Muzeul de la Sarmisegetusa Ulpia Traiana

 By Sofia Flori

Muzeul de Arheologie se afla oarecum vis-a -vis de complexul arheologic al cetatii si in imediata apropiere a primariei din Sarmizegetusa.

Muzeul cuprinde 5 sali, amenajate pe tot etajul intai. In prima sala se gasesc arme dar si modele de costume din acea vreme, in sala urmatoare este prezentat invatamantul si podoabele romanilor, in sala a treia se regaseste reconstructia uneia dintre fantanile publice dar si felul in care isi masurau timpul, in sala a patra se regasesc obiecte din ceramica descoperite de arheologi, iar in ultima sala sunt prezentate jocurile din timpul romanilor.

LEGATUS - Legati Augusti Legioni erau comandatii legiunilor romane, ca trimisi directi ai imparatului, comandatul suprem al armatei. Un astfel de general, conducea o unitate de 5600 de soldati, facea parte din cele mai inalte clase ale societatii romane, iar cei cativa ani petrecuti in fruntea unei legiuni il pregateau sa devina guvernator al unei provincii. Pentru a conduce o legiune, legatul era ajutat de catre un corp de ofiteri superiori ( tribuni ).

Echipamentul unui ofiter superior era format dintr-o tunica(camasa) rosie, peste care purta un subarmalis din piele, apoi o platosa numita lorica musculata din alama. In picioare purta cizme, tibiile putandu-i fi aparate de cnemide din bronz. La soldul stang purta o sabie dreapta, cu tais pe ambele parti,  de tip gladius sau o spatha, mai lunga, asemanatoare celor folosite de trupele de cavalerie. La soldul drept purta un pumnal drept numit pugio. Casca frumos ornamentata cu o creasta din par de cal sau din pena de strut, vopsite in rosu, constituia un element care arata gradul inalt pe care il purta un legatus. 

CENTURION - reprezenta ofiterii inferiori ai unei legiuni. Initial, un centurion conducea un numar de 100 de soldati, dar mai apoi , in timpul Imperiului, o centurie ( unitate condusa de catre un centurion ) va fi formata din 80 de legionari. Sase centurii formau o cohorta, iar o legiune dispunea de zece cohorte, dintre care prima era cea mai importanta si avea efectiv dublu fata de celelalte.
Fiecare centurion avea drept de viata si de moarte asupra celor 80 de soldati din subordine, duritatea acestor ofiteri fiind bine cunoscuta in randurile soldatilor.  Fiecare centurion era secondat de catre un optio, care ii repeta comenzile rar si raspicat, pentru o mai buna intelegere. Daca centurionul era omorat in lupta, optiul prelua indatoririle.

Echipamentul militar purtat de catre un centurion era format dintr-o tunica rosie, peste care se punea o lorica hamata, adica o camasa de zale preluata de la celti si purtata de catre legionari inca din timpul Republicii. Chiar daca in timpul Principatului, soldatii vor prelua armura din segmente, centurionii vor pastra traditionala armura din inele de fier. Tot pentru aparare, mai purta o casca metalica ( galea) si un scut, de cele mai multe ori oval, numit clipeus. Ca arme ofensive, acesta poseda o sabie scurta (gladius ) si un pumnal drept ( pugio ).
Insemnele gradului unui centurion erau o creasta transversala pe casca, precum si un baston din vita de vie de care se putea folosi la pedepsirea indisciplinatilor. De regula, peste armura, purta decoratiile ( phalerae)  obtinute in cadrul luptelor la care participase.

CORNICEN-UL  -  juca rolul unui ofiter inferior in armata romana, fiind cel care semnaliza sonor diferitele ordine date de catre centurion. Rolul unui cornicen era foarte important, deoarece intr-o legiune, intelegerea perfecta a ordinelor era absolut necesara.
Echipamentul era format dintr-o tunica lunga, peste care purta o lorica hamata din inele de fie , o casca ( galea)  din bronz, un mic scut rotund ( clipeus), o sabie scurta ( gladius ), un pumnal (pugio ) si un instrument de suflat din alama numit  cornu. 
 In perioadele de pace, cornicines alaturi  de bucinatores (cantaretii din bucina ) formau fanfara.
LEGIONARUL ROMAN - legiunile formau unitatile de baza ale armatei romane. Intr-o astfel de legiune puteau fi recrutati doar cetateni romani, ce constituiau infanteria grea. Tinerii soldati erau recrutati la varsta de 17 ani si indeplineau serviciul militar timp de 20 de ani.
In perioada Principatului echipamentul de lupta al unui legionar cantarea aproximativ 35 de kg si era format din:
 -  tunica, de culoare rosie
 -  caligae,  sandale din piele care pentru o aderenta mai buna aveau talpile prevazute cu tinte metalice
 -  lorica segmentata, armura din segmente de fier, ce conferea mobilitate si protectie sporita, atat impotriva loviturilor,  cat mai ales impotriva impunsaturilor de sabie, sageti sau sulite
 -  manica, maneca din segmente de fier ce proteja mana dreapta a legionarului, atunci cand aceasta iesea din raza de protectie a scutului 
 -  galea, casca din fier sau bronz prevazuta cu obrazare, aparatoare de ceafa si de frunte si spatii pentru urechi, ce permiteau soldatului sa auda foarte bine ordinele superiorilor
  -  cingulum, o centura ce sustinea teaca pumnalului
  - scutum, scutul dreptunghiular, semirotund de aproximativ 120 X 70 cm, format din straturi succesive din lemn, acoperite cu piele si intarite cu margini de bronz  si un umbo  metalic. Pentru a pastra ordinea de bataie, scutul era manuit cu mana stanga de catre toti soldatii
  -  gladius, sabie de aproximativ 60 cm, purtata pe partea dreapta. Aceasta arma dreapta si cu tais pe ambele parti se preta foarte bine la impunsaturi si mai putin la lovituri
  -  pugio, pumnal drept, de aproximativ 35 cm, cu tais pe ambele parti, utilizata in lupta corp la corp 
  -  pilum, sulita lunga de aproximativ de 2 m, formata dintr-o coadade lemn si o tija  metalica, lunga si subtire, terminata printr-un varf piramidal. Aceasta arma, foarte temuta, era aruncata de la o distanta de 10-15 m  de catre primele randuri de legionari, avand drept scop penetrarea scutului si uciderea inamicului din spatele acestuia. In cazul in care sulita nu atingea dusmanul, ramanea infipta in scut, tija lunga indoindu-se si incomodand adversarul.
Cel mai mult mi-au placut " luptatorii" din  prima sala si pe loc m-am indragostit de costumele lor dar si de arme. Teaca pumnalului era frumos impodobita iar taisul era extrem de ascutit. Mi s-a spus ca aceste costume sunt date cu o solutie speciala si nu avem voie sa le atingem - doar asa se pot pastra pentru mai departe. Dar eu, normal ca nu ma pot abtine si nu pot sta locului, si am rugat-o din suflet pe doamna sa ma lasa sa pun putin mana, sa vad eu daca sunt reale (armele si costumele) sau ... :). Si da, costumul cel cu zale, chiar era facut din zale de fier si avea o greutate  maare (cred !).

Impresionanta mai este si reconstructia fantanii publice, este total diferita fata de ceea ce stim noi azi. Daca ar mai exista si azi asemenea fantani, mai mare dragul sa bei apa.
Apoi am recunoscut un joc, pe care si eu il jucam in copilarie, si cred ca si foarte multi dintre noi il stiu, se cheama tintar. M-am bucurat sa aflu ca romanii il jucau  si ca s-a pastrat pana in zilele noastre. Am vazut si zaruri, de diferite marimi si confectionate din ce gaseau la indemana. Este un muzeu frumos, cu multe exponate si completeaza informatiile despre cum isi traiau si petreceau timpul romanii.