Pensiunea Floare de Crin- minunea turistică din Pojorâta

Ați fost  vreodată  undeva, de unde v-ați dorit să nu  mai plecați? Mi s-a întâmplat de curând la o locație turistică excepțională. Și nu mi s-a întâmplat numai mie, ci și celor 35 de elevi, cu care am fost într-o excursie prelungită, la Pojorâta, lângă Câmpulung Moldovenesc.

După cum a scris și în titlu, este vorba despre Floare de Crin, o pensiune de patru margarete din Pojorâta, situată la doi pași de albia Moldovei și străjuită de simbolurile comunei, stâncile Adam și Eva, ultimele prelungiri calcaroase ale Rarăului.
















Doamna Erhan, căreia îi mulțumim încă o dată din suflet, este genul de patron care nu lasă lucrurile la voia întâmplării și de la care nu pleci până nu spui: MI-A PLĂCUT! MULTUMESC!














Cazarea excelentă, cu condiții care se ridică la patru stele plus, este dublată de un personal cu care am colaborat excelent. Zâmbitori, amabili, săritori, discreți și dornici să te facă să te simți turist adevărat, chelnerițele și bucătăresele s-au întrecut pe ele însele( doamna îmi spune că nu a schimbat personalul de ani buni, bun exemplu de construire a unei relații loiale).
Știți cum este în multe zone din România turistică, pom lăudat cu fructe frumoase, dar găunoase.

Ei, aici nu este așa.

Porțiile copiilor nu erau doar ca să pară ca s-a pregătit ceva, nu aveai sentimentul acela că bucătăreasa pune și ea ceva în geantă dupa ce plecăm noi. Totul este pentru turiști, fiecare masă( cină și prânz)  avea și desert bucovinean, deliciul copiilor: pampuște, poale în brâu, clătite cu dulceață de afine culese din Rarău( inclusiv în ziua plecării am avut  sendviș și poale în brâu, deși drumul nu dura mai mult de trei ore).




Cireașa de pe tort, a fost masa din foișorul uriaș de 40 de persoane. Doamna Erhan mi-a propus să luăm masa acolo și să ne ofere o supa de pui și la felul doi friptură la grătar, mici și cartofi prăjiti(dorința copiilor, oriunde merg cu ei!).
Trebuie să vă spun, că am fost în zeci de excursii, în cei 16 ani de învățământ, dar n-am întâlnit nicăieri așa ceva. Peste tot pe unde mergeam singura conditie era să nu fie carne de porc la grătar(scumpă! dacă se poate de pui, că este mai ieftină) și cartofi prăjiți.

Chestii de voință adminstrativă: nu pot că sunt mulți copii, că este greu să îi curăț, că mai bine fac cartofi natur, că nu sunt sănătoși(!?), de parcă mâncam în fiecare zi.
Nu mai vorbesc de implicarea doamnei în procurarea microbuzelor( respect, pentru soferul pensiunii) cu care am mers la Herghelia Lucina, și la Cabana Rarău, pe drumul de munte care pleacă din comuna și despre care am scris aici.




Totul este să VREI, să oferi turistului ceea ce el îți cere.
Am învățat asta, iar reperele mele în ceea ce privește taberele sau excursiile s-a schimbat, în sensul că au crescut. Chiar dacă asta înseamnă că voi merge numai la Floare de Crin, în viitoarele excursii sau individual.

Și nu uita să dai LIKE!