Cascada și ,,canionul" Tamina

Situată la o altitudine de 1100 de metri pe valea Pietrei Mici în muntii Piatra Mare,  judetul Brasov (vezi Pensiuni Brasov), Cascada Tamina  reprezinta o înșiruire de 5 cascade,  cea mai mare dintre ele avand înaltimea de 10 metri. Formarea ei a fost posibila prin adancirea cu peste 50 de metri a unei mici albii verticale de drenaj instalata pe fisuri in masa calcarelor si datorita prabusirii unei pesteri.
Din punct de vedere al biodiversitatii, arealul cascadei Tamina  este unul deosebit de valoros, deoarece aici se intalnesc numeroase specii si habitate protejate la nivel national si European. Unele dintre cele mai importante sunt cele ale stancilor calcaroase, cheilor, pajistilor alpine, paraielor si izvoarelor de munte.

Stancariile cascadei Tamina sunt printre ultimele refugii ale faunei carpatice, in special pentru pasarile si mamiferele mari. Datorita numarului mare de ursi bruni din zona joasa a cheilor, locului i se mai spune si ursarie. Zona este excelenta pentru iubitorii traseelor de escalada.

Accesul la cascada se poate face din soseaua Timisu de Sus – Brasov  (vezi Pensiuni Timisu de Sus), la aproximativ 1km de Timisu de Sus. Pe partea dreapta a drumului ce duce catre Brasov se observa intr-o curba, o mica parcare si in apropiere bariera drumului forestier ce duce la Tamina.

De la bariera se poate ajunge la cascada fie pe drumul forestier, fie pe traseul marcat cu banda albastra. Durata drumului este de aproximativ o ora. 

Daca alegeti traseul marcat, el va urca prin padure aproape direct catre cascada, el intersectandu-se de cateva ori cu drumul forestier care urca in serpentine.

Traseul este unul deosebit, avand peisaje variate, atat din punct de vedere vizual, cat si din punct de vedere al florei si faunei.

Un drum spre vulcanii noroioși de la Pâclele Mici

Dacă veți ajunge vreodată prin părțile Buzăului, într-o drumeție sau într-un circuit, nu ratați valea Buzăului.
Pe scurt, trebuie mers din reședinta de județ spre Brașov, Nehoiu sau Întorsura Buzăului, în funcție de ce indicator găsiți.
Când ajungeti la Berca, faceți dreapta peste linia ferată și vă îndreptați spre Pâclele Mari și Mici, adică spre vulcanii noroioși atât de vestiți în țară.
Pentru cine nu știe, aceștia nu au nicio legătură cu vulcanismul propriu-zis, ci cu acumulările de gaze din pământ care în drumul lor spre suprafață întâlnesc apele freatice, pe care le îmbogățesc cu CO 2 + alte elemente chimice, apa astfel formată dizolvă repede stratele de argilă și marne (o argilă calcaroasă), astfel se formează noroiul sau mâlul, care răbufnește la intervale neregulate în acele mici cratere pseudovulcanice. Atenție că sunt și momente în care ,,erupția" este mai puternică, nu vă apropiați ca să nu fie nevoie de tratament de par, sau creme de față. Nu că noroiul ar fi acid, dar nu se știe.

Peisajul este spectaculos, cu aspect selenar, parcă din altă lume unde bântuie monștrii subpământeni.
Mai puteți merge la Bădila la dealul de sare numit ,,Sarea lui Buzău " acoperit de vegetatie halofilă (iubitoare de NaCl) sau la Colți (atentie nu ratați drumul județean din Pătârlagele) unde se află singurul muzeu al chihlimbarului din țară (acesta este răşina, mai ales de pin, fosilizată, cine știe, în chihlimbar s-au găsit insecte perfect conservate de milioane de ani).
La Nehoiu, singurul oraș din Munții Buzăului(compuși din culmile Siriu, Penteleu și Podu Calului), mergeți lângă barajul de pe râul Buzău și la urcarea pantei, pe dreapta găsiți o pensiune foarte bună pe care o recomand cu plăcere, cu bune condiții de cazare dar cu o singură baie, pe culoar, care avea toate dotările, inclusiv sampon pentru caderea parului, lucru pe care nu l-am mai văzut de atunci nicăieri. Poate între timp s-au reglat lucrurile.
Dacă aveți drum spre Întorsura Buzăului, nu ratați ocazia să vedeți lacul de acumulare Siriu și peisajul deosebit, iar dacă vă este foame opriți prin satele secuiesti și luați o pâine de două kilograme cu cartofi, să vedeți ce bunătate!

O întâmplare de toamnă la Sucevița

Am considerat întotdeauna această zonă, emblematică pentru ce înseamnă spirit românesc. Cum să nu te ducă gândul la Creator, când vezi ce minuni a lăsat pe Pământ, pentru ca noi să ne bucurăm de ele, este ca atunci când cineva îţi face un bine, vrei să-i mulţumeşti cumva.
Iar noi am multumit, ridicând biserici și, probabil că şi fraţii domnitori Ieremia şi Simion Movilă au gândit că aici este locul ales pentru ctitoria lor și nu au greşit deloc, atunci când în secolul al XVI lea, au tocmit artişti să picteze mănăstirea cu scene biblice, în care fondul imaginilor să-l constituie, după cum probabil ştiti, verdele.
Să trecem în registrul călătorului  și să vă povestesc cum ajungeți.
Prima variantă este pe la Suceava-Păltinoasa-Solca-Marginea (da, vestita localitate cu ceramică neagră, unde nu sunt decât două magazine cu asemenea obiecte, semn că mărginenii își caută locuri de munca in Bucuresti  sau aiurea, ocupându-se acum cu lucruri mai utile şi mai bănoase), unde faceţi stânga spre Suceviţa, de altfel  este următoarea comună; iar a doua variantă este pe Gura Humorului spre Câmpulung Moldovenesc, unde faceți dreapta spre Vatra Moldoviţei, aici o luati la drepta spre Sucevita, acesta este mai lung dar peisajul merită văzut, pentru că traversați Obcina Mare şi în plus puteţi vedea şi Mânăstirea Moldoviţa.
Când am ajuns noi, ce credeți, oprim la Motel Ieremia Movila, în parcare nicio maşină (era sâmbăta), întreb la receptie... ocupat. M-am gândit că or fi plecat toți turiștii din țară, că oricum localnicii și alți moldoveni caută locuri de munca in Timisoara sau în afara țării. Mergem la altă pensiune, Popas Bucovinean (la ieşirea spre Moldoviţa), parcare goală- ocupat, mai mergem la vreo două pensiuni de trei și patru stele, toate ocupate, într-un târziu aflăm. Era programată o nuntă mare.
Așa că am căutat două ore o pensiune normală și un restaurant decent unde să mâncăm, până la urmă ne-am cazat foarte bine, la pensiunea Poiana de Vis şi am mâncat la Popasul Mărioarei, o bombă cu aură de tavernă împuţită, puţin renovată pentru muşterii mai puţin pretenţioşi, dar mîncarea era bună, n-am ce zice.
Dupa amiază am fost la mânăstire și am văzut parada maşinilor de lux și a şmecherilor de parlament, cu mașini parcate pe aleea ce duce spre biserică, mulți băieți cu ceafa groasă care nu pot trece multe clase în modelul de cv și o serie de doamne cochete.
Nu-i asa că vă asteptaţi să vă spun ce am văzut la şi în mânăstire?
Nu, am făcut câteva poze cu mâna tremurândă, ca nu cumva ochii albaştrii ce mă pândeau de la colţ, să-mi ia aparatul, am dat ocol mânăstirii, am admirat zidurile de cetate ale acesteia și m-am bucurat când am văzut câteva brânduşe de toamnă răsărind firave în curtea exterioară a mânăstirii.
Aşa s-a terminat mica aventura la Suceviţa cu ceva urări de bine adresate, slavă cerului, mahărului care a pus stîpânire pe toată mănăstirea și pe toată comuna.

Mergi în 7 ținuturi de poveste

Pentru că vine perioada concediilor, continui cu ponturile și sfaturile legate de zone și obiective turistice de vizitat. Pe lângă ce puteți face în București, în zilele toride de vară, adică vizitarea unor teatre,  a centrului vechi,  sau grădina botanică, există și varianta evadării în câteva dintre cele mai frumoase locuri din țară. Și cum zilele sunt mai lungi și evident nopțile mai scurte, aveți zile-lumină să umblați pe coclaurii patriei, din acest motiv oferta de obiective am grupat-o pe ,,ținuturi". Iată ce a rezultat:


Budești- ținutul bisericilor de lemn UNESCO
Județul Maramureș este recunoscut pentru bisericile de lemn construite cu tehnologie specifică și cu turle foarte înalte. Comuna Budești dispune de minunea inclusă în patrimoniul mondial, cu hramul Sf. Nicolae, construită în 1643. Picturile murale ale biserici de lemn, datează din secolul al XVIII lea, și tot aici se află o colecție de icoane pe lemn pictate pe ambele părți. Budeștiul este recunoscut pentru cultul avut pentru haiducul Pintea, a cărei cămasă de zale și coif sunt păstrate aici cu multă grijă. Țiuntul mai are și alte atracții: rezervația botanică Tăul Brebului, Lacul Morărenilor, porțile maramureșene și Mănăstirea Sf. Împ. Constantin și Elena aflată pe crestele vulcanice ale Gutâiului. 

Boșorod- ținutul cetăților dacice UNESCO
Deși rușinea națională de aici ne întristează și anume lipsa unui drum de acces normal către cetățile dacice, monumente UNESCO, zona tot rămâne atractivă.Vizitează cele două cetăți incluse în patrimoniul mondial, Sarmisegetusa Regia și Piatra Roșie din satul Luncani( jud. Hunedoara). Ele făceau parte din uriașul sistem defensiv imaginat de Decebal, pentru luptele cu romanii. În satul Cioclovina mergi la rezervația speologică Peștera Cioclovina Uscată și vizitează în satul Alun, biserica placată cu marmură din 1938, cu picturi murale. 
Padeș- ținutul peșterilor gorjene
Zona de nord a județului Gorj este foarte bogată în obiective turistice naturale dar și istorice.  La poalele munților Vâlcan, explorează Peștera Cloșani, un monument al naturii, considerată cea mai frumoasă din această parte a țării. Sau caută Peștera Cioaca cu Brebenei sau Peștera Lazului din Cheile Motrului Sec. În centrul comunei găsești monumentul Revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, în satul Cloșani, Casa lui Tudor iar în apropiere niște chei unice cu aspect de defileul, numite Cheile Corcoaiei. Clima mai blândă de aici a favorizat creșterea unui arbust submediteraneean în zona Gorganu. Este vorba de o rezervație de alun turcesc sub formă de arboret. Bucură-te de casele de lemn și arhitectura rurală nord oltenească, de izvoarele cu ape minerale de la Călugăreni sau de serbările populare din lunile de vară.
Săliște- ținutul muzeelor etnografice
O regiune din județul Sibiu extrem de bogată din punct de vedere etnografic. Mărginenii sunt foarte atenți cu tradițiile pastorale și obiceiurile lor anuale, din acest motiv în comună se găsesc trei asemenea muzee etnografice: la Săliște, în satul Galeș unde se află Muzeul etnografic și de artă populară, și în satul Sibiel unde se flă un muzeu etnografic și de icoane pe sticlă. Poți adnmira portul popular al zonei, creatorii și meșterii populari din zonă sunt vestiți pentru: cojoace și pentru prelucrarea artistică a pieilor, pentru cergile și cusăturile populare sau pentru arta în lemn și cerdacele lor crestate. Oprește-te pentru tihna sufletului la schiturile din apropierea satelor, Sf. Opris Miclăuș-Foltea sau schitul Sibiel, admiră bisericile de secol XVII și urcă pe coclaurii Cândrelului la iezerele sale glaciare. 
Sasca Montană- ținutul rezervațiilor naturale
În sudul-vestul județului Caraș- Severin, la poalele Munților Aninei, găsești o zonă cu puncte de plecare spre cele mai spectaculoase chei din țară, Cheile Nerei. Zona te va încânta cu versanții golași de calcar, cu peșterile din pereții abrupți( Peștera Dubova), cu cascadele Beușniței( declarate de curând cele mai frumoase din Europa) sau cu izbucul Ochiul Beiului. Caută în satul Slatina-Nera mănăstirea Sf. Cuv. Parascheva, unde se află un celebru laborator de plante medicinale. Ținutul se află într-o zonă cu climă blândă unde poți întâlni o grămadă de esențe submediteranene, ca iasomia, liliacul, mojdreanul sau cărpinița. 
Târgușoru Vechi- ținutul cetăților domnești
Nu te-ai aștepta ca în sudul țării, în județul Prahova, să poți vizita un ținut încărcat de istorie. După ce savurezi liniștit o mâncare bună la unul din restaurantele din Bucuresti, poți trage o fugă să vezi ruinele unei cetăți de la 1400, construită de Mircea cel Bătrân sau ruinele curții domnești ctitorite de Neagoe Basarab. În centrul comunei vizitează Conacul Moruzzi, în incinta căruia se află un muzeu sătesc sau mănăstirile Turnu și Sf. Pantelimon. Iar dacă chiar te pasionează istoria, mergi în pădurea Strejnicu la monumentul ridicat pe locul unde a fost asasinat Nicolae Iorga în 1940. 
Poșaga- ținutul izbucurilor carstice
În inima Munților Apuseni, în județul Alba, mergi către cele două izvoare unice, numite izbucuri. Apa ce umple diaclazele pereților calcaroși, iese pe neașteptate la suprafață. Încearcă izbucul Feredeul  cu apă caldă chiar și iarna! și Bujorelul cu apă rece toată vara!În satul Poșaga de Jos vizitează mănăstirea Izvoru Poșaga din 1935 iar în satul Poșaga de Sus rezervația botanică cu rarități floristice, Șesul Craiului unde se află și Peștera Belioara.

Dacă ți-au plăcut recomandările mele, caută în blog și alte locuri unde poți evada în sfârșiturile de săptămână, și după ce te-ai documentat serios vis a vis de concertele ce urmeaza în București, informează-te temeinic și despre frumusețile ascunse ale României. În felul acesta rămâi conectat și la trendul artistic din cel mai viu oraș al țării dar începi să-ți cunoști și țara cu ce are ea mai deosebit.

Gura Haitii, o simțire enormă

Pârâul Haita

În Gura Haitii ( comuna Şaru Dornei) ajungeți din Vatra Dornei, ținând indicatorul cu Parcul Național Călimani( 15-18 km.) și după o jumătate de oră ajungeți la capătul satului, unde vă întâmpină un peisaj sălbatic și unic în țara noastră. Nu cred  ai nevoie de serviciul de livrari de flori la domiciliu, atâta timp cât aici găsești fânețe și păşuni întinse pe versanții munților și păduri de molid nesfârșite ce îmbracă gura craterului celui mai mare vulcan din România, cu vârful Pietrosu de 2100 de metri.

Aici se află câteva pensiuni rustice cum este cea a lui nea Traian și a doamnei Rodica, doi oameni BUNI, doi oameni ai muntelui pe cât de căliți de vreme și de vremuri pe atât de calzi și de primitori.
Au construit o pensiune drăguță și cochetă chiar pe malul pârâului Haita, cu camere mici și rustice și cu locuri de campare pe dealul ce urcă spre puținele case împrăștiate printre stogurile de fân. În această lume de capăt de lume, simți cu adevărat că trăiești, te odihnești, te bucuri cu adevărat de viață, mai ales că nu există semnal puternic la telefon, nici Wi Fi, deci nici florarii online, nici cumpărături online, nimic online. Doar tu și natura.
Dacă ești om de-al casei( adică nu vii acolo ca să ai de unde pleca) și dacă doamna are timp, poți să te bucuri de un păstrăv minunat cu cartofi natur și mămăligă fierbinte, de un balmoş irezistibil sau de afine cu mămăligă și smântână.
Asta am mâncat noi, în anii ce au trecut de când am descoperit pensiunea, unde revenim cu drag ori de câte ori putem, chiar dacă de la Bacău faci aproape cinci ore. Ca să-ți bucuri soția  îți poți crea propriul serviciu de comenzi flori, direct de pe fâneța din spatele casei. Eu cred că nimic nu se compară cu un buchet de flori sălbatice de munte.
Mergeți și bucurați-vă de aer curat și liniște, de răcoarea serilor și dimineților, de gălbiorii culeși din pădure sau de florile fânețelor ce mărginesc pensiunea.

Sinaia și cota 2000

Nu mi-a plăcut niciodată, în mod deosebit Valea Prahovei, cu aglomerația sa de capitaliști, dar trebuie să recunosc că peisajul montan este excepțional. Într-un martie friguros, am făcut o călătorie până la Sinaia, de unde am cules câteva impresii.
De la cota 1400 şi până la cota 2000 telecabina face cam şapte minute, timp în care respiraţia îţi este tăiată de peisaj și de... scăderea de presiune.
Un martie cu o zăpadă cum n-a fost nici în ianuarie sau decembrie, îți seamănă în suflet și în corp sentimentul că primăvara este foarte, foarte departe.Toată lumea din cabină privește zăpada strălucitoare, de după ochelarii de soare carrera sau ray ban, bucurându-se de faptul că sunt niște fericiți ai sorții.
Valul de nori ce se ridică precum un zid vaporos, mă trezește din reverie și-mi dă ocazia să constat, că n-am de ce să fiu invidios pe schiori- oricum nu aparțin acelei lumi- asta pentru că pot obține asemenea imagini și pot trăi asemenea sentimente...înălţătoare la propriu.
Jumătate din cabană  este situată sub zăpadă iar mai încolo apare acoperițul unui WC răcoros... nevoie mare. Acest lucru, adică troienele de nea care acoperă construcțiile, este absolut normal aici. Exact ca și cei 2180 de metri ai Muntelui Furnica- ce întâmplare!, cel care străjuieşte Sinaia de sute de ani.
Chiciura sau promoroaca reprezintă un fenomen meteorologic ce se întâmplă pe Platoul Bucegilor timp de opt luni pe an, doar că acum s-a suprapus și peste un strat de zăpadă consistent, acoperind tot ce înseamnă fir, antenă sau crenguţă( bine crenguţă nu, că nu există aici).
După o săptămână, imaginile de la televiziuni arătau domnişoare care se bronzau pe aceste bănci sau macho-clubb-eri bronzându-şi pectoralii și fața conturată de ochelarii de soare barbatesti.
Oricum fiţele şi firmele trebuie arătate, chiar dacă nu ştim să schiem, măcar avem clăpari moderni, costum de schi și lentile de contact permanente, care nu folosesc nimănui, dar măcar pun în valoare ochii.
Preţurile la 2000 de metri sunt pe măsura altimetrului. Nu asta este important, ci felul în care se pregăteşte mâncarea de post, pe cărămizi și cu gaze. Și când te gândeşti că sunt ,,oraşe" în ţară unde acesta este încă un vis. De... este Valea Prahovei și se poate orice!

Circuitul târgurilor populare de iulie(II)

Mănăstirea Polovragi

Scriam și în prima postare despre târgurile și nedeile lunii iulie, despre bogăția extraordinară de tradiții pe care o oferă aceste întâlniri, pentru locuitorii zonelor dar și pentru turiștii dornici de un altfel de ...turism. Recomandările mele merg către cele câteva festivaluri de folclor, bâlciuri de SântIlie sau către șezători din diverse colțuri ale țării.

Este adevărat că multe dintre aceste sărbători au suferit transformări radicale, în ceea ce privește sensul desfășurării lor dar mai ales sub aspectul formei sub care este prezentat. 
De exemplu, ce legătură există între un festival de folclor, ca cel de la Cernat( de lângă Cetatea Ica- cu un bastion recent reconstruit) din Covasna, și multele tarabe cu ceasuri de mana ieftine, brățări și sepci Adibas?
Evident, niciuna.
Plecați așadar, către Băile Herculane, la festivalul intrnațional de folclor Hercules, asta după ce treceți pe la Drăgotești, în județul Gorj, la festivalul de folclor Cântecul văilor. În a doua duminică din iulie, ar fi bine să poposiți la Chieșd, în județul Sălaj, la nedeia de la Gorunul lui Mihai Viteazul, care amintește de victoria lui Mihai de la Guruslau. Tot în amintirea unui mare domnitor, la Războieni, în județul Neamț, se desfășoară o manifestare folclorică numită Sărbătoarea de la Războieni, și cred că bănuiți că este vorba de aminitirea lui Ștefan cel Mare.
Nu ratați, sărbătoarea de 4 zile de la Polovragi( județul Gorj), din apropierea celebrei peșteri și a mănăstirii cu același nume, care, pe lângă manifestări specifice cu dans și muzică populară, are si un important târg de vase și artizanat dar și cu alte tarabe, unde găsiți chiar bijuterii vintage sau haine de același tip.
Alte câteva bâlciuri și serbări populare mai întâlniți la: Tinca, în județul Bihor, o mai puțin cunoscută stațiune cu ape termale, din vestul țării, desfășurată în prima duminică din iulie, la Salcia în județul Mehedinți, la Sărbătoarea grâului, bâlciul anual de vară de la Pietrari din județul Vâlcea, închideți inelul de argint al circuitului nedeilor și târgurilor populare cu  Sărbătoarea Tulipanului, de la Iscroni( lângă Aninoasa), județul Hunedoara, în a doua sau a treia duminică din iulie.


Bucurați-vă de tradiții!

Cum văd eu staţiunea Eforie Sud

Oraşul Eforie a luat naştere pe ,,ruinele " vechii staţiuni Carmen Sylva, şi este compus de fapt din două localităţi separate, Eforie Nord, mult mai mare ca staţiune şi Eforie Sud, unde se află oraşul şi primaria.
Staţiunea Eforie Sud, este mai mică decât prima, are câteva străduţe intime, cu trotuare moderne şi iluminat decent, vile şi pensiuni arătoase, unde se vede munca şi dorinţa oamenilor pentru a crea ceva deosebit.

Un parc şi un teatru de vară, destul de îngrijite de altfel, o faleză ce suferă la capitolul consolidare- multe porţiuni se surpă sau alunecă, datorita friabilităţii stratului de argilo-calcaro-grezos, dar şi din cauza dezinteresului autorităţilor centrale, regionale şi locale.
Promontoriul pe care este situată staţiunea domină cu peste 25 de metri malul mării, astfel că priveliştea îmbrăţişează o mare neagră foarte... albastră.
Din păcate, ca peste tot pe litoral, ori sărăcia, ori prostia, se dau în stambă la tot pasul, cu saltimbanci rataţi ce ocupă inutil trotuarul şi pentru care ar fi mai potrivită căutarea  de locuri de munca la domiciliu, decât misiunea de a înveseli mulţimea. Mulţi rromi-ţigani scăpătaţi cu cruciuliţe luminoase în mână, cu terase îngrămădite între alte terase şi unde sudoarea vecinului îţi lasă loc puţin şi pentru mirosul de pizza. Cu o terasă manelistico-folclorică ce se numeşte ,,Vienez"-daca vă vine să credeţi, cu tiribombe asezate pe faleza şubredă şi proptite cu scânduri să nu cadă în râpă, cu tarabe de patroni estivali situaţi unde credeţi- pe strada ,,Dezrobiriii". Toate sunt tipice pentru litoralul nostru arhaic, pentru care plângem şi ne plângem şi unde chelnerii de ocazie ar face mai bine să-şi caute locuri de munca in Franta sau Austria, că tot vorbirăm de Vienez

Primarul, oricare ar fi el, încearcă să impresioneze turistul cu ceva asfalt, trotuare, două mici străduţe pietonale, câteva pubele ecologice care mimează interesul pentru mediu, dar şi gropi de gunoi dincolo de cartierul de căsuțe şi campingul  sordid din sudul staţiunii.
O plajă semîntreţinută, cu diguri- care sigur aparţin de Apele Române- dezolante şi cu stabilopozi lipicioşi şi alunecoşi.
Cu toate acestea, mă duc vară de vară pe litoral, pentru că se întâmplă şi lucruri bune, condițiile de cazare se îmbunătăţesc, iar pretenţiile turiştilor se dublează, şi pe bună dreptate. Apar terase şi restaurante conduse de oameni de bun simţ, familii cu copii ce învaţă să preţuiasacă banul şi distracţia, cu ceva animatori pe plaja şi cu mult, mult ...soare.

Vatra Dornei- încă o stațiune renăscută

La Vatra Dornei se ajunge ușor, ori pe drumul dinspre Suceava- Câmpulng Moldovenesc, ori dinspre Valea Bistriței de la Piatra Neamț, sau prin pasul Tihuţa, dinspre Transilvania.
Este o stațiune în plin proces de transformare, după ce o bună perioadă a trăit din faima perioadei comuniste.

Deşi străzile arată încă destul de rău, trotuarele asemenea, parcul este semiîngrijit, iar indicatoarele sunt puţine și de multe ori nefolositoare, puterea prezentului european și interesul edililor pot scoate stațiunea din izolare, pentru că are nerv și potenţial de dezvoltare.
Trecem peste acest aspect și vă spun despre locația deosebită a stațiunii, undeva în centrul Ţării Dornelor, la altitudinea de aproximativ 800 de metri, ceea ce situează oraşul pe primele locuri între oraşele de altitudine din ţara noastră.
Poate mulți ați mers cu vestitul telescaun de aici, trebuie să ştiţi că dornenii se mândresc cu el, pentru că este cel mai lung din ţară, are trei kilometri lungime şi pleacă de pe strada Negreşti, de la peste 800 de metri altitudine şi ajunge pe Dealul Negru la 1302 m, aşadar o diferență de nivel apreciabilă(cei din Caransebeş se mândresc şi ei cu un asemena telescaun situat pe Muntele Mic).
Dacă ajungeți cumva în extrasezon (adică toamna și primavara) trebuie să știți că fără cel puţin 8-10 persoane nu funcționează, așa că întrebați și verificați.

Acolo sus, pe Dealul Negru am trăit o mare dezamagire ,, ecologică", când am văzut câte gunoaie pot fi pe munte. Gropi pline cu pet-uri, ambalaje de tot felul, erau răspândite pe o suprafață mare, și mă gândeam ce bun ar fi un ghid de conversatie roman german, ca să aflăm cum se spune la civilizație sau la educație.

Priveliștea însă este superbă, putând fi văzuți Munţii Călimani (vf. Pietrosu 2100 m), Muntele Runc (1149m)  prelungirea sudică a Munților Suhard, cu vârful Oușorul (1639 m), plus o panorama largă asupra Depresiunii Dornelor traversată de Bistrița și de afluentul său Dorna.
În parc se merge pentru aerul curat și pentru a fi hrănite veveritele antropizate de aici, care mai mult sunt sătule decât flămânde. Vioaie și colorate ca morcoveata, sunt strigate de toată lumea, care vine cu nuci (numai cu nuci veniți, nu și cu alte semințe, că nu mănâncă!), Mariana, Mariana!

Este distractiv să vezi copii și bătrâni strigându-le încontinuu, astfel nici nu știu dacă ele vin pentru că le strigi sau pentru că sunt pur și simplu, curioase.
Vă recomand pizzeria din centru, chiar lângă podul de peste râu, și mai ales cofetăria de alături, unde prăjiturile și celelalte scofeturi sunt uriașe, gustoase și ce este cel mai important foarte ieftine (este situată pe principala arteră pietonală).

Câte ceva despre hanurile secuiești

Hanuri secuiești găsești peste tot în drumurile spre și dinspre Sfântu Gheorghe, Brașov, Miercurea Ciuc, Gheorgheni sau Tușnad. De cele mai multe ori sunt case mari cu unul sau două etaje, pe structură de lemn care oferă o cazare în camere cu două sau mai multe paturi (chiar și șase), la  50-90 de lei camera, cu mobilier simplu din lemn solid, vopsit în diferite culori (camera verde, camera albastra,camera roșie etc.) și cu motive florale stilizate inspirate din tradiția și folclorul secuilor.

Paturile sunt destul de late și relativ înalte, în unele din hanuri am găsit chiar saltele din latex, care îți oferă un confort deosebit, la somn.
Ce trebuie să ştiți cu siguranță și ce contează în mod deosebit, este că în toate hanurile se mănânca bine, încă,  dar, și aici ca și în alte locuri ,, românizarea" se produce încet dar sigur, porțiile de mâncare începând să capete alte dimensiuni, de la un an la altul.
Piesa de rezistență, în toate restaurantele tradiționale secuiești este platoul secuiesc, care deși este alcătuit pentru două persoane, satură cu siguranță trei, apoi nu trebuie uitată supa de gulaș iute și gulaşul secuiesc cu niste găluşte mici și simpatice, sau sarmalele uriașe cu mămăligă. După mesele îmbelșugate oferite clienților, siesta se poate face, în mici hamacuri, în leagăne sau chiar în camerele mari și aerisite, unde odihna  este asigurată de minunile de la Salterra, de care vorbeam mai sus.
Si mai este ceva, chiar dacă chelnerii nu știu peste tot foarte bine româneste, te înteleg foarte bine, unii au însă o atitudine aiurită și nu pentru că suntem români, căci am observat aceeasi atitudine și la mesele ocupate de maghiari sau de alte naționalități.
Vara se poate mânca pe terasele cu bănci de lemn și umbrare, având de obicei  în mijloc, o  curte cochetă și bine întretinută.

Gura Humorului, și de iarnă și de vară

Gura Humorului este un oraș simpatic până la un punct, asta pentru că mai sunt multe de făcut, mulți bani de investit,  dar și pentru că are un potențial extraordinar. Este situat la capătul estic al unui culoar depresionar lung, din inima munților Bucovinei, traversat de râul Moldova, culoar ce începe undeva la vest de Câmpulung Moldovenesc. denumit de edili stațiune, orașul începe să arate ca una, chiar dacă termenul nu este suficient de bine definit în România.
Poate ar trebui lansată o campanie, în care să se trimită plicuri cu pliante și explicații la, sau pentru toți turiștii, ca să știe și ei unde ajung să-și petreacă vacanțele.
Orașul are o poziție pitorească chiar lângă versantul sudic al Obcinei Mari, la intrarea în zona montană bucovineană.
Să vedem cu ce se laudă acest orășel interesant:.
-o populație de vreo 16-17000 de locuitori, parțial în oraș, parțial în zona suburbană;
-înconjurat de păduri de fag și de amestec( fag+ molid), ce dau o notă elvețiană( svițeriană) peisajului;
-altitudine de 425 de metri, în lunca râului Moldova și alte câteva sute de metri pe dealurile-munţii din jur;
-o mică pârtie de ski situată, am putea spune, chiar în oraș, ceea ce constituie un real avantaj;
-o zonă centrală destul de atractivă, suficient de bine îngrijită, cu un vag aer de oraș austriac din Carinthia, asta dacă nu ar fi traficul infernal, pentru că drumul național trece prin centrul orașului( camioane, tractoare,automobile, căruțe sau faetoane);
-un muzeu etnografic al Țării Bucovinei, care merită promovat mai mult, mai ales pentru străini;
-un festival de UMOR la HUMOR foarte vestit în ţară și în afara ei;
-la două ore și jumătate de condus obraznic, față de Bacău sau Iași;
În concluzie, megi, vezi și transmite mai departe, fă poze și pastreaza-ti amintirile cu albumele foto de la Cartuseria, revin-o dacă vrei, să te bucuri de un orășel de munte românesc, altul decât cele de pe Valea Prahovei, cea îmbâcsită și aglomerată.

Circuitul târgurilor populare de iulie (I)

Defileul Dunării

M-am gândit că n-ar strica să sugerez două trei idei de circuit mai atipic, legat de sărbătorile populare ale românilor, idei care pot folosi atât turiștilor români, care pot combina vacanțele cu vizitele la aceste nedei, cât și celor străini, care au nevoie de ghizi care să cunoască calendarul desfășurării acestor sărbători.

Recomandările mele, pornesc  de la celebrul Târg al fetelor de pe muntele Găina, care se desfășoară pe muntele cel mai înalt(1486 m) de la limita a trei județe Alba, Arad și Hunedoara, între 20-22 iulie. Tot de Sfântul Ilie are loc la Bărbătești în județul Vâlcea, o șezătoare cu concurs de creație, numit Brâul de Aur. Urmează trei sărbători foarte așteptate în sudul Transilvaniei, cea de la Fundata, din județul Brașov, numită Nedeia Munților, în ultima duminică din iulie, apoi la Săcele unde în cea mai apropiată duminică de Sf. Ilie, are loc Târgul feciorilor, cu cântece și dansuri populare și o alta în județul Sibiu, la Gura Râului, numită de localnici, Sărbătoarea bujorului de munte, care celebrează înflorirea rododendronului, în zona Cândrelului.
Să nu uităm de festivalul medieval de la Sighișoara, care are loc în fiecare an, la începutul lunii iulie, un loc binecuvântat de istorie unde se adună mii de turiști, cavaleri și domnițe, dar și artiști gata să-ți facă pe loc un tricou amuzant personalizat sau să-ți cânte o melodie veche, la un instrument medieval..
În prima duminică a acestei luni, puteți merge la Brâncovenești, în județul Mureș, la Tărgul cireșelor, o manifestare folclorică de tradiție care adună mii de localnici și turiști în fiecare an, atrași de gustul și mirosul îmbietor al cireșelor de iulie. Dacă vă place muzica sârbească, aveți de petrecut la Șvinița, în județul Mehedinți, la Festivalul cântecului și dansului sârbesc. Recomand cu căldură micii sârbești și chifteaua tradițională, plescavița. Nu uitați să vă luați calendare personalizate, suveniruri și alte nimicuri, de pe malul Dunării, din zona spectaculoasă a defileului sau a clisurii.
Alte nedei pe care vi le recomand mai sunt la:Domașnea( județul Caraș-Severin), Milișăuți în Suceava, pe 8-9 iulie, sau festivalul de muzică Maramuzical , din com. Vadul Izei, jud. Maramureș.

Bucurați-vă de tradiții!

O cazare în secuime

Undeva, cândva, într-o iarnă grea ne-am gândit să facem revelionul în secuime, adică în inima ținutului, pe lângă Odorheiu Secuiesc, unde doar 3% sunt români. Decizia n-a fost greu de luat, pretul și promisiunea unor servicii de calitate, ne-au determinat să plătim avansul de 20 % aproape pe loc. Apoi au început să apară temerile legate de diferența dintre ce se postează pe pagina oficială și ce vom găsi acolo, cazuri de genul acesta sunt numeroase.

În sfârșit, pe 29 decembrie am plecat spre Miercurea Ciuc, prin Pasul Ghimeș, am trecut de intersecția cu Harghita Băi și de Băile Homorod, urmând drumul spre Sighișoara și Odorheiul Secuiesc, la câteva sute de metri am făcut dreapta pe un drum local și la capătul acestuia am găsit pensiunea de trei margarete, cu terenurile de fotbal și tenis situate alături.
Arăta așa cum ne-am așteptat și pe afară și în interior, semn că patronii aveau pretenții și de la ei și de la cei ce stabileau prețurile la curățenie în oraș. Practic totul era pus la punct și ordonat nemțește, sau, mă rog, secuiește. Gazde primitoare, grijă mare pentru detalii, un bar frumos la intrare, acolo se putea și fuma, iar din restaurantul cochet și bine amenajat se ieșea într-o terasă ce dădea spre a doua clădire a pensiunii, acolo unde un grup de bucureșteni ocupaseră toate camerele.
De altfel, pentru cine merge în grup este foarte confortabil pentru că în clădirea aceea se află camerele, bucătăria și salonul mare și comod, așa că nu te deranjează nimeni. În plus, am văzut că înaintea sosirii grupului de București, se făcuse curățenie generală, de parcă se întâmpla o vizită de stat. Nimic exagerat într-o altă țară, dar la noi...
Noi am stat în pensiunea mare, deasupra restaurantului, fără zgomot și fără nici o grijă legată de violarea intimității familiale. Doar lipsa balconului a deranjat puțin.
Mi-a plăcut și să vorbesc, mai rar este drept și mai răspicat cu patroana, deosebit de draguță  și îndatoritoare dar și cu domnișoara de la bar, care vorbea cel mai bine limba română, dintre toți angajații.
Un alt lucru interesant este legat de faptul că a fost singura pensiune unde exista o ladă cu jucării și păpuși și un mic spațiu pentru copii,  rămânând plăcut surprinși și de faptul că angajații se jucau tot timpul cu copiii și păreau că efectiv stau la dispoziția noastră. Iar când lucrurile se murdăreau, la propriu, în spațiul de joacă, se înființa imediat echipa de curățenie, alcătuită ad hoc din patroană și vreo doi chelneri, care puneau din nou lucrurile pe făgașul lor normal.

O recomand cu căldură, prețurile pe camera  pleacă de la 90 lei, plus mâncăruri secuiești tradiționale și super gustoase. De aici și până la Harghita Băi se fac 30 -40 min., asta dacă vreți săniuș și ski, sau la Băile Homorod, deși acolo este mai ,, în drum ''cum s-ar zice. Revelionul a fost doar un moment plăcut, pentru că nu-l pot scoate din contextul general cu dans, tombolă și artificii din partea gazdelor.

Nu mă întrebați cum se numește pensiunea, nu asta este important, ci faptul că se poate face turism civilizat și în România.

Aqua City Poprad- Slovacia

Poprad este un oraș slovac de mărime medie, situat la sud de salba de stațiuni montane care jalonează Munții Tatra Înaltă, la doar 8 kilometri de marea stațiune de sporturi de iarnă Tatranska Lomnica. 

Deși se apropie de populația Romanului, acesta are în ,,dotare" un parc de distracții acvatice cum nu găsești, încă, în România, asta și pentru a răspunde așteptărilor turiștilor straăni și slovaci care nu petrec toată ziua pe pârtie. 

Combinat cu un hotel de patru stele și cu un centru de frumusețe bazat pe criogenie, Aqua City Poprad oferă o varietate neașteptat de largă de distracții acvatice și nonacvatice. În spațiul de la intrare găsiți câteva magazine cu aticole sportive și de plajă, cu costume de baie ieftine, de la 5-10 euro.
Voi enumera doar uriașa piscină de dimensiuni olimpice, cele trei băi termale acoperite, topoganul cu apă, bazine exterioare cu apă de la 30 la 40 de grade, saloanele de masaj, restaurantul propriu, spațiu de divertisment pentru copii și jacuzzi-urile sau saunele.
Există un sistem interesant cu mici dulăpioare și cu brățări puse la mână care îți asigură accesul în diferite zone, în funcție de tariful plătit, așa că vă puteți plimba prin tot aqua park-ul lejer, în sandalele de piele, șlapi sau papuci, sau pur și simplu în picioarele goale.

Prețurile sunt extrem de accesibile, eu recomand pachetul familial care costă 38 de euro, pentru trei persoane, o zi întreagă. Aqua City-ul este o alternativă excelentă pentru cei ce nu vin neapărat să practice sporturile de iarnă- așa cum am fost noi- și doresc relaxare și odihnă.

Cele 10 sfaturi ciudate ale turistului

Am  găsit într-un almanah vechi câteva așa zise sfaturi, scrise într-o cheie ironică, la adresa turiștilor care aleg muntele, dar care nu au minime cunoștințe despre drumeții. Le-am adaptat puțin și le-am adus la zi, cum s-ar zice. Iată ce a ieșit.

 Dragă ,,turistule":

1. Îmbracă-te ca la oraş când mergi pe munte, nu uita că trebuie să reprezinţi cultura de mall şi în natură, ia-ți cu tine borseta șmecheră de piele și periuța electrică, sigur la cort ai curent( alt fel de curent, dar nu electric). A, şi nu uita, încălţămintea să fie cât mai nouă iar hainele să nu fie din bumbac sau deschise la culoare.

2. Să nu dai bună ziua nimănui pe munte. Ce ai ajunge dacă ai intra în vorbă cu toti ciobanii, drumeţii, pădurarii sau papagalii întâlniţi în cale.

3. Când faci un popas pentru masă ai grijă să rămână în urma ta peturi, cutii de bere, hârtii, cutii de conserve sau pampersul copilului, pentru ca mizeria lăsată de tine să înnobileze aspectul naturii.

4. Când mergi pe munte sau la iarbă verde este cazul să faci un mare foc de tabără şi dacă poţi, cât mai aproape de umbra răcoritoare a copacilor, poate dai foc la toataă pădurea, și așa ai foc de tabară câteva zile la rând.

5. Atunci când te odihnesti, drumeţeşti sau ești la grătare, să nu uiţi să dai CD player-ul la maxim, pentru ca păsările pădurii cu ciripitul lor tâmpit, să aibă de învăţat ritmurile sau trilurile lui Adi Minune sau ale lui Guţă.

6. Un turist care se respectă, se manifestă de obicei cât mai zgomotos şi în natură şi în cabane sau pensiuni, doar ăia care au de plecat dimineaţă în drumeţie sunt fraieri şi nu trebuie sa doarmă, dacă nu vrea muşchiul tău. Oricum sunt nişte anormali, ce este aia drumeţie!

7. În fiecare cabană, la fiecare terasă în care poposeşti să nu uiţi să-ţi înscrii numele sau iniţialele pe pereţi, bănci sau mese, pentru ca cei care vin în urma ta să afle ,,bucuroşi,, că tu ai cinstit aceste meleaguri cu prezenţa ta. Oricum pentru tine, importante sunt gadget-urile, youtube-ul, androidele sau ultimele tablete. Peisajele nu te interesează, sunt mișto și atât.

8. Să ştii că rostul copacilor sau al pietrelor din peşteri sau de aiurea este acela de a suporta forţa briceagului tău elveţian şi lacrimile de sânge ce ies din inima încadrată de numele tău şi al iubitei tale. Chiar dacă iubirea trece, măcar ai permanentizat memoria legăturii amoroase dintre Gigel şi Coca.

9 . De obicei natura nu trebuie curăţată sau protejată, ea regenerându-se cu mare rapiditate. Asta știi numai tu și dinții tăi pentru care folosești o super periuta, sau picioarele tale pentru care folosești ultima cremă de fițe. Cu natura este însă altfel. Ramurile copacilor sau florile rare din rezervaţii pot fi smulse fără probleme, dacă se poate, florile de colţ sau narcisele trebuie luate cu tot cu rădăcină.

 10. O excursie este cu atât mai reuşită cu cât este mai nepregătită. În fond la ce ţi-ar folosi să citeşti despre locurile pe care le vei vizita, despre trecutul istoric sau despre peisaje. Singura amintire că ai văzut ceva va fi legată de un câine care face pipi cu piciorul ridicat la umbra unui copac sau a unui zid de cetate.

Cripta cu oase de la Neamț

Am mai scris despre osuarul de la Mănăstirea Neamţului și cu alte ocazii, acum sunt în măsură să postez o  imagine de acolo, chiar dacă nu este dintre cele mai reușite. 
Obiectivul, în sine, reprezintă o atracție mai ales pentru cei ce gustă felul acesta de turism lugubru, un subiect suficeint de creepy, ca să îți obligi prietenii să cumpere o cartela orange, și să transmită sentimentele încercate în acea criptă.

Istoria este scurtă, în cimitirul de lângă mânăstire, mai precis din spatele acesteia, sub biserica veche se află o sală în care au pus craniile şi oasele unor călugari şi preoţi ce au slujit în biserică sau în mânăstire şi  care au fost dezgopate cu diferite ocazi ritualice, sau cu ocazia deselor refaceri ale structurii de rezistență a ansmablului mănăstiresc.
Acestea sunt numerotate și însemnate, pentru o pioasă aducere aminte, iar cele mai importante sunt puse pe o masă în centrul încăperii. Acolo poți vedea care au fost călugării sau viețuitorii din mânăstire care au însemnat ceva pentru istoria lăcașului de cult. Cu siguranță sentimentele trebuie împărtășite cu ajutorul mijloacelor multimedia, a telefoanelor inteligente, și a operatorilor de telefonie care au în zona Neamțului o acoperire foarte bună, iar în cazul in care aveți nevoie de  reîncărcare, apelati la serviciul vodafone reincarcare cartela.
Cine este mai slab de înger să nu meargă acolo, deşi dacă te detaşezi puţin de ideea de moarte şi de cimitir, te poti simţi chiar ca într-un film de groază, dar cu cranii şi oseminte adevărate. Dacă vizitați zona, nu uitați să vă luați coduri de reincarcare cosmote, care vă vor ajuta să transmițeți prietenilor, sunetele, atmosfera și pozele acestui tip de turism mortal, din toate punctele de vedere.
Dacă ajungeti acolo, vă explic cum găsiţi osuarul- treceti de biserica mare din centrul curții, iar în spatele ei în zona zidului exterior, treceţi printr-un gang, coborâţi niste scări şi ajungeţi în curtea cimitirului, apoi pe scări în lateralul bisericii.
Încercați să vă păstrați sângele rece, zona este rece cu adevărat.

O vacanță la Danube Delta Resort- Crișan

Pentru mulți români o vacanță în Delta Dunării, este un vis, o idee destul de îndepărtată. Eu cred că totul se datorează lipsei de informații despre destinațiile din acestă parte a României și a Europei. O ,,parte" unică, spectaculoasă și plină de oportunități de distacție, pentru care ar trebui să vedeti ofertele, puse la dispoziție de cei ce au avut curajul să investească în inima deltei.

 Asta dă naştere la întrebarea :unde? Dacă nu cumva dorinţa de a vedea şi simţi un  un loc special, nu te-a bântuit o bună bucată de viaţă, şi atunci nu ai nevoie să cauţi ceva anume. Ce urmează ştiţi cu toţii. Demersuri pline de nerv dar nu de nervi, de găsire şi de identificare a locaţiei, a cazării, a eventualelor obiective turistice de vizitat, iar ceva mai la urmă, apare o ciudată întrebare: cum?

O posibilitate este să te opreşti la prima agenţie de turism care îţi iese în drum, sau calea mai uşoară, un site de rezervări online vacanţe. Un astfel de site te va ajuta să te hotărăşti ce vrei. Sau de ce să nu mergi la țintă și să accesezi siteul celor de la danube-delta-resort.ro.
Cauţi poate un plaur sau un lac cu nuferi, să evadezi în ceea ce, în limbajul trendy de azi, se numeşte loisir, cauţi poate curăţenia arhitecturală a caselor cu acoperiș de stuf, evitând haosul unor orașe cu iz balcanic. Eu cred că opţiunea multora converge către complexul de patru stele de la Crișan, de data asta.
Dacă alegi Delta Danube Resort, poţi combina vizitarea celei mai întinse zone umede din Europa, cu distracţia familiei şi a micuţului, dacă te gândeşti că buzunarul poate suporta şi o partidă de pescuit la știucă.
Oferta de cazare va mulţumi pe toată lumea, copilul( inclusiv copilul din tine) şi familia, aceasta din urmă cu doza de romantism lacustru inclusă. În fond, cine nu ar dori o asemenea combinaţie. Astfel îţi satisfaci  dorinţa de a visa pe malul canalului Sulina, într-un vaporaş ce alunecă uşor pe lângă casele din Crișan,  împărtăşeşti iubirea cu partenerul, asta după ce ani întregi ai visat la asta pe malul...Dâmboviţei.

Nu-ţi mai rămâne decât să consulţi ofertele de cazare supervantajoase de pe site-ul lor, absolut necesar, să-ţi iei un ghid turistic despre minunile deltei, să-ţi umpli gențile cu scule de pescuit și alte accesorii (lumânările pentru serile romantice, sunt de la gazde), să nu-ţi uiţi copilul şi să pleci în cea mai planificată călătorie ...neplanificată, din viaţa ta.

4 zone turistice din vestul și centrul țării și obiectivele lor turistice

Peștera Urșilor-Chișcău

Vă recomand  să redescoperiți vara aceasta patru ,,țări" numite în vechime terra, care ascund frumuseți nebănuite și experiențe rurale unice.

Ţara Codrului- mai puţin cunoscută şi mai izolată, este situată în nordul Dealurilor Silvaniei, de o parte şi de alta a Culmii Codrului, în fapt un mic munte cristalin cu o lungime de 28 de kilometri, este marginită la sud de zona Cehului Silvaniei, la vest de treptele mai joase ale dealurilor ce coboară spre Câmpia Someşului, iar la est de Depresiunea Baia Mare şi de Ţara Chioarului.  Pentru obiectivele turistice de aici se bat străinii care vin cu zboruri de la Napoli, Munchen sau Viena,  doar pentru a vedea cum se păstrează tradiţiile şi obiceiurile unei populaţii româneşti statornice şi mândre, într-o zonă apărată natural, cu păduri întinse de fag şi stejar plus multitudinea de biserici de lemn de sute ani, întâlnite în aproape toate satele Sălajului;
Ţara Năsăudului- regiunea suprapusă peste dealurile cu acelaşi nume din nordul Transilvaniei, situată la poalele Munţilor Rodnei şi Ţibleşului; Obiective turistice: portul popular deosebit al bărbaţilor cu pălării cu pene de păun; casele memoriale ale scriitorului Liviu Rebreanu şi ale poetului George Coşbuc în localităţile cu acelaşi nume; staţiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi; Cei plecati de aici în Spania, care rezervă bilete low cost Bucuresti Madrid, revin constant cu alți și alți străini, din păcate drumurile nu îi ajută încă, cu excepția șoselei Bistrița -Suceva, refăcută foarte bine.
Ţara Beiuşului- suprapusă peste depresiunea-golf cu acelaşi nume, traversată de Crişul Negru, mărginită la nord de Munţii Pădurea Craiului, la sud de Munţii Codru-Moma, cu legături intense cu Ţara Moţilor, peste pasul Vârfurile şi cu Ţara Zarandului, cu deschidere mare către Câmpia şi Dealurile Crişene O zonă mai cunoscută pentru care se pot face rezervări și se pot cumpara bilete online, mai ales pentru Felix; Obiective turistice: puncte de plecare din oraş, către Peştera Meziad, către comuna Pietroasa unde se află Peştera Urşilor( sat Chişcău); bisericile din lemn din Petreasa, Rieni,Tutoreni,Tărcăiţa, Brădet; centre de artă populară cu costume populare, ţesături, mobilier, porţi sculptate, ceramică, cojocărit, dansuri populare; punct de plecare către staţiunea Stâna de Vale din masivul Vlădeasa şi către platoul carstic Padiş-Cetăţile Ponorului;Valea Sighiştelului. Se pot adăuga Baile Felix, 1 Mai și Tinca, cu ape geotermale.
Ţara Chioarului- zona situată la sud de depresiunea Baia Mare şi la vest de Ţara Lăpuşului, încadrată ce Podişul Someşan şi Culmea Preluca la sud şi est şi de Dealurile de Vest la vest; Obiective turistice: zonă folclorică cu coruri bărbăteşti şi de fluieraşi şi etnografică cu case tradiţionale;Cheile Chioarului;

Povestea unui baci și a pensiunii sale unice

Există în munții noștri, oameni pentru care ospitaliatea, simplitatea și buna credință sunt valori sădite adânc în gena lor muntenească. Asta am găsit noi, în sudul Apusenilor, lângă Roșia Montană, la Bucium de Detunate. Un baci, numit Vetălău, care spune că este un nepot îndepărtat al Fefelegii lui Ion Agârbiceanu. Câteva impresii schimbate cu acest om, ne-au relevat un univers de cultură și conștiință românească, cum numai la moți găsim.

Urcăm pieptiş prin cimitirul din Bucium Şasa(la câţiva kilometri de Abrud spre Alba Iulia) şi ne gândim că ploaia şi ceaţa ne vor strica planurile de a admira, poate cele mai frumoase monumente geologice din ţară şi anume, Detunatele.
Mergând, rememorez cu soţia întâmplările de acum zece ani când am urcat cu copii, din tabăra de la Poiana Vadului, spre aceste stânci ciudate şi, după mai puţin de o oră ne oprim la popasul de sub munte unde am adăstat cu copii la un suc și o bere.
Citim cu surprindere ,, Popas Fefeleaga- Popas Particular"(!?), în timp ce micuţul meu Iani, se sperie groaznic de doi câini dezlegaţi. Gardul strâmb nu a văzut vopsea de metal niciodată, dar tocami asta îi dă un farmec aparte.Cineva iese din casă şi strigă la cei doi paznici zgomotoşi: Băsescu!!!, Boc!!!- Marş!!!
Iese râzând şi plin de politeţuri montane Baciul Vetălău, care nu este altul decât strănepotul Fefelegii- cea atât de miloasă şi de muncitoare, şi care a trăit în căsuţele astea de pe munte timp de opt ani- spunându-ne că cei doi sunt numiţi după asemănarea cu politicienii( Băsescu este mare şi fioros și se ia la trântă cu lupii, Boc este mic și drăcos şi pe deasupra ne-a mai şi condus pe traseu până la stânci). Azi, lucrurile s-au schimbat, Băsescu tace din ce în ce mai mult iar Ponta nu este decât un...pisic. Mă rog, chestie de gust.

Fost miner în Valea Jiului, părăsit de soţie și cu o fată de crescut, baciul ştie să râdă de necaz, ştie să-si facă reclamă- imaginaţi-vă ca organizează un festival al Buciumanilor, care a ajuns la a şasea ediţie!- şi ştie să fie o gazdă bună, laudându-se că are curent şi internet pe vârf de munte plus că la cazare nu ia nici un ban, doar că trebuie să plăteşti curentul consumat şi mâncarea. Încălzirea o face cu lemne, la sobe antice, de un rustic sumar, și ne spune că nu-i trebuie lui calorifere de la Dedeman, sau de la alte fir,me, că el are căldura sufletească necesară pentru încălzire.

Nu are decât o cameră sau două ,,de închiriat" nu dispune de cine știe ce accesorii de bucatarie, fiecare descurcându-se cum poate, iar dacă este vară te cazează la CINCI PAIE, adică în... grajdul cu fân.
Și uite așa ne-am îmbogățit cu încă o experiență tulburătoare pentru spiritul și sufletul nostru de orășeni, atenți la nimicurile junglei urbane, pierzând din vedere adevăratul sens al vieții simple, fără complicații și conveniențe rigide.

Defileuri și Săritori în Europa

Vârciorog- Apuseni

În Europa, cele mai mari și mai spectaculoase defileuri le-a format Dunărea la Porțile de Fier( 140 km.), dar și alte cursuri de apă au tăiat asemenea văi, între care Rhon, Rin, Tajo, Duero, Loara, Vlatava, Isar și altele, iar în România: Oltul, Mureșul, Jiul sau Crișul Repede. În marile insule ale Europei se află minuni naturale create de râuri mici dar iuți, care îi lasă pe cei care și-au luat sejururi in Creta, sau Sicilia, ori Malorca, cu gura căscată.
(defileu-plural,  defileuri, ca și hotel= hoteluri, etc.)

De pildă, micuțul râu Titisee, de pe versantul nordic ale celui mai înalt vârf din Masivul Pădurea Neagră, taie o vale atât de adâncă și de prăpăstioasă încât a fost supranumită Defileul Infernului.

Un drum în serpentine, construit în 1770, cu ocazia călătoriei în Franța a Mariei Antoaneta- fiica Împăratului german Francisc I și a Împărătesei Maria Tereza- soția viitorului rege Ludovic al XVI lea, traversează această spectaculoasă zonă.
Mult mai târziu acest drum a fost dublat de o cale ferată; în multe sectoare, acestea dar și torentul si-au găsit cu greu loc, calea ferată și șoseaua modernă fiind nevoite să treacă prin numeroase tunele și peste multe viaducte, așa cum sunt majoritatea autostrăzilor din spațiul fost iugoslav, unde cei ce caută sejururi in Croatia sau Slovenia, se vor bucura sigur de ele. Într-un anumit punct, cei doi versanți sunt atât de apropiați, încât abia lasă să se întrezărească, printre ramurile arborilor, o fâșie îngustă de cer albastru. Acest loc are, de altfel, și o denumire sugestivă, Săritoarea Cerbului.
Cascadele europene cele mai spectaculoase nu se găsesc pe răurile mari și importnate, regula fiind valabilă și în Grecia, Austria, Germania, Italia, Franța sau România. Acestea apar pe unele pâraie mici, ale căror nume nu spun mare lucru: Anio, Velino, Aar, Krimml, Krka, Fullbach, Murg, Doubs, Trümmelbach și multe altele din țările și insulele mari ale continentului nostru.
În țara noastră este la fel, numele săritorilor sau ale cascadelor nu spun multora nimic, pentru simplul motiv, că ele sunt pe afluenți ale râurilor mari: Izvorul Cailor( Maramureș),Urlătoarea( Bucegi), Bâlea ( Făgăraș), Beușnița+ Bigăr( Banatului), Bohodei( Vlădeasa), Vârciorog( Bihor), Pișoaia(Bihor), Răchițele( Gilău).

Bușteni- o stațiune care renaște

Stațiunea montană Bușteni era, pe vremuri, numită de către cei din Sinaia sau din Predeal, Stațiunea Paltonarilor, pentru că se presupunea că aici vin pensionari obosiți și rutinați, provinciali ignoranți și oameni cu portofelele  pe jumatate goale, care-și fac imprumuturi rapide nebancare de la Provident, pentru a ajunge odată în viață aici. În timp însă, percepţia s-a schimbat și orașul Buşteni a devenit un loc de atracție pentru iubitorii de schi și de alte sporturi de iarnă.

Bușteniul este un oraș de peste 12 000 de locuitori situat la poalele abruptului impresionant al Bucegilor, abrupt dat de vârfurile Caraiman (2384 m) și Coștila ( 2498 m), cu amendamentul că dacă se ia în considerare și înălțimea releului de televiziune de peste 100 de metri, aici avem de-a face cu cea mai mare altitudine din România.
Totuși, orașul are, sau avea, mult de suferit la capitolul urbanism și grijă pentru curățenie. Am fost în anii din urmă și am rămas surprins de mizeria de pe trotuare, de dalele din pavaj care erau distruse, răsturnate sau furate, de străzile lăturalnice pline de gropi și de peiajul dezolant oferit de faţadele unor clădiri din centru.
Ce m-a surprins plăcut ?
În primul rând pârtia Kalinderu dotată cu un telescaun ultramodern, unde se urca de la cota 900 până la 1250-1300 de metri, plus traseul de escalada pe gheață situat alături și unde se organizează cele mai cunoscute concursuri din aceasta parte a Europei.
Apoi mi-a plăcut foarte tare pensiunea unde am stat, pentru că, deși mai puțin cunoscută si neamenajata în totalitate, oferă un confort deosebit și un lux și un bun gust cum rar am văzut. Se numea ,,Casa Albă" și este pe drumul ce urca spre pârtie la prima intersectie pe dreapta, după indicator. Iar proprietarii, care voiau să vândă locația, ar fi avut sigur nevoie de un calculator de credit, pentru că locul nu era de vândut și avea potențial. De asemenea, din Bușteni se poate urca spre Babele (cu telecabina) și spre cascada Urlătoarea, dar despre asta am mai scris.
De vizitat muzeul /casa memorială Cezar Petrescu (n-am ajuns, încă!), unul dintre scriitorii mei preferați, cel ce a surprins foarte bine atmosfera interbelică în ,,Calea Victoriei ", în ,,Aurul Negru " sau ororile și absurditățile războiului în ,, Întunecare".

Șase stațiuni balneoclimaterice. Oare mai au șanse?

Este dureros să scrii despre asta, oricât de nepăsător ai fi.

Baia Zânelor- Borsec

Cineva spunea şi se dă de ceasul morţii, de dorul turismului românesc, spunând că nu ştim să vindem poveşti. Istoria şi  legenda  se pot împleti şi se poate alcătui o  poveste vandabilă despre orice loc şi despre orice staţiune. 
Dar...CINE VINE CU BANII?

Tuşnadul are câteva baze de tratament, două- trei hoteluri moderne, dar nu poate scăpa de eticheta de staţiune mică şi  de tranzit; La BăileTuşnad băile se făceau într-o ordine strictă. Dimineaţa în  căzi alimentate din izvorul cu apa mezotermală Ileana iar după efectuarea curei interne în  căzile alimentate de izvorul cu apa carbogazoasă rece, numit  Ana.

Vâlcele, situată lângă Sfântu Gheorghe în Covasna, practic nu mai există, şi acolo se tratau cel mai bine anemiile pentru copii, mai bine cauți cazare la Azuga, sau oriunde pe valea Prahovei, nu a Oltului;

Borsecul este şi mai trist, câteva pensiuni moderne- cu servire si masă excelente-, o pârtie de schi nou nouţă vreo două trasee către peşteri şi cam atât, iar izvorul străvechi  a fost refăcut abia în această vară; Marii admiratori ai Borsecului au fost: Mihai Eminescu, Cezar Petrescu, iar Ionel Teodoreanu plasează acţiunea şi personajele romanului ,,Arca lui Noe" în această staţiune.

Băile Govora au pierdut pariul cu noul turism, în pofida unor mici investiţii, nu există practic niciun restaurant mai acătării, chiar dacă în grădina publică din oraş cântă o formaţie?!, noroc cu mânăstirile din zonă, că de balneologie nu prea mai este vorba.Tristețea acestei stațiuni îmi amintește de Jean Bart și al său Europolis, caz în care caut mai degrabă cazare in Sulina sau la Gura Portiței.

Slănic Moldova trăieşte, încă, din amintiri, izvoarele sunt relativ modernizate, pârtie de schi nu există(încă) iar unele vile şi cazinoul sunt în paragina, parcul mai salveaza aparentele;

Băile Herculane au devenit subiect de glume între turişti, cu toate izvoarele sale termale si cu tot peisajul impresionant al Domogledului si Văii Cernei cei dornici de munte aleg pensiuni sau hoteluri in Rucar sau la Băile Felix, sitate la ani lumină de această stațiune.

Simbolul staţiunii distruse (cel putin partea veche) Băile Herculane este inscripţia /invitaţie: ,, Ad aquas Herculis sacras ad Mediam" ceea ce înseamnă : ,,La apele sacre ale lui Hercule de lângă Mehadia,,.
Cine rămâne uimit de aceasta staţiune, o veritabilă pată neagra a balneologiei româneşti victimă a intereslor financiare: Wolfgang Goethe, Împăratul Franz Iosef sau marele poet Vasile Alecsandri. Acesta din urmă scrie: ,, În zadar vuieşte Cerna şi se zbate/ De-a ei stânci măreţe, vechi, nestrămutate /Şi-n cascade albe saltă pe-a lor şire/ Apa-i trecătoare pietrele rămân..."

Câte ceva despre Slănicul Moldovei

panoramio.com

Slănic Moldova încă trăiește de pe urma gloriei de altădată, când era o staţiune de inters international, iar la cazinoul acesteia(ce rivaliza cu cel de la malul mării) veneau să joace marile familii nobiliare ale vremii și burghezii nou îmbogăţiţi.

La început, veneam în staţiune și ne cazam la hotel Venus, care era mai tot timpul plin de pensionari veniţi la tratament care ședeau în camasile lor cu maneca scurta și pantalonii uzați în holul hotelului, urmărind orice mișcare de la recepție.
Deși modernizat, hotelul și serviciile (inclusiv restaurantul) rămăseseră la nivelul anilor '90, aşa că am părăsit ,,zona " după vreo doi ani și am căutat pensiuni în Cerdac (azi comună suburbană).

Vara, de obicei, mergeam în stațiune cu băieții noștri și admiram unul dintre cele mai frumoase parcuri din ţară(inclusiv un părculeț pentru copii, la standarde europene).
Din păcate, era cam singurul element pozitiv, pentru că și aici domnea aceeași paragină pe care am întâlnit-o în numeroase drumeții prin țară: în zona izvoarelor era jale, doar două fiind amenajate mai modern, restul sufereau, aleile și bancile erau degradate, malurile Slănicului distruse de apele mari din verile trecute.
Într-un cuvânt mai este mult până departe, însă puteați să mâncați un păstrav bun la păstrăvăria- pensiune din zonă. Azi lucrurile s-au schimbat, parcul este populat cu turiști din țară sau străini, din ce în ce mai mulți, predomină însă moldovenii, care vin eleganți, în sacouri de vara, la brațul doamnelor pentru a petrece zile frumoase.

Dacă tot am vorbit despre izvoare, să vă spun că au fost descoperite în 1801 de sedarul (probabil un titlu nobiliar) Mihalache Spiridon, sunt de tip bicarbonatat, carbogazos, sodic, clorurat, slab sulfuroase (miros urât) și sunt folosite în cura endocrină, afecțiuni ginecologice, respiratorii, urinare, cardio-vasculare și biliare (au și diferite denumiri ,,Mihai '' ,, 300 de scări '', ,,Clocotişul '').
Puteți să vă cazați și cu cortul ceva mai departe de stațiune, într-un peisaj sălbatic, dar unde găsiți și vile de închiriat și un camping cu căsuțe, de fapt două, dar situate la aproape doi kilometri unul de altul.

Zona statiunii este străjuita de de munți joși ce fac parte din Masivul Nemira (vf. Nemira Mare 1664 m), ce nu depăsesc 1139 în vârful Dobru ( la poalele lui se află un hotel de trei stele numit la fel) sau 900 de metri în vârfurile Pufu sau Cernica.
De jur împrejurul stațiunii se întâlnesc păduri de amestec de fag și conifere, spectacolul floristic fiind maxim primăvara și mai ales toamna.

La Portoroz, la o cafea

Frumusețea Portorozului constă în situarea extraordinară pe coastele calcaroase,  cu multe case rustice care curg în valuri către micile porturi de ambarcațiuni.
Dintre casele rasfirate pe străduțe înguste răsar peste tot palmieri, pini portocalii mediteraneeni, tuia columnari, măslini, migdali și smochini. Iar la tot pasul, peste zidurile gardurilor, cad tufe uriașe de oleandri roșii, albi, roz sau lila.

Hotelurile de cinci stele care stau aliniate frumos în zona centrală a stațiunii și șiragurile de case cu acoperiș roșu și terase care dau către mare, sunt perfect încadrate în peisajul exotic al acestei oaze de relaxare.
Restaurantele și terasele, pentru toate gusturile și buzunarele, se înșiră frumos pe așa zisa plajă, oferind oricui posibilitatea savurării unei cafele preparate la un Saeco xelsis plus mâncare tradițională și internațională și băutură, cam scumpă, este drept, pentru că în Slovenia TVA-ul la băuturi este de 24 %, mult mai mare decât la alimente.

De ce am spus despre ,,așa numita plajă"? Pentru că la ei, ideea de plajă înseamnă betoane și trotuare de granit pe care se întind prosoapele de plajă, sau zonele cu iarbă verde dintre pinii mediteraneeni. Există însă, o plajă cu nisip și sezlonguri în centrul stațiunii.

Un sezlong este în jur de 10-15 euro pe zi, de închiriat, dar turiștii nu se înghesuie, preferă să stea pe promenadă sau pe pasarelele de lemn care înaintează în apa adâncă și mult mai sărată a Adriaticii.
Dacă este să revin la loisir şi la mâncare, trebuie să vă spun să nu ratați gustul unei cafele făcute la expresoarele de cafea, gust ce va rămâne şi după ce mâncaţi CEVAPCIC, niște mici -foarte mici- care se servesc câte 10 la porție( de la 3 la 6 euro, în funcție de terasă) cu ceapă roșie sau albă și cu un sos de gogoșari.
Mmmm, delicios! De asemenea, nu ratați altă specialitate paniugoslavă( adică răspândită pe tot fostul teritoriu iugoslav) numită PLEȘCAVIȚA, o chiftea uriașă umplută sau nu  cu brânză tradițională, amestecul de carne fiind identic cu cel de cevapcici, adică carne de vită, porc sau oaie, fără amidonul și usturoiul nostru.
În multe restaurante veți fi serviți înainte de orice cu un aperitiv și cu un fel de țuică din partea casei. Cele mai multe dintre restaurante nu trec acest aperitiv în nota de plată.

Pentru relaxare căutați zona din nordul stațiunii numită St. Bernardin, unde se află un complex de patru și cinci stele cu o zonă de spa, cu jacuzii și piscine cu apă termală, la 35-45 de euro de familie pe zi, în plin sezon.
Tot acolo pe promenada cu terase, chişocuri şi chelneri cu cafetiere delicate, faceți cumpărături la magazinele mici, unde sunt la vânzare tot felul de nimicuri și suveniriuri pentru toate buzunarele.Veţi rămâne cu amintiri dureros de frumoase despre un loc unic situat pe mica rivieră slovenă de la Adriatica.

Cu bicicleta prin Căpâlna( de Alba)

Nu merg pe bicicletă pe cât de mult mi-aș dori, insă sunt mici trasee pe care în drumurile mele le-aș face oricând cu iubitul vehicul cu două roți. Ce-mi rămâne de făcut, este să-mi procur o bicicletă bună, ușoară, versatilă, de pe site-ul celor de la Biclop.eu, unde am găsit oferte pentru mine, pentru soție și pentru cel mic. 

Ideal ar fi ca cei ce posedă mașini cu cadru pentru biciclete să vină de acasă cu ele pe Transalpina, sau pe un traseu paralel, de la Orăștioara de Sus, de la celelalte cetăți dacice, din zona Hunedoarei.
Dacă vă inspiră traseul acesta căutați pe site-ul de mai sus, biciclete de vanzare pentru toate buzunarele. Dar hai să vedeți despre ce este vorba.
Povestea traseului de la Căpâlna de Sebeș, începe așa...
La capătul dinspre Sebeș al Transalpinei, se află comuna Săsciori, iar parte componentă a  acesteia este satul Căpâlna. Am  mai explicat despre cetatea dacică din patrimoniul mondial UNESCO,  de ce nu trebuie făcută confuzia cu vestitele ,,Fete de la Căpâlna", din zona Jidveiului.
Opriți-vă, pentru că nu o să regretați.
Parcați mașina în fața unei cabanuțe și trageți tare aer în piept. Strada, deși aproape, pare foarte departe; curgerea apei strecoară în fiecare, fiorul liniștilor ancestrale. Cel puțin așa am simțit eu.
Un tip cald, liniștit și foarte binevoitor are patru cabane, în lunca râului, cu un mic loc pentru cei ce doresc să stea la cort, cu grătare pe malul apei, cu foișor pentru grupurile mai mari ce doresc sa servească masa, și cu un singur... televizor( în cabane nu este televizor, iar chestia asta este nemaipomenită- pur și simplu nu-ți trebuie!).
În căbănuțe, tot confortul. Două camere, baie, bucătărie, o mică terasă, sezlonguri, etc. Cineva s-a gândit la toate. Orice detaliu imaginat de vreun cârcotaș, nu i-a scăpat proprietarului.
În sat găsiți și magazine pentru aprovizionare și chiar o tărie la localnici, contra cost evident, sau o păstrăvărie situată la 50 de metri de complex.
Sus pe vârful dealului se află una dintre cele șase cetăți dacice incluse în patrimoniul mondial UNESCO,  iar la baza acestuia este construită o vilă impunătoare cu piscină și cu terasă, pentru cei ce nu preferă apropierea apei sau doresc confort sporit.
De lângă vilă pornește un drumeag-potecuță prin pădure care vă duce la cetate. Aici aș face un punct cu oferte de biciclete, pentru închiriere, pentru amatorii de bike mounting, lucru pe care l-am și propus proprietarului de pensiune.

Poteca-drumeag a fost amenajată și marcată de proprietar, iar  sus vă așteaptă o priveliște deosebită asupra întregii văi inferioare a Sebeșului. Există un drum amenajat, ceva mai lat care plecă de la indicatorul de la pod, ar fi bine să urcați pe potecă și să coborâți pe drumeagul acela. Tot traseul nu durează mai mult de două ore.