Cetatea Soimos este un edificiu
medieval situat pe malul drept al Muresului, vizavi de Lipova, pe dealul Cioaca
Tautului. Este atestata documentar de
prin anul 1278 si a fost construita dupa Prima
Invazie Mongola care a afectat inclusiv aceasta zona.
Cetatea a fost
construita de catre o familie nobiliara. Prima atestare documentara se refera
ladonatia „Castrum Somos” de catre
banul Pal catre fii fratelui sau. Rolul ei militar a
crescut constant incepand cu voievodul Ladislau
Kan al II-lea care a stapanit cetatea prin doi
interpusi, comiti de Arad: Alexandru (1310) si Dominic (1311). Dupa 1315 ajunge
domeniu regal, fiind resedinta comitilor si
vicecomitilor de Arad. (vezi Pensiuni Arad)
Catre mijlocul
secolului al XV-lea trece prin mainile mai multor stapani, fiind donata
succesiv. In final regele Vladislav I a donat-o
familiei Orszag in perioada 1440-1444. In anul 1456 a intrat in posesia lui Iancu de Hunedoara, in cele din urma in 1471 ajunge in proprpietatea capitanului husit ceh Jan Giskra.
In 1509 cetatea si
domeniul revin lui Gheorghe Hohenzollern de
Brandenburg.
In 1514 cetatea este asediata de catre rasculatii romani si maghiari, condusi de Gheorghe Doja dupa ce garnizoana
cetatii condusa de voievodul de Ciuci se rascoala si ea alaturi de oamenii
condusi de Doja impotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern.
In 1541, cand
Transilvania a devenit principat autonom, Soimosul a fost resedinta principelui minor, Ioan Sigismund si a mamei
sale, regina Isabela. in aceasta perioada ea este intarita
si infrumusetata in stilul Renasterii, totodata adaugandu-i-se bastioanele
externe. In curtea interioara putem descoperi chiar si azi unele profile de
piatra de la apartamentele princiare situate la etaj care sunt sculptate
artistic.
Dupa asedii
repetate, turcii au ocupat cetatea in
anul 1552, iar in 1595 a fost recucerita de catre capitanul
lui Stefan Bathori - Borbely Gyorgy - dupa care a ajuns in custodia
domnitorilor din Ardeal printre care si Moise Secuiul - conducatorul luptei de
rezistenta impotriva ocupatiei austriece.
Generalul Gheorghe Basta - dupa ce a fost infrant langa Teius in anul 1602, s-a refugiat in
cetatea Soimosului. Considerandu-se insa mult prea nesigur in aceasta asezare,
a incheiat o intelegere de schimb cupasa Bektas din Timisoara, prin care a cedat
fortareata pentru cetatea din Kladovo de pe malul Dunarii.
In 1599-1600 trece sub stapanirea lui Mihai Viteazul dar este recucerita de turci. De abia in anul 1688 Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominatia
turceasca.
Pierzandu-si treptat importanta militara ca urmare a perfectionarii
altileriei, stricaciunile din timpul si dupa asediu nu au mai fost remediate
niciodata, fortificatiile intrand in paragina. Ca o ultima amprenta
istorica, in 1784, in apropierea acestei cetati s-au
ciocnit rasculatii lui Horia cu fortele imperiale si nobiliare. Parasita in 1788,
zidurile ei s-au transformat treptat in ruine. (vezi Cazare Arad)
