Plitvice- o minune carstică dincolo de cuvinte

Pentru cine n-a auzit de  Parcul Național Plitvice, menționarea cuvântului carstic, l-ar duce cu gândul la ceva peșteri, cu aceleași stalactite și stalagmite pe care le-a văzut și în România, la Urșilor sau aiurea.

Nu dragilor, Plitvice( se citește Plitvițe) Jezera este cea mai frumoasă zonă de pe Terra! 

Într-o regiune din zona central sudică a Croației,  în Munții Dinarici, aproape de granița cu Bosnia, se află un complex de lacuri carstice de un albastru turcoaz, absolut ireal. 


Sunt zeci de lacuri situate la altitudini diferite, ceea ce creează o salbă de cascade pe o lungime de câțiva kilometri, pentru că aceste lacuri se varsă practic  unul în altul. Parcul este inclus în patrimoniul mondial UNESCO  din 1979,  unde stă alături de Delta noastră, între siturile umede cele mai relevante din lume.

Fotografiile vorbesc de la sine, așa că n-am să vă amețesc cu specificații tehnice, speologice sau geologice, despre fenomene carstice, doline, polii, uvale, concrețiuni de travertin sau praguri uriașe de calcar jurasic, peste care se aruncă miile de tone de apă.

Vă voi spune câte ceva despre cum este organizată zona, în ideea că veți ajunge acolo și îmi veți da dreptate. 

Este cel mai frumos loc de pe Terra!

Cazare

În zona parcului național există o infrastructură turistică impresionantă, zecile de ani de experiență și deschiderea din timpul lui Tito( din perioada fostei Iugoslavii) își arată roadele acum. Mici sate cu vile cochete sunt transformate în pensiuni, cu foișor, peluză, șezlonguri, flori și multă liniște. Într-una din aceste pensiuni am stat și noi, in sătucul care se numeste Jezerce, unde sunt 20 de case aranjate minunat, cu dotări decente de două sau trei stele, la 15 minute de intrarea în parc. Găsiți cazare de la 30 la 70 de euro, în funcție de buget și de perioadă, pe oricare dintre marile site-uri de rezervări. Se pot face și rezervări la hotelurile din apropierea parcului, dar acolo prețurile sunt ceva mai mari. Proprietarii sunt foarte amabili și cunosc două sau trei limbi străine, engleza foarte bine sau germana și încă una la nivel mediu.

Acces în parc și traseu

Există două intrări situate în așa fel încât să nu fie mai departe de 15-30 minute de sătucurile de vacanță, cam 1500-2000 de metri de la pensiune până la poartă. Acolo cumpărați bilete în funcție de traseul ales, E,G, F, K, H,  cel ales de noi  F, are 8 kilometri și acoperă tot ceea ce merită văzut și costă 110 kuna( moneda națională).  Vi se controlează biletul la intrarea în parc și pe vaporaș, așa că este bine sa fiți în regulă. Copilul nostru avea 8 ani, dar sincer nu i-am luat bilet, deși la peste 7 ani este obligatoriu. 

Oricum, banii aceeia i-am cheltuit tot la ei, cu mâncare și cu suveniruri. Se pleacă cu un autobuz format din mai multe ,,vagoane” care vă duce la capătul traseului, de unde începeți să coborâți spre cascade, plimbarea cu vaporașul electric, și către zona de agrement unde se servește mâncare, pe un platou larg, unde mii de oameni admiră frumusețile zonei. Punctul terminus este la Big Waterfall sau Velki Slap, unde rămâneți muți de uimire în fața celor trei perdele de apă care cad de la mai bine de 100 de metri. Pentru detalii: www.np-plivicka-jezera.hr.

Mâncarea

În sătucurile de pensiuni se oferă, contra cost, mic dejun, există mici terase unde se poate mânca un sendviș și se poate bea o bere, dar puteți căuta și un bistro( lângă pârtia de ski) unde vă recomand să comandați Plescavica, carne tocată( ca de mici, dar fără condimentele noastre) cu o specialitate de brânză în interior, cu salată și cartofi incluși, la 8 euro și Lika -Cevap( fără umplutură) sau săturați-vă cu o pizza gigantică. Este bine să aveți kuna la voi, pentru că în euro cursul ,,variază” de la ospătar la ospătar, drăguți de altfel și cu limbile străine la ei(engleza, germana, rusa sau italiana). Berea locală( Velebitsko și Karlovacko) este foarte bună dar și scumpă, între 2 și 3 euro, asta pentru că ei, ca și slovenii, au un TVA mai mare la băuturi decât la mâncare.

Lângă intrările în parc, există hoteluri de trei și patru stele cu restaurante și terase ceva mai scumpe, pentru pretențioși.  Oricum, în două zile am explorat foarte puțin zona adiacentă parcului național, pentru că există cel puțin 10 sate de vacanță, mai apropape sau mai departe de intrările oficiale în parc.