Am rămas
surprins să aflu că există în România şi biserici monument prezente pe lista
patrimoniului mondial, care au şi altceva în afară de fortificaţii și picturi.
Aceasta biserică menţine sau ascunde în turnurile sale un obicei multisecular
şi unic în lume, anume depozitarea produselor de şuncă şi slănină din sat.
Acest obicei se mai practică sporadic în câteva comunități reformate sau
catolice din țară, multe din turnurile fortificațiilor numindu-se ,, ...al
Slăninilor".
Ideea de comunitate unită, de
întelegere între membrii ei este atât de bine reprezentată de obiceiurile din
zonă încât, deşi nu sunt secui, sunt mândru că asemenea tradiţii se mai
respectă în ţara mea.
Biserica din Dârjiu,
judetul Harghita este situată la 20 de kilometri de Odorheiu Secuiesc, pe
drumul spre Sighişoara. Undeva după Feliceni, faceţi stânga şi urmăriţi
panglica de asfalt îngust și modernizat(!) care vă duce până în comună.
Aici,
surpiză, drumul nu mai este asfaltat ci foarte desfundat. De fapt, nu este o surpiză pentru ţara noastră.
S-or fi terminat banii la indicatorul cu patrimoniul
mondial UNESCO.
Oricum, peisajul este
fabulos și aduce oricui aminte de stilul de viață transilvănean, cu obiceiurile
lor domestic, în care se amestecă influențele germane, maghiare și românești.
Doamna care ne întâmpină
la portița joasă cu țâțâni ruginite este soția pastorului unitarian și un fel
de ghid al bisericii. Rămânem uimiți de zona de incintă a fortificației plină
cu obiecte vechi, un adevărat muzeu în aer liber, cu lăzi uriaşe pentru depozitarea
cerealelor, cu cărute cu roţi de lemn şi mici cămăruţe renovate unde vara
drumeţii sunt ospătaţi cu ceapă, urdă, şuncă şi slănină.
În interior nu putem
fotografia pentru că pictura ce-l înfăţişează pe Sfântul Ladislau și cărămida
cu inscripţie runică din secolul XIII, se pot deteriora.
Este ușor de înteles
aspectul, mai ales că doamna se exprimă politicos de stricat în limba română, astfel
că mergem către amvonul şi altarul bisericii unde se ţin slujbe din secolul
XIV-XV.
În acele timpuri, după
marea invazie tătară, se vorbea despre o biserică a cărei apariţie, spune
legenda, a fost anunţată de o stea. Iniţial a fost construită în stil romanic-
tip hală- apoi transformată în stil gotic cu ziduri cu contraforţi.
Întrebăm din nou despre
şuncă şi ni se spune că, după Crăciun oamenii o ţin în casă până dă căldura,
după care mută hălcile afumate în turnul/ bastionul de vest, unde microclimatul
și aerarea tipică fac ca aceste ,,porcării" să devină absolut delicioase.
Nu este singura atracție,
apa din fântâna cetăţii este considerată miraculoasă și este folosită de pastor
la Botez, iar tot aici ciobanii mulg oile și obţin un caş şi o urdă
nemaipomenită, după o rețetă numai de ei știută.
,,Iată, Eu vă trimit pe
voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi întelepţi ca şerpii şi nevinovaţi
ca porumbeii"
( Matei 10:16)
Iată de ce iubesc
România!
10 comentarii:
Foarte interesanta chestia asta de depozitare de hrana in incinta unei biserici sfinte!
Acolo se depoziteaza in interiorul zidurilor care au un fel de crame pentru alimente si unelte, nu sunt propriu-zis in biserica. Dar ma rog se poate spune si asa.Cu respect.
Ce fain ca ai ajuns acolo...de multa vreme vreau si eu sa ajung...am vazut un reportaj la tv despre biserica asta...
Roxana, drum bun si sa dea Domnul sa ajungi cit mai repede. Dar neaparat vara, ca sa gusti si din sunca lor.
Sper ca mai aveti in sacul de turism inca cateva perle turistice din Harghita si vor fi publicate pana in vara.
Sant curios sa stiu care este parerea Comunitati Europene despre acest fel de depozitare. :-))
Buna observatia domnule Ilan.Trebuie sa stiti ca se mai dau si derogari, avind in vedere ca este o traditie indelungata si nu s-au semnalat probleme de sanatate care sa plece de la modul in care depoziteaza alimentele. Cu respect.
Daca te intereseaza pot sa faci link la o fotografie panoramica a frescei din biscerica:
szekelyderzs.com/kepek-galeriaba/fresko.html
Gasesti noste fotografii mai slabe calitativ aici:
ongo.hu/galeriak/17366
sau un foto de ansamblu aici:
panoramio.com/photo/24807995
Multumesc,anonimule!
Obiceiul nu e deloc neobisnuit decat numa' el nu s-a mai pastrat,din motive de "modernitate"si de abandonare a satului de catre cei care-l tineau.
Am vazut acelasi lucru la Saschiz,a Viscri si,hm,am uitat in care alta biserica fortificata. Banuiesc totusi ca era un obicei comun al satenilor care isi construiau bisericile fortificate si cu rol de aparare.Acolo ultimele slanine fusesera depozitate prin anii70:)
La Darjiu, iarna si primavara, turistii care vin in grupuri organizate si anuntate sunt inatampinati si AZI cu sunca.
Asa este, la toate bisericile fortificate se intampla asa, as mai adauga si Calnicul, ca sa completam cumva lista inceputa de tine cu monumente UNESCO.
CU RESPECT DOMNULE AVOCAT.
Trimiteți un comentariu