Muzeul de Arta Lemnului de la Câmpulung Moldovenesc

Câmpulungul Moldovenesc a cam pierdut bătălia pentru un loc fruntaș, între stațiunile Sucevei de munte. Asta dacă a existat cumva o asemenea ,, înfruntare". 
Și nu mă refer aici la ce potențial uriaș are zona ci la infrastructura de stațiune de munte, care nu prea există. Gura Humorului a crescut, are părtie de schi și pare un oraș în expansiune... turistică iar Vatra Dornei, chiar dacă trăiește cumva în trecut, dă semne de renaștere a infrastructurii.


Dintre atracțiile orașului, Muzeul Lemnului este cea mai importantă și mai complexă. Un asemenea muzeu, unic în țara noastră ca dimensiuni și număr de exponate, ar face invidioasă orice adminstrație locală, de oriunde.


Am considerat întotdeauna că unicitatea, vechimea și  numărul elementelor prezente în muzeu, capătă o altă însemnătate, mult mai mare, dacă ghidul, omul trăitor printre exponate,  este dedicat muncii sale. Așa am întâlnit eu, un muzeograf trecut de 50 de ani, cu un defect la picior, care avea toate semnele unui bolnav ridicat de pe patul de spital și care împărtășea cu greu, dar cu pasiune, istoria de sute de ani a țăranilor bucovineni și a relațiie lor speciale cu lemnul.

Am trecut rând pe rând, prin toate sălile muzeului, unde nu numai că am văzut ci am și înțeles geniul meșteșugarilor români, fie ei boștinari( albinărit), dulgheri, dogari, rotari sau simpli cioplitori în lemn.
Mi-au atras atenția, o axilă( pirogă) veche de câteva sute de ani, scobită destul de rudimentar, un car  de 400 de ani, cu toate elementele intacte, inventarul complet al unei stâne de acum 200 de ani, ghioagele și bastoanele, lingurile de lemn de toate dimensiunile, sculpturile realizate pentru Casa Regală,  buciumele, topoarele și furcile, lăzile de zestre și putinelele pentru unt sau smântână.
Expoziția etnografică din curtea muzeului nu am văzut-o din pricina ploii dese și mărunte, dar muzeograful mi-a descris locul și m-a invitat să trec pe acolo într-o zi cu soare.

La minusuri, aș trece frigul pătrunzător din sălile muzeului, semn că primăria nu-și permite facturi prea mari la întreținerea acestui unicat etnografic. Bine, pot înțelege că unele obiecte trebuie ținute la temperaturi scăzute, pentru a nu fi atacate de acarieni sau de alte boli ale lemnului, dar o minimă încălzire ar fi necesară. Un alt minus, este prețul prea MIC, al vizitării muzeului, undeva la 2 lei pentru copil și 4-5 lei pentru adulți. De parcă cine vine să viziteze un asemenea muzeu, s-ar împiedica de pragul de la intrare dacă ar vedea că intrarea este, să zicem 10 lei.

O completare fericită a pasiunii pentru etnografie și folclor, o constituie colecțiile particulare din oraș, pe care vă invit, dacă aveți timp, să le vizitați. Căutați colecția particulară de artă populară bucovineană Ion Grămadă, colecția de linguri de lemn Ion Țugui sau expoziția de sulptură în lemn a sculptorului Ion Maftei.

 Adresă: str. Calea Transilvaniei, Nr.10, tel. 0230 311378