Primele funiculare pe șine înguste. Posibile atracții turistice

În 1891 a fost pus în funcțiune primul tren funicular din țara noastră, la exploatarea forestieră de la Mălini ( jud. Suceava). Calea ferata respectivă avea o lungime de 1500 de metri și era legată de o altă cale pentru trenuri forestiere cu ecartament îngust, în lungime de 20 de kilometri. O viitoare vizită la muzeul memorial al lui Nicolae Labiș, va avea și rolul de a identifica rămășițele sau ruinele acestei intreprinderi de la începutul revoluției industriale din România. Imaginea veche găsită, îmi seamănă foarte mult cu Planul Înclinat de la Covasna, despre care am scris în 2009. Primul funicular aerian a fost construit la Schitu-Golești-Poienari, în județul Argeș de azi ( fost Muscel), unde se exploata și se exploatează și azi lignit. În perioada comunistă au fost construite și alte funiculare pentru minereu de fier la Ghelari-Teliuc sau pentru calcar în Dobrogea, pe aceleași principii tehnice. Primele rămân, însă, în istorie pentru construirea lor într-o perioada în care tehnica nu era așa de avansată.

Cea mai reușită lucrare tehnică de acest gen, este  se pare, cea de la Bușteni, construită în 1908. Era un funicular aerian pentru bușteni - lângă traseul actualei telecabine- care urca pe Jepi, traversa Platoul Bucegilor și ajungea până la vârfurile Blana și Nucetu, coborând apoi pe valea Ialomiței, în total 15 kilometri și 207 stalpi metalici. Cea mai mare deschidere era de 660 de metri, în zona văii Dorului. Aceste realizări tehnice excepționale la timpul lor, n-au fost nici măcar inventariate, cu atât mai puțin conservate. Ele ar putea reprezenta, în cazul șinelor de cale ferată de la Mălini, posibile atracții turistice, dar cu investiții majore, așa cum s-a făcut la Moldovița cu Huțulca sau pe valea Vaserului.