Păltiniş- cea mai înaltă staţiune din ţară

perpectiva asupra Muntilor Cândrelului, de 2244 metri


vilele de la intrarea în staţiune


zona telescaunului unde se urcă spre vârful Onceşti, ce are altitudine maximă de 1717 metri, dar telescaunul urcă până la pe la  1640

După ce ieşi din Răşinarii lui Goga si Cioran, urmând linia de tramvai!, te înscrii pe un drum plin de vile si pensiuni care mai de care, până când începe urcuşul pe versanţii Munţilor Cibinului(subunitatea mai joasă a Cândrelului).
Maşina negociază curbele cu greu, pe marginile de asfalt mărunţit si neîntreţinut şi jilav, de, ce să-i faci pădurea și umezeala îşi iau tainul.



Pantele sunt din ce în ce mai abrupte, doar trebuie să ajungem pe platoul cristalin al Munţilor Cândrelului, undeva la 1400 de metri într-o microdepresiune de altitudine, de unde încep traseele către Iezerele Cândrelului, vestitele lacuri glaciare sau către lacul Vidra din îndepărtatul Parâng, ori către salba de lacuri de acumulare de pe Cibin si Sadu.
Altitudinea la care veti găsi staţiunea(pe net) variaza între 1440 şi 1450m, iar decorul arhitectonic este sărăcăcios, cu câteva monumente din secolul al XIX lea, întemeiate de Societatea Carpatină Transilvană, din care mai pot fi enumerate(si descoperite, dacă puteţi, printre viluţe si pensiuni) Casa Turiştilor sau Casa Medievală.

Dar cel mai important aspect pentru cei ce caută acestă staţiune, în afara celor ce merg la ski) este legat de extraordinarul aer ozonat si plin de aerosoli iodaţi ce trateaza asteniile, boala Basedow, afecţiunile de plămâni sau surmenajul.
Aici se înregistrează un număr mare de zile senine, la care nu te-ai aştepta într-o zonă de munte, datorită situării ,,deasupra norilor", ceea ce face ca verile să fie răcoroase dar plăcute în lipsa precipitaţiilor care se înregistrează mai jos.
Îmi pare rău că am aflat mai târziu că undeva lângă schitul Păltiniş se afla mormântul marelui filozof Constantin Noica. Când vom mai avea ocazia să străbatem cei 34 de kilometri din Sibiu până la Păltiniş, o vom face cu siguranţă.

Cu cortul la Chiril, lângă Rarău

tepuşe cu cârnaţi!

greu cu focul, greu cu vântul


perpectiva asupra Pietrelor...

O excursie scurtă de o zi la Chiril, în drum spre Gura Haitii, ne-a amintit de traiul la cort, de data asta în trei și nu în doi ca pe vremuri.
Valea Bistriţei oferă peisaje şi sate încântătoare ca acest sătuc Chiril, din comuna Crucea, unde am ales să campăm, în mica noastră drumeţie auto pedestră pe şi spre Rarău.
Undeva la intrarea în sat de pe drumul naţional, faceti dreapta cum mergeți spre Vatra Dornei si după 1500 de metri daţi de un imaş din lunca pârâului, chiar lângă o casa cocoţata pe deal( se vede și în poza iar doamna de acolo ne-a adus lapte cald muls, pentru cel mic!).
La instalare am avut ceva probleme cu vântul nemilos, un fel de briză de munte ce cobora vijelios de pe pantele Rarăului si zădărnicea acţiunile noastre, precum fixarea cortului sau aprinderea focului!
De acolo, urmați drumul cu mașina sau pe jos până la schitul Rarău sau până la Pietrele Doamnei. Despre acestea în viitoarele postări.