Mănăstirea Colț- ctitorie a Cândeștilor

Acum o lună de zile descriam experiența pe care am trăit-o atunci când am ajuns la Cetatea de Colț, cuibul de vulturi al lui Jules Verne. A venit timpul să scriu și despre Mănăstirea Colț, situată peste apa Râușorului, într-un decor care te lasă mut de uimire.

Mănăstirea Colț este amplasată pe un mic platou de la marginea satului Suseni, chiar la intrarea pe valea îngustă a Râusorului, care aici are aspectul unui defileu tăiat în șisturi cristaline.


Se spune că a fost cea mai importantă mănăstire ortodoxă din Țara Hațegului, până în secolul al XVI lea, iar istoria sa se împletește cu cea familiei Cândeștilor, din Râu de Mori, ctitorii acestei mănăstiri. O familie care și-a lăsat amprenta militară, socială, culturală și administrativă pe un teritoriu mult mai vast decât actuala Depresiune a Hațegului, ei fiind și ctitorii Mănăstirii Lupșa din inima Apusenilor.

Dispunând de o poziție strategică, ca de altfel și castelul de peste drum, mănăstirea are aspectul unei fortărețe, cu plan rectangular și navă dreptunghiulară, în care turnul de peste 12 metri înălțime întregește arhitectura sa deosebită. Se poate observa, tot ca element arhitectonic unic, că la etajele superioare existau o serie de ferestre de tragere cu un aspect deosebit de cheie de broască răsturnată.
Ridicată între anii 1350-1450, chiar înainte de curtea nobiliară de peste drum, biserica avea o extraordinară decorație interioară în frescă, care astăzi a fost refăcută parțial în altar, suportul pe care s-a pictat fiind format din glet de var, paie de grâu, coajă de molid, și sâmburi de cireșe de pădure.

Din păcate, evenimentele istorice din Transilvania ating și familia nobiliară a Cândeștilor, evenimente care duc, la finalul secolului al XVI lea, la părăsirea de către aceasta a confesiunii ortodoxe( își iau și numele maghiar de Kendeffy), și trecerea la cea reformată, schimbare care afectează automat toate ctitoriile și bunurile bisericești pe care aceștia le aveau.

Istoria tumultoasă care urmează, plus comunismul dar și lipsa interesului autorităților bisericești, aduc biserica într-o stare avansată de degradare până în 1994, când părintele Calinic și monahul Daniel ( veniți de mănăstirea Hodoș- Bodrog) întâlnesc aici un staul de capre! Cu eforturi uriașe reușesc să restabilească viața monahală aici și să refacă arhitectura originară a mănăstirii.

Azi, găsiți aici o oază de liniște, un loc extraordinar pentru reculegere și încărcare spirituală, unde frumusețea și sălbăticia naturii se împletesc minunat cu bisericuța cu turn și contaforți, din secolul al XV lea.