La recomandarea unor prieteni care vizitaseră pensiunea anul trecut, am făcut o întreprindere curajoasă şi servindu-mă doar de referinţele lor, am decis să organizez o tabăra cu clasa unde sunt diriginte, la Casa Lucia, în localitatea Moroieni din judeţul Dâmboviţa.
Între dealurile Subcarpaţilor Curburii şi cu privirea sprijinită pe pantele sudice ale Bucegilor, zona îţi taie răsuflarea. Nu atât prin aerul care este cel mai curat din ţară( aici se afla unicul sanatoriu de boli pulmonare!) cât prin curgerea continuă a imenselor păduri de fag, în care zăreşti verdele mai închis al coniferelor sau argintiul scoarţei de mesteacăn.
Aici, doi oameni inimoşi: domnul Radu şi doamna Lucia, au ales să construiască în buza dealului o splendidă pensiune de patru stele, cu toate dotările moderne, mai putin aer condiţionat- dar la ce-ţi trebuie?- care se pretează excelent pentru o tabără. Un salon mare de luat masa unde încăpeau 35 de copii, foarte bine amenajat şi o terasa exterioară sunt alte dotări care mi-au plăcut. Bine, foarte mult mi-a plăcut tradiţia de a te servi singur cu ţuica casei!
Mai multe pe Casa Lucia.
Le multumesc încă o dată pentru sprijinul acordat în organizarea taberei şi pentru că au făcut tot posibilul ca ,, taberiştii,, să se simtă minunat.
Mai jos câteva poze cu pensiunea şi cu activităţile copiilor MEI!
În salonul de jos, cu masa de ping pong şi cu intrare la jacuzzi şi saună, unde desfăşuram concursurile şi unde copii experimentau toate dansurile, inclusiv...blues-urile.
La iniţiativa domnului Radu şi cu ajutorul unui prieten din Bucureşti, i-am dus pe copii cu căruţa pe valea pârâului Ruşeţu, îngrămădiţi şi hurducaţi, nu vor uita prea curând...
Focul de tabără făcut în lunca râului lângă terenul de tenis, a fost cireaşa de pe tort asezonată cu super gogoşile Doamnei Lucia şi ale Doamnei Crina dar şi cu sutele de cântece ale unor copii speciali şi cu sutele de ...bancuri.
O drumeţie pe dealurile Moroienilor se lasă cu un cules asiduu de frăguţe de iunie.
Printre ramurile mestecenilor despletiţi de vânt se înşiră primele vârfuri ale Bucegilor.
Terenul de tenis, fotbal, basket unde copii mei au învaţat prima oară OINĂ, mă rog o variantă propusă de mine, măcar un merit să am şi eu, nu?
La drumetie prin Muntii Bucegi, pe valea Ialomiţei şi prin Cheile Orzei, spre barajul unde n-am mai ajuns, la Scropoasa.
MAI MULTE POZE AICI.
5 comentarii:
O initiativa frumoasa, Viorel, care - sunt sigura - i-a bucurat mult pe copii!
Felicitari pentru initiativa!
Felicitari pentru initiativa!
Valea Ialomitei este superba, salbatica si periculoasa (din cauza ursilor). Are o gramada de chei, avene, lacuri, cabane, precum si Pestera Ialomicioarei (unde se presupune ca a disparut Zalmoxe timp de 3 ani). Din fericire (dar si din nefericire) drumul care o strabate nu este betonat ci este drum forestier.
De aici se pot face trasee usoare spre platoul Bucegilor (Babele si Sfinxul) si spre Varful Omu.
Ar fi fost extraordinar daca ati fi ajuns macar la Scropoasa (la baraj, deoarece exista si cabana Scropoasa), spre bucuria copiilor, insa exista riscul intalnirii cu Mos Martin iar raspunderea unui dascal pentru siguranta copiilor este foarte mare.
Ar fi bine ca acesti copii superbi sa afle ca au fost atat de aproape de una din bogatiile turistice ale Romaniei, in sensul revenirii lor aici peste cativa ani.
@Traveling, Cristina-Multumesc!
@Florin- asa este, nici nu iti inchipui ce frustrare am avut ca nu am ajuns acolo(La Scropoasa).Chestie de organizare, am avut ceva probleme cu autocarul care ne-a dus pana la tabara de elevi, de unde incepea traseul.Asta e.Poate la anul...
Cu respect.
Cea mai frumoasa tabara la care am participat . Activitati interesante , distractie, foarte bine organizat!
Vlad Dorneanu
7E
Trimiteți un comentariu