Este 15 august și de Adormirea Maicii Domnului, toți credincioșii se îngrămădesc, la propriu, în curtea mânăstirii ctitorite de Mircea cel Bătrân, și anume Cozia.
Senzația de sufocare este accentuată și de căldura ucigătoare care își face loc, peste Muntii Cozia si Căpățânii, începând de pe la 10 dimineața, când se înregistrează 25 de grade.
Intri în stațiunea aglomerată cu gândul să vezi. Ce?
Totul este ascuns privirii de foiala de mașini, copii în slip duși de mână de bunici veniți la tratament în împuțitele hoteluri ale sindicatelor, tarabe cu suveniruri unde nu primești niciodată bon( să-l ceri ar fi un act de curaj ieșit din comun). Câteva indicatoare către piscine și ștranduri îți amintesc că te aflii pe tărâmul apelor minerale. Chelnerii soioși care servesc mici, cu aerul că îți oferă pe tavă viața lor, se învârt în terasele unde pensionarii stau la O bere toată ziua. Pe scurt o lume mică și înghesuită. Așa este când te mulțumești cu puțin.
Totuși stațiunea are cu ce!
Vechimea stațiunii sau a localității se duce până în perioada romană, când cuceritorii Daciei au construit Drumul Oltului cu fortificații și castre( lângă oraș- Arutela) numit Limes Alutanus. Odată cu recunoasterea binefacerilor apelor minerale de aici si cu construirea mânăstirii, multă lume vine să se trateze, inclusiv Napoleon al III lea al Franței, ceea ce ridică prestigiul stațiunii devenind una de renume internațional.
Dispune de ape minerale, reci și termale, clorurosodice, bicarbonatate, alcaline, calcice și sulfuroase care tratează afecțiuni ale căilor biliare și ficatului, tubului digestiv, afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare, boli de nutriție și tulburări ale metabolismului, reumatism și boli respiratorii.
Așadar, o zestre bogată cu care mândrește toată Vâlcea. Peisajul este extraordinar, vestigiile antice, relieful spectaculos și Oltul care iese aici din defileul săpat în Meridionali sunt motive suficiente să vizitezi orășelul de aproape 9000 de locuitori. Din păcate investițiile mari lipsesc, și asta se vede. Păcat!
Stațiunea aceasta nu va muri cel puțin dintr-un motiv. Este pe un drum foarte circulat iar în viitorul (foarte) îndepărtat este posibil ca prin zonă să treacă și autostrada Pitești-Râmnicu Vâlcea-Sibiu.
Deși cazuri cu stațiuni cu minunății naturale și cu posibilități de tratament, care practic s-au scufundat există, este vorba despre Borsec și Băile Herculane. Altă tristețe.
Și nu uita să dai LIKE!
3 comentarii:
Chiar ca prima impresie pe care ti-o lasa este "o lume mică și înghesuită"...noi am trecut prima data pe acolo pe la 12 noaptea, ne-am oprit in Calimanesti si era o forfota ca in plina zi...in rest, intr-adevar, chiar ai ce vedea daca ai putina rabdare sa cauti.
Ai mare dreptate, Viorel, in ceea ce spui. Nu inteleg de ce aceste statiuni nu sunt puse in valoare, inclusiv in circuitul international. Altii ar da bani grei sa aiba atatea izvoare minerale cate avem noi si cu compozitii si aplicatii atat de diferite! Nu conteaza ca le cauta mai ales pensionarii (fiindca ei isi trateaza acolo afectiunile, nu merg sa se distreze), de ce nu ne gandim ca prin alte parti sunt si pensionari cu pensii de cateva ori mai maree ca la noi, in euro, care ar plati pentru a beneficia de asa ceva (vezi cati bani intrau in tara inainte, prin Institutul de Geriatrie "Ana Aslan". Nimeni nu ramane vesnic tanar...
Probabil ca s[agile nu sunt suficient de mari si atunci nu intereseaza pe nimeni, nu sunt "atractive" aceste statiuni! Am vazut si documentare TV cu cladiri frumoase, traditionale, lasate in paragina. Prin alte tari se tine cu dintii de "mostenirea trecutului"...
Despre altii, doar tu puteai spune. Cred ca daca as fi vazut atat de multe tari ca tine, as fi fost si mai frustrat.
Cu respect.
@Roxana-corect, ai ce sa vezi dar trebuie sa ai ochiul format. Ori nu asta este ideea. Trebuie sa-ti sara in ochi obictivul turistic, panoul, apa minerala, frumusetea, etc.
Trimiteți un comentariu