Mânăstirea Bistriţa şi primul letopiseţ al Moldovei

Mânăstirea Bistriţa poate fi considerată cea mai veche construcţie religioasă de pe aceste meleaguri nemţene, actele de danie menţionând-o ca ctitorie a lui Alexandru cel Bun, încă de pe la 1407. Se află la doar 6 kilometri de municipiul Piatra Neamţ, în drumul către Bicaz unde se face dreapta pe o şosea, cale de 3 kilometri, spre satul cu acelaşi nume, care aparţine comunei Viişoara.

În secolul al XVI lea, mai precis în 1554, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu, reface radical această mânăstire şi cere istoricilor din acea vreme să alcătuiască un letopiseţ numit,,Pomelnicul de la Bistriţa", primul din Moldova, cu toate faptele, evenimentele şi domnitorii dintre anii 1359-1506, şi care se păstrează până astăzi.

Mânăstirea trebuie vizitată pe îndelete pentru că are ce oferi vizitatorului curios sau pelerinului. Din păcate, timpul petrecut de mine acolo a fost foarte scurt, însă voi enumera câteva dintre frumuseţile sau vestigiile care se află în muzeul de artă bisericească, găzduit de clopotniţa de la intrare, zidită de Ştefan cel Mare în 1498.

Aici se găsesc două icoane oferite lui Alexandru cel Bun de către Împăratul Bizanţului, Ioan al VIII lea Paleologu, poate cele mai vechi din Moldova, câteva fragmente din mantia domnitorului dar şi clopotul dăruit mânăstirii de Ştefan cel Mare.

Zidirea bisericii s-a făcut cu un scop precis, acela de a deveni necropolă domnească, astfel că aici sunt înmormântaţi:Domnitorul Alexandru cel Bun şi prima sa soţie Doamna Ana, fiul lui Ştefan cel Mare, Alexandru, soţia Domnitorului Ştefan Lăcustă şi vornicul muntean Ivaşcu Golescu.