Potecile de lungă drumeție

Știu că nu avem o civilizație turistică avansată și din acest motiv nu ne putem compara cu țările dezvoltate, dar aceasta este o propunere pe care o lansez asociațiilor și cercurilor de turism. Sunt sigur că unii ar spune că nu poți să vorbești de Potecile de Lunga Drumeție( PLD- noroc că nu mai există partidul ăsta, că îndată eram portocaliu și și mai știu ce ...ist), dacă încă nu ai poteci montane amenajate și marcate în toți munții și în toată zona extramontană(podisuri, dealuri, câmpii, deltă, litoral).
Este ca și cum ai arde etapele de evoluție...turistică.
Dar hai să le definim.

Definiții
PLD sunt poteci de drumeție perpedes, care traversează o întreagă țară sau o mare porțiune dintr-o țară, parcurgând și legând între ele zone turistice importante.
Frumusețile demne de văzut în țara asta nu se limitează doar la zona montană, fie ea mai înaltă sau mai joasă, ci și la regiunile subcarpatice( ocne, cule, mănăstiri,vulcani noroioși, trovanți, cetăți, lacuri, agroturism, etc.) de podiș(biserici de lemn, biserici fortificate, rezervații, orașe -cetăți) de câmpie( lacuri sărate, ape termale, minidelte, rezervații de luncă) sau de deltă și litoral( herghelii, dune de nisip, talasoterapie, peșteri). Legătura care s-ar crea între multiplele obiective turistice, ar putea revitaliza turismul în multe regiuni, iar dacă acestea ar fi puse pe google maps și ar fi dublate de trasee lungi de mers pe bicicletă, succesul ar fi garantat.

Istoric
Traseele de lungă drumeție au apărut ca o nouă formă de drumeție pe jos în SUA, în 1921, la inițiativa naturalistului Benton Mac Kaye, care a venit cu ideea amenajării unei poteci care să străbată tot lanțul Munților Appalași. Astfel că în 1935, a fost inaugurată Appalachian Trail, lungă de 3500 de kilometri, și care străbătea 12 state americane și două parcuri naționale. În Marea Britanie există Pennine Way, lungă de 400 de kilometri, care traversează centru regatului, pe linia munților hercinici Penini. În Franța rețeaua de PLD, are peste 20 000 de kilometri, și sunt în administrarea unui comitet național.

Principii 
- traseele să parcurgă zone cu peisaje spectaculoase și puncte de belvedere, pe și lângă crestele montane, cu peșteri și chei, zone împădurite, parcuri și rezervații naturale, izvoare și izbucuri, monumente istorice, cetăți, ruine și mănăstiri, crânguri și cătune izolate sau biserici de lemn;
- traseele de câmpie, podiș jos sau luncă, să treacă de regulă prin zone împădurite, rezervații floristice sau faunistice, sau pe la marginea acestora;
- traseele trebuie să evite zonele urbane și suburbane( cu excepția cetăților și monumentelor din orașe), precum și zonele industriale, minere sau cu halde de steril;
- traseele din zonele de munte și de Subcarpați, trebuie trasate astfel încât să nu prezinte dificultăți de parcurgere; astfel ele vor fi accesibile pentru persoane de toate vârstele;
- numărul de trasee naționale trebuie limitat la 10-12, iar din ele se pot desprinde trasee secundare;

Variante PLD

PLD1- Obcinele Bucovinei- Rarău- Giumalău- Călimani- Defileul Mureșului- Sovata -Praid- Sighișoara- Biertan- Mediaș- Ocna Sibiului- Mărginimea- Transalpina(DN67C)- Novaci- Peștera Muierii- Peștera Polovragi- Muzeul Trovanților( Costești); 550-700 km;

PLD2-  Coasta Iașilor- Dealurile Hușilor- Culoarul Siretului- Mănăstirea Borzești- Pasul Oituz- Balvanyos- Lacul Sf. Ana- Băile Tușnad- Defileul de la Racoș- Piatra Craiului- Culoarul Bran Rucăr- Câmpulung-Curtea de Argeș- Pădurea Bucșani( zimbri)- Platforma Cândești- Câmpia Olteniei- Podișul Mehedinți- Defileul Dunării-  Culoarul Timiș-Cerna- Băile Herculane-Bozovici- Cheile Nerei; 800-900 km;

PLD3- Târgoviște- Topoloveni- Valea Vâlsanului- Barajul Vidraru- Transfăgărășan- Muzeul Badea Cârțan- Cârța-Agnita- Dumbrăveni- Podișul Târnavelor-Târgu Mureș- Bistrița-Valea Sălăuței- Munții Rodnei( Parcul Național)- Borșa- Valea Izei( Valea Vaserului)-  Mănăstirea Bârsana- Sighetul Marmației- Ocna Șugatag;700-800 km;