Unul dintre aceste locuri este
mănăstirea clariselor Csíksomlyó Ágacskája (de clauzură).
Congregația: Surorile Clarise(Ordinul al II lea Regular Franciscan)
Hram: Sfânta Maria de la Porțiuncula, 2 august
Locație:
Str. Șumuleu Mic, nr.4, 530203, Municipiul Miercurea Ciuc, jud.Harghita
Tel/Fax: 266 372 064
Mail: n.klarissza@upcmail.ro
Superioară: Abadessa –Marie-Francois Vincent
« Domnul să fie cu voi întotdeauna,
şi să vă dea
să fiţi şi voi întotdeauna cu El”. Binecuvântarea Sfintei
Clara
Ordinul Clariselor a fost întemeiat de
către Sfântul Francisc şi Sfânta Clara în 1212, în oraşul Assisi. Mănăstirea Csíksomlyó Ágacskája a fost fondată de către Mănăstirea Le
Rameau de Sion din Franţa, la 11 august 2000. Construcția originală a
mănăstirii a fost încredințată arhitectului Tövissi Zsolt, care a reușit o
foarte bună integrare a structurii în ambientul natural al zonei.
“Esenţa
vieţii noastre este prioritatea relaţiei cu Dumnezeu în singurătate, tăcere,
rugăciune, dragoste frăţească, sărăcie radicală...” ( Maica Marie-Paul a
Sfintei Treimi) Dumnezeu ne-a chemat să-i servim pe fraţii noştri prin
rugăciune şi în rugăciune. În fiecare zi avem patru ore de rugăciune personală,
interioară. Cele patru ore de rugăciune sunt: adoraţia, mijlocirea, ascultarea Cuvântului Domnului şi rugăciunea în natură. Viaţa
noastră este chemată să dezvăluie faptul că Domnul iubeşte poporul Său, iubeşte
fiecare creatură a Sa, că este aproape de fiecare. În viaţa de zi cu zi am dori
să ne încredinţăm în întregime Providenţei, primind cu recunoştiinţă tot ceea
ce binefăcătorii ne dau pentru supravieţuire.
În
capela noastră pot să intre şi să participe la Oficiul Liturgic, toate
persoanele pline de bunăvoinţă, care doresc rugăciunea şi tăcerea, indiferent
de naţionalitate şi de religie.
Lângă mănăstire avem
mici schituri/căsuțe, unde pot să se retragă pentru câteva zile sau săptămâni,
cei care doresc linişte, tăcere, și o
întâlnire personală cu Dumnezeu.Ce este clauzura?
Clausură- derivat din latinescul closura, care înseamnă
“închidere înăuntru”, clauzura a fost prima formă de viaţă religioasă în comun
pentru femei. Zilele erau petrecute în rugăciune, iar munca, ce se desfăşura în
interiorul mănăstirii, trebuia să susţină comunitatea. Posibilităţile de
contact cu lumea din afară erau minime şi, oricum, erau mijlocite de grilaj sau
de roată, ce servea pentru a face schimb de produse necesare vieţii sau de alte
obiecte. Astăzi, după sute de ani, această formă de viaţă nu s-a schimbat, cel
puţin în elementele ei esenţiale. Acest fapt a contribuit la răspândirea
imaginii clauzurii ca alegere de a te îndepărta total de lume. În realitate, nu
este chiar aşa, pentru că surorile de clauzură nu sunt eremite şi, după un anumit
program, ele pot participa la un colocviu, cel mai adesea pentru a da un sfat
spiritual sau pentru a li se cere să se roage pentru o anumită cauză. De
asemenea, se crede că surorile de clauzură nu ies niciodată din mănăstire.
Demult, era aşa, dar timpurile se schimbă. Conciliul Vatican II a revăzut multe
dintre aspectele legate de viaţa de mănăstire. Astăzi, motivele pentru care se
poate ieşi din mănăstire sunt obligaţiile birocratice cărora şi surorile
trebuie să li se supună, vizitele medicale sau internarea într-o unitate
medicală. Astăzi putem să urmărim o emisiune de ştiri ca să cunoaştem
problemele societăţii, care formează şi obiectul rugăciunii noastre.
Mănăstirile de clauzură au fost de la început şi vor fi mereu construite în
interiorul oraşelor, fapt care le transformă, mai ales în zilele noastre, în
adevărate oaze de spiritualitate, la care te poţi raporta rupându-te de haosul
vieţii moderne.
21 noiembrie este Ziua mondială
de rugăciune pentru surorile de clauzură din lumea întreagă.
Un comentariu:
Viorel, te felicit pentru aceasta initiativa, de la care ma astept la multe informatii interesante!
Trimiteți un comentariu