sâmbătă, 21 august 2010

Târgul de Floci, destinul trist al unui strălucitor oraş


Eram student când am auzit prima dată de TârgulOraşul sau Cetatea de Floci. Bineînteles că am râs, cine nu ar face asta?
În subculturile noastre de cartier flocii sunt o chestie intimă, deşi conform DEX-ului aceştia înseamnă: smoc mic de lână sau matase sau fir de păr încreţit!?
Ştiam că este aşezat la marginea Câmpiei Bărăganului, lângă locul de confluenţă al Ialomiţei cu Dunărea, însă nu trecusem pe acolo niciodată ziua, doar noaptea, spre mare.
Explicaţia este simplă. Pe hărţile vremurilor apărea localitatea Linucastrum Flocx, sau dacă vreţi Cetatea Lânii, care se leagă de definiţia din DEX dar şi de fenomenul transhumanţei. 
Zona unde se varsă Ialomiţa este la capătul a ceea ce numim Balta Ialomiţei, în fapt un ostrov imens prins între două braţe, din care cel mai circulat este Borcea. Aici, aluviunile formau VADURI, adică locuri de trecere prin apa fluviului ocolite de vapoare, dar iubite și în același timp utilizate de ciobanii ardeleni care reuşeau, astfel, să treacă în Dobrogea turmele lor.
Ei, ştiţi cum se numeşte zona acesta unde plătiţi pe pod ca să ajungeţi la mare? -Giurgeni-Vadu Oii. Acum aveţi tabloul complet al apariţiei în 1431, sub domnia lui Dan al II-lea, a unui oraş cu peste 20 000 de locuitori.
O cetate medievală cu biserici situate pe grinduri, cu case de piatră şi cu beciuri, cu negustori levantini şi lioveni, care mişunau pe acolo în căutarea unei târguieli.

Ori,  după cum spune legenda, cu un întreg oraş subteran care avea rolul de a ascunde aurul râvnit de otomani şi de tătari, fapt pentru care aici era o garnizoană de 1500 de militari pe timpul lui Matei Basarab.

Şi mai ales, aici se vindea LÂNĂ adică FLOCI!
Un alt aspect important  și interesant este legat de locul naşterii domnitorului Mihai Viteazul. Într-un oraş aşa mare, o femeie de neam, frumoasă şi strălucitoare, îi cade cu tronc domnitorului Pătraşcu, rezultatul, cel mai mare şi mai bogat oraş al Ţării Româneşti va da unul dintre marii conducători de oşti din Țara Românească. 
Piua Petrii a fost un sătuc de pe digul Ialomiţei, ultima aşezare care amintea de Târgul de Floci, dispărut din cauza inundaţiilor într-o noapte, aşa cum pare să fi dispărut şi fratele mai mare, uriaşul târg, deşi oficial războaiele ruso-turce de pe la 1770 au măturat zona şi deci şi oraşul cu flocii săi şi cu aurul lui, undeva, în lada de nestemate a istoriei.












6 comentarii:

Matash spunea...

Felicitari pentru articol. De cate ori am drum spre mare si o iau pe drumul de la Giurgeni-Vadu Oii nu ezit sa le arat pretenilor ca pe un camp a fost odinioara un oras. In urma cu ceva ani, student la Istorie fiind, am petrecut cateva saptamani in practica la Piua Petrii. Locul era mai putin amenajat decat azi...

Viorel Iraşcu spunea...

Multumesc Matash si ma bucur ca sunt oameni care nu raman surprinsi la auzul numelui acestui fost oras.Daca ai fost la Piua, sigur ai auzit de crucile mergatoare, care se deplaseaza datorita substratului afinat si infiltratiilor de apa.Cu respect.

Nikol spunea...

:) La o aruncatura de bat de Giurgeni locuiesc bunicii mei...

Viorel Iraşcu spunea...

Inseamna ca maninci si mult peste si cred ca si multe ...icre negre.

Anonim spunea...

va multumesc din suflet, pt. aceasta postare si ca sa ma intelegeti mai bine, am radacini ingropate acolo... tatal meu, era nascut si crescut la BRAILITA si de mic copil stiam, ca la TARA DE FLOCI, trebuia sa fie capitala tarii noastre! va imbratisez, cu drag!

Viorel Iraşcu spunea...

Iti multeumesc mult anonimule.

Re-Descoperă România Episodul 11. Cheile Nerei și Lacul Dracului

  Comuna Șopotu Nou, Județul Caraș -Severin, Depresiunea Almăjului/ Bozovici, Munții Almăjului, Grupa Banatului   Septembrie 2008 surs...