Ați fost vreodată undeva, de unde v-ați dorit să nu mai plecați? Mi s-a întâmplat de curând la o locație turistică excepțională. Și nu mi s-a întâmplat numai mie, ci și celor 35 de elevi, cu care am fost într-o excursie prelungită, la Pojorâta, lângă Câmpulung Moldovenesc.
Doamna Erhan, căreia îi mulțumim încă o dată din suflet, este genul de patron care nu lasă lucrurile la voia întâmplării și de la care nu pleci până nu spui: MI-A PLĂCUT! MULTUMESC!
Cazarea excelentă, cu condiții care se ridică la patru stele plus, este dublată de un personal cu care am colaborat excelent. Zâmbitori, amabili, săritori, discreți și dornici să te facă să te simți turist adevărat, chelnerițele și bucătăresele s-au întrecut pe ele însele( doamna îmi spune că nu a schimbat personalul de ani buni, bun exemplu de construire a unei relații loiale).
Știți cum este în multe zone din România turistică, pom lăudat cu fructe frumoase, dar găunoase.
Ei, aici nu este așa.
Porțiile copiilor nu erau doar ca să pară ca s-a pregătit ceva, nu aveai sentimentul acela că bucătăreasa pune și ea ceva în geantă dupa ce plecăm noi. Totul este pentru turiști, fiecare masă( cină și prânz) avea și desert bucovinean, deliciul copiilor: pampuște, poale în brâu, clătite cu dulceață de afine culese din Rarău( inclusiv în ziua plecării am avut sendviș și poale în brâu, deși drumul nu dura mai mult de trei ore).
Cireașa de pe tort, a fost masa din foișorul uriaș de 40 de persoane. Doamna Erhan mi-a propus să luăm masa acolo și să ne ofere o supa de pui și la felul doi friptură la grătar, mici și cartofi prăjiti(dorința copiilor, oriunde merg cu ei!).
Trebuie să vă spun, că am fost în zeci de excursii, în cei 16 ani de învățământ, dar n-am întâlnit nicăieri așa ceva. Peste tot pe unde mergeam singura conditie era să nu fie carne de porc la grătar(scumpă! dacă se poate de pui, că este mai ieftină) și cartofi prăjiți.
Chestii de voință adminstrativă: nu pot că sunt mulți copii, că este greu să îi curăț, că mai bine fac cartofi natur, că nu sunt sănătoși(!?), de parcă mâncam în fiecare zi.
Nu mai vorbesc de implicarea doamnei în procurarea microbuzelor( respect, pentru soferul pensiunii) cu care am mers la Herghelia Lucina, și la Cabana Rarău, pe drumul de munte care pleacă din comuna și despre care am scris aici.
Totul este să VREI, să oferi turistului ceea ce el îți cere.
Am învățat asta, iar reperele mele în ceea ce privește taberele sau excursiile s-a schimbat, în sensul că au crescut. Chiar dacă asta înseamnă că voi merge numai la Floare de Crin, în viitoarele excursii sau individual.
Și nu uita să dai LIKE!
5 comentarii:
Toata stima pentru pensiunea Floare de Crin! Si pentru reportaj, plin de elevi, viata normala si lucruri bine facute.
Dam Like din toata inima!
Trebuie sa ajungem si noi pe acolo!
Multumesc Amelia!
Ati rezolvat cu blogroll-ul?
Tota lumea pierde la indexarea din Zelist, asta pentru ca blogul vostru este foarte vizitat si bine situat in blogosfera.
Incercati.
Cu respect.
Arata foarte bine , si pitoresc.
Imi face placere sa citesc o postare atat de pozitiva. Bravo pensiunei Floare de Crin!
Yepi & DUTA- multumesc dar este meritul exclusiv al gazdelor, eu doar am avut noroc sa o gasesc.
Trimiteți un comentariu