DAR dacă o fac pentru ei, pentru a vedea cu adevărat, îi înteleg. Când vezi lucrurile în fugă, ele ajung să semene unul cu altul.
Un torent pietros de munte este, peste tot, un torent. Astfel cei care cutreieră o lume cu viteză maximă nu vor fi niciodată mai bogați în amintiri la sfârșit față de început.
Adevărata bogăție a spectacolelor constă în detalii. A vedea înseamnă a parcurge detaliile, a te opri puțin asupra fiecăruia și, din nou, a cuprinde ansamblul dintr-o privire. Nu știu dacă unii pot face toate astea rapid, pentru ca apoi să alerge la altceva și să reînceapă. Eu n-aș putea. Fericiți cei din Sighișoara care, în fiecare zi, pot arunca o privire la lucruri de valoare și profită de Turnul cu Ceas, de exemplu, ca de un tablou pe care-l ai în casă.
În timp ce, dacă treci printr-un muzeu o singură dată, sau printr-o țară, ca turist, este aproape inevitabil ca imaginile, amintirile să se amestece și să formeze un soi de imagine cenușie, cu liniile neclare.
După gustul meu, a călători înseamnă să parcurgi un metru sau doi o dată, să te oprești și să privești din nou un aspect abia descoperit al aceluiași lucru. Adesea, dacă te așezi puțin mai la dreapta sau mai la stânga, totul se poate schimba mai mult decât dacă faci o sută de kilometri.
Dacă merg din torent în torent, voi găsi mereu același torent. Dar dacă voi merge din piatră în piatră, același torent va deveni altul la fiecare pas. Și dacă revin la un lucru deja văzut, acesta mă emoționează într-adevar mai mult decât dacă ar fi nou, și chiar este nou.
Trebuie numai să alegi un spectacol bogat și variat, astfel încât să nu te moleșească obișnuința. Mai trebuie menționat că pe măsură CE ȘTII să vezi mai bine, un spectacol oarecare ascunde bucurii inepuizabile. Și, la urma urmei, de peste tot se poate vedea cerul înstelat, depinde din ce unghi privești sau cum îl privești.
Asta facem noi, bloggerii din turism, scriitorii de călătorii, cei care drumuiesc peste munți și prin țări străine. Alegem unghiul, ne așezăm și privim, și vă oferim vouă o sută de perspective ale aceluiași loc.
Nota: Adaptare dupa un articol vechi, dintr-un almanah turistic
7 comentarii:
Ai scris foarte frumos. Uite, asa mi se intampla si mie cand revin in Roma sau Venetia, nu ma mai satur de ele, mai vad cate ceva nou de fiecare data, dar revin cu drag la obiectivele turistice vechi.
Pe de alta parte, ii inteleg si pe cei ce vor sa cuprinda cat mai mult intr-o viata, daca se poate totul, in lungime, ei neavand placerea adancimii.
Într-adevăr, de multe ori vrem sa vedem cât mai mult dar rămânem cu atât de puţin!
Desi in principiu sunt de acord cu tine, Viorel, as vrea sa completez, spunand ca daca te pregatesti foarte bine pentru o calatorie si stii exact ce vrei sa vezi, nu bajbai cand ajungi acolo si mergi la intamplare sau la recomandarea nu stiu cui (de ex. nu-mi plac intrebarile de genul "ce trebuie neaparat vazut?" pentru ca ele denota dorinta de a primi totul de-a gata si din punctul de vedere al altcuiva, nu pe cea de a te informa tu, de a invata; in fond, partea de pregatire a unei calatorii este extraordinara pentru ca iti da prilejul sa inveti cu adevarat ceva despre acel loc), atunci reusesti sa vezi mult in timp scurt si sa observi si detalii, adica sa nu neglijezi "adancimea". Sigur ca si acest lucru trebuie invatat(cum sa faci asta) si exersat si vine cu timpul. Si pentru a calatori este nevoie de experienta. Calatoriile mele in China si Coreea de Sud au durat o saptamana si daca vezi postarile nu cred ca se poate spune ca nu am observat detaliile sau n-am abordat suficiente unghiuri. Ce povestesc acum despre Chang Mai s-a intamplat pe parcursul doar a unei zile si jumatate...Ideea este ca nu nu cat vezi si daca asta se petrece in timp mai indelungat sau mai scurt conteaza, ci cum te pregatesti pentru acest lucru, cum traiesti calatoria in avans. Parerea mea...
A, si chiar daca ma intind cu comentariul (imi cer scuze)trebuie totusi sa notez ca o calatorie mai lunga necesita bani mai multi si nu toti ii avem. In cazul meu, atunci cand merg in Asia, unde avionul - oricat de "ieftin" ar fi biletul, cumparat cu luni in avans - tot scump este, evident ca vreau sa "optimizez" excursia, vazand cat mai mult cu putinta. In plus, in cazul meu, stiind sigur ca nu voi mai avea vreodata ocazia sa ma intorc in acel loc, dorinta e mai mare. Recunosc ca din motiv de varsta sunt un caz particular printre bloggerii care scriu despre calatorii:)
@Ioana- Multumesc.Au si ei parte lor de dreptate.
@nickro-corect.
@traveling- nu o sa ma crezi, dar am scris postarea cu gandul la incredibilul fel in care scrii-extrem de documentat si detaliat- si din care poti avea o imagine de ansamblu.
Multumesc, Viorel! Deformatie profesionala...
Frumoasa abordare... insa sa stii ca si calatoritul cu bifa are sensul lui. Iti spun pentru ca l-am practicat o perioada de timp. E setea de tot care te cuprinde la o anumita varsta sau poate si mai tarziu, depinde. E un fel de dorinta de a cuprinde tot.
Personal, calatoritul cu bifa a fost o etapa extrem de utila. M-a invatat azi sa pot alege, sa stiu ce vreau neaparat sa vad si ce nu vreau sa vad deloc, chiar daca e in top 10.
Serios, m-ai facut sa zambesc! Calatoreala mea de acum cativa ani era trezit la 6 dimineata si colindat pana la 12 noaptea, in mod sigur cu durere in talpi. Imposibil ritm aveam, noroc ca am mai imbatranit intre timp :).
@Liliana- eu chiar sunt invidios pe tine, pe felul in care scrii.Nu mi te imaginam calatorind cu ,,bifa" cum spui.Dar, ai dreptate asa este, pana nu faci dumetie pe fuga nu poti sa ajungi sa apreciezi cu adevarat ceea ce vezi.
Trimiteți un comentariu