Dar, ultima dată, stațiunea și-a dezvăluit ca o frumoasă domnișoară tainele. Astfel, am cunoscut-o altfel decât până acum, fermecătoare, discretă, strălucitoare la răsărit și misterioasă la apus.
Soția a găsit, pe internet, o pensiune micuță, ascunță la poalele crestelor calcaroase ale Hășmașului, cu doar două camere, foarte spațioase și bine dotate, chiar și cu jucarii, și dimensionate pentru familiile cu unul sau chiar doi copii. Alături într-un spațiu mai mic era o bucătărioară cu de toate, cu un foișor simpatic și cu balansoarul străjuit de o ciupercă de lemn foarte binevoitoare.
Cum ajungeți în stațiune, de pe drumul principal faceți la dreapta și aproape paralel cu acesta, se face un drumeag de pământ ce urcă spre biserica ortodoxă din deal, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul. Înainte de ea, pe dreapta, veți da de această pensiune deosebită.
Gazdele (familie mixtă, ea româncă, el maghiar/secui), construiau acum o altă pensiune mai mare, alături, cu șapte camere micuțe, lucru care cred că va lua din farmecul rustic al primeia. Prețul unei nopți de cazare este de 120 lei, dar merită! De aici am plecat într-o mică drumeție spre Cheile Bicăjelului și satul Trei Fântâni, despre care am scris într-o postare anterioară, și tot de aici am plecat să explorăm Cheile Șugăului, ori pur și simplu ne-am foit prin zona cu mici terase și artizanat, încurcați într-un mod amuzant, de trotinetele de copii sau de nimicurile pe care cei mici și le doresc indiferent dacă au sau nu nevoie de ele..
În rest, bucurați-vă de liniștea dimineților și de intimitatea foișorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu