Nu am vizitat niciodată o herghelie, dar norocul ne-a surâs în toamna asta când am avut drum spre Sâmbăta de Sus. Din drumul naţional ce leagă Braşovul de Sibiu, faceţi dreapta în comuna Voila, şi intraţi în satul Sâmbăta de Jos, iar în centrul localităţii întâlniţi, tot pe dreapta panoul indicator către hergehlie.
Un ghid îmbrăcat ca un jockeu(era de altfel cel care participa la curse sau demonstraţii cu caii) ne ia banii(9 lei de persoană, dar se fac reduceri pentru grupuri) si ne plimbă printre lipiţanii de diferite tipuri, într-un padoc lung şi aerisit, vechi dar destul de curat.
sala de harnaşamenteCaii nu au nevoie de prezentare, sunt frumoşi şi atât, cel putin pentru necunoscători ca noi, ei reprezintă cele mai nobile animale domesticite de om, dar se pare, după spusele ghidului, nu atit de inteligente pe cât credeam. Caii sunt buni executanţi şi se conduc în mod deosebit după reflexe si condiţionalităţi în timp ce câinii, în viziunea sa, sunt mult mai inteligenţi.
poneiul românescTrist este că herghelia abia supravieţuieşte, fiind finanţată de Romsilva în proprietatea căreia se află, deci cu bani de la stat, plus veniturile proprii din vizitare sau din vânzarea de cai. Constatăm că nu este sau nu poate fi o afacere si că un lux din acesta nu-si pot permite decât cei foarte bogaţi care pot întreţine cabalinele.
Caii de prăsilă şi caii de vânzare sunt mai căutaţi, iar poneiul românesc este un dulce călut care stă izolat de prietenii săi. Se poate face echitaţie pe mica arenă situată vis a vis de fostul sediu al hergheliei, acum o imensă ruină. Este de fapt un castel în stil baroc din secolul al XVIII lea(1770), construit de baronul transilvănean Brukenthal şi care avea în interior o frescă ce înfăţisa o partidă de vânatoare din Munţii Făgăraş.
castelul în ruinăProgramul de vizitare și informaţii utile, găsiţi pe un blog interesant- http://lipizzaner-hf.blogspot.com
5 comentarii:
Privirea celor doi cai pare trista si nici nu e de mirare daca te gandesti cam cum traiesc...Din pacate, spre orice aspect al vietii cotidiene ti-ai intoarce privirea, lucrurile sunt cam la fel...
Si daca caii pot fi ajutati d ebanutii pe care ii dam ca sa ii vizitam, hai sa o facem cat mai multi dintre noi!
Corect.Sunt de aceeasi parere.
Eu cred ca ghidul nu a vazut nici un film cu Zorro si calul lui. :-))
Incet, incet, aceste animale nobile care au servit omenirea sute de ani, sunt inlocuite de masini fara suflet.
Progresul are si o parte trista.
Aveti dreptate Domnule Ilan.Am ramas si eu surpins.
Un an bun cu sanatate.
La multi ani!
Superbi caii.
Am fost in vizita la o mini ferma din Arges, com Recea, la un prieten care are ponei, cai, caini care alapteaza pisici, caini de rasa, si chiar stancute care latra.
Reclama de la Whiskas cu motanul tarcat... Whiskas acela era motanul lui.
Ce am admirat foarte mult, este faptul ca iubeste animalele, si cu toate greutatile pe care le are, le intretine.
Pacat ca statul nu il ajuta cu nimic.
Trimiteți un comentariu