Ce înseamnă să călătorești

În perioada vacanței e plină lumea de persoane care aleargă de colo colo, cu dorința evidentă, maladivă aș putea spune, de a vedea multe obiective turistice într-un timp relativ scurt, așa că, repede, caută bilete de avion cu destinația Roma sau o zonă cu lacuri glaciare din Alpi. Dacă o fac doar ca să aibă despre ce vorbi sau cu ce se lăuda la multinațională, nimic mai firesc, căci e mai bine să poți cita mai multe nume de locuri și orașe; mai trece timpul și mai bifăm vreo stațiune, oras cultural, muzeu sau hotel de fițe sau de nefițe.

DAR, dacă o fac pentru ei, pentru a vedea cu adevărat, îi înteleg. Când vezi lucrurile în fugă, ele ajung să semene unul cu altul.
Un torent pietros de munte este, peste tot, un torent. Astfel cei care cutreieră o lume cu viteză maximă nu vor fi niciodată mai bogați în amintiri la sfârșit față de început.
Cunosc oameni care au wishlist-uri, cu țările și orașele importante ale lumii, și care te anuntă imediat ce pun mâna pe niște bilete de avion pentru Barcelona, sau pentru Colombo, în Sri Lanka, doar cu gândul expres de a te umili.

Adevărata bogăție a spectacolelor constă în detalii. A vedea înseamnă a parcurge detaliile, a te opri puțin asupra fiecăruia și, din nou, a cuprinde ansamblul dintr-o privire. Nu știu dacă unii pot face toate astea rapid, pentru ca apoi să alerge la altceva și să reînceapă. Eu n-aș putea. Fericiți cei din Amsterdam care, în fiecare zi, pot arunca o privire la lucruri de valoare și profită de canalele și de curcubeul vaselor care roiesc în sus sau în jos, de exemplu, ca de un tablou pe care-l ai în casă, așa cum ar trebui să fie fericiți și cei ce au deja biletele de avion pentru Amsterdam, și care se duc să simtă fiorul adevărat al ,,Veneției Nordului".

În timp ce, dacă treci printr-un muzeu o singură dată, sau printr-o țară, ca turist, este aproape inevitabil ca imaginile, amintirile să se amestece și să formeze un soi de imagine cenușie, cu liniile neclare.
După gustul meu, a călători înseamnă să parcurgi un metru sau doi o dată, să te oprești și să privești din nou un aspect abia descoperit al aceluiași lucru. Adesea, dacă te așezi puțin mai la dreapta sau mai la stânga, totul se poate schimba mai mult decât dacă faci o sută de kilometri.

Trebuie numai să alegi un spectacol bogat și variat, astfel încât să nu te moleșească obișnuința. Mai trebuie menționat că pe măsură CE ȘTII să vezi mai bine, un spectacol oarecare ascunde bucurii inepuizabile. Și, la urma urmei, de peste tot se poate vedea cerul înstelat, depinde din ce unghi privești sau cum îl privești.