Mânăstirea Polovragi, de strajă în Cheile Oltețului

Cu mândria că legendele spun despre aceste locuri că ar fi fost udate de lacrimile lui Zamolxe, dupa înfrângerea dacilor, gorjenii de sub munte au lângă ei o minunată mânăstire. Situată chiar la ieșirea Oltețului din îngustele și spectaculoasele chei pe care le zimțuiește în calcarele Muntilor Căpățânii, biserica are o istorie de peste 500 de ani.

Radu Comisul  și Pătru Spătarul pun temelia bisericii în 1505, în timpul domnitorului Radu cel Mare.

Peste 140 de ani, în timpul domniei lui Matei Basarab, mânăstirea este închinată Bisericii Sfântului Mormânt, după care este răscumparată cu trei pungi de galbeni(?) de către domnitorul Constantin Brâncoveanu.

În timpul domniei acestuia, biserica este practic refacută, adăugându-se pridvorul, clopotnița și zidul de incinta. Monumentul de artă brâncovenească, astfel rezultat, este pictat de artiștii monahi școliți la mânăstirea Horezu, careia îi este încredințat Polovragiul spre administrare.

Se spune că este singura mânăstire din țară care înfățișează în pictura din pridvor o parte din mânăstirile de la Sfântul Munte Athos.
Complexul mânăstirii Polovragi, de o frumusețe aparte și cu o anumită distincție, mai cuprinde si Biserica-Bolniță cu hramul Sf. Nicolae construită la începutul secolului al XVIII lea; prezentată în ultima fotografie( bolniță= încăpere, criptă, biserică, unde sunt păstrate craniile călugărilor după dezgropare).

Cunoscută și ca loc în care Tudor Vladimirescu și-a organizat oastea pentru Revoluția de la 1821, mânăstirea a administrat și peștera Polovragi, timp de 300 de ani.
Acesta se află la câteva sute de metri de mânăstire, creată în peretele abrupt calcaros, fiind adminstrată acum de o asociație speologică.

Un articol despre Cheile Oltețului și peșteră- AICI.
În prezent mânăstirea este de măicuțe (30 de călugărițe) iar hramul a rămas același de la 1505 și anume Adormirea Maicii Domnului.
Coordonate GPS: 45/11/34.11 N; 23/47/19.28 E
Posibilitate de traversare prin chei și peste Curmătura Oltețului, a Munților Căpățânii, pentru a coborî în valea Latoriței, în zona lacurilor Petrimanu și Galbenu.
În apropiere, în localitatea Baia de Fier, Peștera Muierii.