Fiindca este aproape de Drobeta Turnu Severin, locul meu de nastere, la aproximativ 60 de kilometri, merg destul de des acolo. Este statiunea mea de suflet cu tot cu cladirile neingrijite, cu tot ce are mai frumos sau mai ...parasit.
Eu o pretuiesc si o ador asa cum este!
Pana acum statiunea era prea putin vizitata, veneau doar oamenii care aveau nevoie de bai sau de tratament in apele termale de aici.
Acum statiunea incearca sa isi revina din agonie, cateva dintre hotelurile si cladirile care abia mai stateau in piciore au fost renovate/restaurate. La cele mai multe, lucrarile sunt in toi si vor fi finalizate curand, alte cladiri au fost puse in vanzare si consider ca este un lucru bun pentru ca doar asa isi mai pot reveni.
Au aparut si mai multe modalitati de petrecere a timpului: de la piscinele cu ape termale, la terase sau restaurante mai cochete, plimbari sau excursii pe munte si prin apropiere, catarari, tiroliana, pescuit. Oamenii, majoritatea turisti din toata tara, sunt fascinati de ceea ce au gasit aici.
Pe strazile statiunii sunt multe afise cu diverse modalitati de a petrece timpul liber, anunturi de catarari pe munte dau drumetii- gratuit(probabil cineva care cunoaste traseele si care isi doreste sa impartaseasca si altora frumusetile zonei). Mi s-a parut interesant dar nu am sunat la acel numar.
O surpriza am avut-o vis a vis de felul in care a fost construita Manastirea din Herculane, chiar daca am fost de nenumarate ori in statiune, nu am vazut-o pana acum. Este foarte bine ingrijita, aproape de la intrare pe strada sunt numai ghivece cu flori, iar in interior - totul era curat, ingrijit si parca iti parea rau sa calci incaltat pe covor.
Imi doresc ca statiunea sa reinvie, sa redevina cunoscuta si apreciata cum era odata!
Cont fb- Sofia Flori
Nota: Se pare ca s-au schimbat multe din 2008, cand am fost eu acolo. Iata articolul meu, foarte acid, scris atunci: Baile Herculane- o statiune trista.
2 comentarii:
Ma bucur sa constat ca isi revine frumoasa statiune.Era si pacat,avind in vedere frumusetea locului si istoria ei.
Poate ca au avut noroc si cu intinlnirile celor de la Missa,care sint de prin lumea larga.
N-am mai fost de cinci ani pe acolo,dar -in speranta ca vom gasi un loc de cazare in care sa fim primiti cu catelul-sigur vom merge anul vitor.
Multumesc pentru frumoasa prezentare!
Alexandru.
Chiar citisem un articol recent despre starea jalnica in care se afla multe din cladirile din Herculane si ramasesem cu impresia ca statiunea a intrat in moarte clinica. Ma bucur sa aud ca isi revine usor-usor. M-ai facut curioasa.
Trimiteți un comentariu