n-o să trăiască, lumea să o moștenească;
-
Munca-i temelia vieţii;
-
Dihorul nu mănâncă găini di la casa lui;
-
E scump la tărâțe și ieftin la făină;
-
Lenea-i la om ca şî rujina la fier;
-
A mun(ș)cit o vară, i-a băut într-o sară;
-
Nu-i în casă gospodină unde lenea e stăpână;
-
Ce-și face omul singur, nici dracul nu poate să-i desfacă;
-
În față mumă și în dos ciumă;
-
Sătulul nu crede (ș)celui flămând;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu