Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
sursa- crestinortodox.ro
Azi despre:
Mânăstirea Pissiota
Situată în sudul judeţului Prahova, lângă drumul Bucureşti- Ploieşti( undeva la Gorgota faceţi dreapta) această mânăstire este ridicată între anii 1928-1929, de către urmaşii unor familii italiene aduse pentru construcţii monumentale în România, şi este un unicat în felul ei.
În primul rând este construită, cum altfel, în stilul renaşterii italiene, dar ce o individualizează faţă de celelalte biserici din ţară este pardoseala unică în România din marmură de Carrara! Lângă biserică găsiţi şi un muzeu bisericesc cu obiecte de cult aparţinând bisericii romano-catolice.
POZITIA: Nordul Carpatilor Occidentali (la V de Depresiunea colinară a Transilvaniei.)
LIMITE: N - Valea Someșului si V. Barcăului; S - Valea Mureșului; E – Depr. Col. a Transilvaniei;
V - Dealurile și Câmpia de Vest
CARACTERE GENERALE:
Altitudinea maxima 1849 m Vf. Bihor (1836 m - Muntii Vladeasa); mozaic petrografic: amestec de roci vulcanice, şisturi cristaline, calcare şi conglomerate;
relief vulcanic în sud (Muntii Metaliferi) conuri şi cratere vulcanice erodate si coloane de bazalt la Detunatele si relief carstic dezvoltat (Pestera Scarisoara, Pestera Ursilor, Cheile Turzii, Cetatile Ponorului);
foarte fragmentat datorită depresiunilor tip golf- pătrunderi ale Câmpiei de Vest si Dealurilor de Vest în interiorul muntilor;
altitudinea scade din zona centrala spre margini s-au format prin cutarea scoartei în orogeneza alpină;
Bătrâneţea grea precum sacul umplut din apropiere, se scurge în pamântul sărăturos de pe dealurile Buzăului, lângă o căpriţă si un câine pripăşit în zonă.
Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
Azi despre:
Comuna Bozioru, Buzău- zona cu cele mai multe biserici şi schituri săpate în stâncă
Comuna Bozioru este situată pe valea Bălănesei, afluent al Buzăului, la 15-20 de kilometri de drumul national Buzău- Nehoiu, în Subcarpaţii Curburii.
Aici se află numeroase biserici şi chilii de lemn, între care si o ctitorie a lui Mihai Viteazu din 1596( în satul Nucu), dar si mai multe biserici si aşezări monastice sculptate în gresia si calcarul subcarpatic, de sihaştri retraşi de la cele omeneşti.
Peştera lui Iosif, Schitul lui Agaton, Biserica Piatra Gaurită, Schitul Fundătura sunt denumiri relevante şi sunt doar câteva din minunile spirituale dar si ,,petrografice,, prezente în acestă comună de sub munte.
De astăzi voi scrie pentru o noua rubrică/etichetă numită ,,Pastila de turism", în care voi prezenta succint un obiectiv turistic natural sau antropic pe care mi-aş dori să-l văd în următoarea perioadă. Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
Azi despre:
Călineşti-locul unde trenul trece pe sub biserică!
Locaţia este pe valea/defileul Oltului, în Depresiunea Loviştei/Brezoi din zona Carpaţilor Meridionali, în satul Călineşti, unde calea ferată trece pe sub mânăstirea construită aici în 1666 si refăcută în 1835.
Mânăstirea se numeşte Cornetu, are hramul Taierea Capului Sf.Ioan Botezatorul şi este o mânăstire fortificată cu zid de incintă.
Probabil, neputând fi strămutată iar calea ferată neavând destul loc în spaţiul îngust al defileului s-a luat decizia de a se ridica rambleul pe sub acestă biserică. Este singurul loc din lume unde se întâmplă aşa ceva!
Citesc într-un ghid că undeva între Râmnicu Sărat şi Focşani se află, în localitatea Dragosloveni, casa memorială a celebrului autor a a cărţii de căpătâi pentru călători -România Pitorească.
La kilometrul 164, după cum citesc pe pliantul luat de acolo, caut disperat un indicator.
După prima intersecţie nu găsesc nimic, după a doua o iau prin Gugeşti, ocolesc fabrica de lemn, înconjur jumătate din podgoriile Vrancei şi undeva la capătul satului, după ce traversez iar E85, dau după 200 de metri de o căsuţă cu cerdac şi cu etaj, în faţa căreia se află statuia poetului și prozatorului.
Dezamăgit, întreb ghidul de ce nu există niciun indicator şi îmi spune că cei de la drumuri nu l-au considerat conform!
Conform cu ce?
Că toată ţara e plină de indicatoare către mânăstiri obscure și kithcioase în care unii călugări cred că l-au găsit pe Mesia, pe coclaurii credinţei!
Acelea cu ce sunt conforme?
Poate cu vreun pomelnic pentru răposaţii directorului de la drumuri.
Intru şi aflu că nu este casa unde s-a născut poetul(1858-1919) ci aceea în care a locuit câțiva ani în timpul Primului Război Mondial, o casă unde se întâlnea foarte des cu prietenii săi, Barbu Delavrancea și I.L.Caragiale.
Născut în satul Pleşeşti din fostul judet Tutova, poetul prozator a iubit dealurile dogorite de podgorii din Vrancea aceea rubinie, care l-a adoptat și l-a maturizat spiritual.
Pleacă din Dragosloveni cu un car prăfuit în care-şi pune câteva lucruri, atunci când linia frontului îl obligă să se retragă în Moldova.
Întreb pe doamna muzeograf câţi vizitatori are într-un an, si îmi spune că puţini ştiu despre aceasta casă memorială înfiinţată în amintirea scriitorului, în 1958 iar pe siteul muzeului Vrancei NU există fotografii!!!- aşa că singurele poze sunt la mine pe blog- şi mă roagă să-i trimit vreo două poze!
Pe siteul vrancea.com se afla și pagina cu muzeul Vrancei, deci nu există un site individual!!
Aşa se face turism cultural în ţara noastră: fără bani, fără promovare, fără nerv, fără interes şi fără...poze.
Situată într-un cadru excepţional, având Bucegii ca fundal şi râul Prahova ca piatră de temelie, această mânăstire construită de Spătarul Mihail Cantacuzino în 1695 (biserica mică sau biserica veche) reprezintă un simbol al renaşterii spirituale româneşti din secolele XVII-XIX.
Numele vine de la muntele unde Moise a primit cele zece porunci, în amintirea pelerinajului făcut de Spătar la Ierusalim. Zona unde a fost construită biserica era cunoscută ca ,,Izvor" şi nu ca Sinaia, nume dobândit mai târziu, după ce oraşul începe să se dezvolte în jurul bisericii.
La aproape 150 de ani distanţă, începe construcţia bisericii mari, după planurile arhitectului George Mandrea, din piatră şi cărămidă, care imaginează o fortificaţie ca a mânăstirilor bucovinene, cu un brâu de ceramică smălţuită ce semnifică Sfânta Treime, precum şi cele cinci cruci diferite de pe turlele bisericii.
Familia regală a locuit aici cât timp s-a construit castelul Peleş, începând cu 1871, iar drept mulţumire Regele Carol I a introdus energia electrică, aceasta devenind prima mânăstire ortodoxă din România iluminată astfel.
Frumuseţea acestei mânăstiri vine şi din stilul brâncovenesc în care sunt construite chiliile și din pictura veche din biserica mică, acolo unde Pârvu Mutu Zugravu a pictat scene din viaţa Sfintei Ecaterina; el fiind cel mai de seamă pictor din perioada brâncovenească, tot el ocupându-se şi de bisericuţa din Berca- Buzău.
În muzeul mânăstirii se află prima ediţie a Bibliei, tipărită în română prin grija domnitorului Șerban Cantacuzino, în 1688 precum și 5 icoane pictate de același Pârvu Mutu.
Poza este facută săptămâna trecută la cota 2000 din Sinaia, în timp ce mă plimbam pe platou. Nu vă faceţi griji, este nefuncţional.
Ce ziceţi, nu se numeşte Winter Close?
Dupa cum arată zăpada, n-aş zice că se întâmplă asta.
La 12 kilometri de comuna Berca pe un drum asfaltat( surpriză!) dar acoperit de zăpadă îngheţată, cu multe suişuri şi coborâşuri, serpentine şi podeţe, printr-un peisaj semidezolant lipsit de vegetatie arboricolă, ajungeţi la Pâclele Mari, la altitudinea de 322( parlamentari!) de metri.
Zgomotele ciudate care se aud în liniştea selenară a zonei i-au făcut pe localnici să le numească ,,pâcle " sau ,,fierbători'' , zgomot legat de bolboroseala leneşă a noroiului venit de la 3000 de metri adâncime.
Gazul metan, apele freatice si argila omniprezentă în substratul geologic formează acest amestec rece tot timpul anului, care înfioară privitorul şi-l duce cu gândul la cazanele lui Scaraoţchi. Suprafata de de 22 de ha a acestei rezervaţii unice si conurile de peste doi metri ce amintesc de geometria vulcanilor reali sunt cele mai cunoscute din ţară, dar în apropiere se află şi Pâclele Mici (situate la altitudine mai mare si cu o suprafaţă 16,5 ha) şi Pâclele de la Beciu dar si Fierbătorile de deasupra stadionului din Berca.
Eseistul Alexandru Odobescu nota în stilul satiric al ,,Pseudokinegetikos-ului" că: ,, ...vă spun eu că acolo şi-a aşternut necuratul cazanele cu smoală clocotită, iar pe sub pamânt gâlgâie şi fierbe glodul noroios, mai rece decât gheaţa, mai negru decât ceaţa..."
,,Balele cătrănite" ies din gura ,,vulcanului" şi se răspândesc pe o suprafaţă considerabilă, creând văi cu lavă neagră, ce dau aspectul bizar al zonei, de loc uitat de natura verde, de loc pământos, secetos şi crăpat. În aceste locuri şi-au găsit rădăcina plante unice cum ar fi gărdurariţa, colilia sau ruşcuţa.
Platoul pe care se află vulcanii noroioşi este situat la baza unui deal care nu se putea numi decât Balauru' şi care străjuieşte acesta zonă în care jocul pe verticală şi pe orizontală al faliilor, face ca vulcanii să apară în cele mai neaşteptate locuri, din acest motiv podeţele propuse de autorităţi nu-si găsesc susţinerea nici la propriu şi nici la figurat pentru că natura ne joacă-în acest caz- feste ,,murdare''.
Într-o noapte de august, la Gura Haitii ochii mi-au jucat o festa iar prietenul meu LUMIX a surprins o luna ciudata ce se juca cu un con de molid. Sau mi s-a parut!?
LIMITE: - N – Graniţa cu Ucraina ( Bratul Chilia);
-S – Pod. Dobrogei( Dealurile Tulcei);
-E – Platforma continentală a Marii Negre+ Complexul lagunar Razim;
-V – Pod Dobrogei;
CARACTERISTICI:
-Câmpie aluvionară în formare;
-Relief pozitiv cu alt medie de 0,5 m si alt. max de 12 m Grindul Letea;
-Ostroave (insule joase, alungite formate prin depuneri de aluviuni pe cursul râului)
-Grinduri (forme de relief pozitive, situate în deltă sau pe margini): fluvio-maritime– s-au format datorita curenţilor marini + aluviunile aduse de Dunăre(Letea(dune), Caraorman, Săraturile), fluviale – în lungul braţelor Dunării, continentale – rămăşiţe de uscat predeltaic (Chilia, Stipoc);
-Formare într-un fost golf al Mării Negre prin depunerea de aluviuni;
-Relief negativ pe 75-80% din suprafata cu balti, lacuri, girle, brate, mlastini;
-Cuprinde trei braţe semnificative: Chilia, Sulina, Sf. Gheorghe+ Tulcea ( 17 km.)
-Chilia cuprinde cea mai mare parte din debitul fluviului (60%) cu multe ostroave şi are deltă secundară în Ucraina.
-Sulina este cel mai scurt şi cel mai navigabil( canalizat si pentru nave maritime) braţ şi cuprinde 18% din apele Dunării;
-Sf. Gheorghe are multe meandre pe cursul acestuia – 22% din debitul Dunării- insule la vărsare( Sacalin);
CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:
-Marea Neagră;
-temperatura.m.a. peste 11° C ;
-precipitaţii.m.a –sub 400 mm/an;
-Vânturile: crivăţul şi brizele marine;
-Etaj de climă: de deltă şi litoral;
-Influenţă(nuanţă climatică) pontică.
LACURILE:Dranov, Lumina, Roşu, Puiu,etc.
VEGETAŢIE: de luncă – stuf, papură, sălcii, plopi, arini+pădure de stejari pe grindul Letea;
La Curtea de Arges, în biserica mânăstirii sunt îngropaţi toti regii României: Regele Carol I (domnie între 1866-1914) şi Regina Elisabeta, Regele Ferdinand I ( domnie între 1914-1927) şi Regina Maria precum şi Regele Carol al II-lea(domnie între 1930-1940).
1. Datorăm primului rege consolidarea sistemului democratic, ruperea legaturilor cu Imperiul Otoman si declanşarea Războiului de Independenţă.
2. Regelui Ferdinand i se mai spune si ,,Întregitorul,, pentru că el este încoronat în 1922 la Alba Iulia ca Rege al României Mari, desi un caracter naiv si complexat dublat de o suferinta fizică canceroasă, el reuşeste să se ţină deasupra politicii dâmboviţene si să rupă de legaturile de sânge cu familia de Hohenzollern din cauza alianţei cu Antanta.
,,Aminteşte-ţi poporul meu că te-am iubit şi te binecuvântez cu ultima mea suflare"
3. Regina Maria rămâne poate cea mai de seama figură feminină a istoriei pre si postbelice prin energia ei pusă în slujba unei ţări care a adorat-o si iubit-o până aproape de sanctificare. Pentru acesta femeie remarcabilă, pentru inteligenţa ei politică si pentru frumusetea ei recunoscuta, ar trebui ridicat nu un monument ci o suta în toate locurile importante din ţară si în toate garnizoanele militare. Implicarea ei în ajutorarea soldaţilor români din timpul războiului Balcanic şi de pe frontul din Moldova în Primul Război Mondial nu poate si nu trebuie să fie uitată aşa cum trecerea la ortodoxie în ziua de Bunavestire ar trebui sărbatorită de toţi credicioşii.
Vreau să amintesc aici un moment absolut înălţător petrecut la moartea reginei. Pe când era scoasă din Palatul Cotroceni, garda de onoare a salutat-o pentru ultima dată cu baionetele înfipte în pământ şi cu patul armei în sus, lucru pe care armata nu l-a mai făcut niciodată!
osemintele lui Carol ,,Caraiman" sunt puse separat într-un cavou din curtea mânăstirii, si au fost aduse din Portugalia în 2003
4. Pentru Carol al II lea si a sa dictatură nu avem motive numeroase de pioase aduceri aminte, dacă ne gândim la viaţa sa tumultoasă si aventuroasă sau la marile greşeli politice, făcute cu sau fără acordul ţărăniştilor Maniu și Mihalache.
5. Aducerea regilor si reginelor României la un loc în cea mai frumoasă biserică din ţară poate fi punctul de plecare pentru renaşterea spiritului naţional şi patriotic, poate fi o obligaţie a fiecăruia dintre noi si mai ales a şcolii.
Atât de putine lucruri se cunosc despre faptele acestor oameni veniţi de aiurea în România si care si-au pus toată energia pentru propăşirea neamului , încât n-ar trebui să existe scoală care să nu organizeze excursii în fiecare an la mormintele regilor noştri.
Mai ales că acolo sunt ghizi excepţionali în faţa cărora mă înclin respectuos.
Puţini din cei care ajung la mănăstire stiu că acolo sunt înmormântaţi regii noştri, majoritatea insistând pe legendă si pe ctitor.
Numai aşa redăm românului copil mândria de a trăi într-o ţară care dovedeşte că are pentru înaintaşi un adevărat cult si pentru că istoria trebuie învăţată, pentru ca greşelile trecutului să nu se mai repete.
Am discutat cu doamna doctor Simona Tănase despre gustul unic și deosebit al cârnaţilor de Pleşcoi. Din studiile făcute de dumneaei și din alte surse de informare iată o posibilă și valabilă explicație.
Zona satului Pleşcoi și a comunei Berca cuprinde un substrat geologic alcătuit din argile(de unde și numeroasele alunecări de teren), nisipuri, pietrisuri și sare, multă sare.
Ţăranii din zonă au avut tot timpul probleme in ceea ce privește cultivarea plantelor, din cauza cantităţii de săruri din solul și aşa sărăcit în substanţe minerale și organice.
Astfel, singura solutie de supravietuire în această zonă a fost, și din păcate nu prea mai este, creşterea oilor. Aceste animale sunt perfect adaptate climei și vegetatiei din zonă, mâncând iarba săracă și sărată de pe coclaurii Pâclelor și Bercăi.
Astfel, carnea lor capătă o anumită densitate și un anumit gust, datorită cantităților mai mari de sare îngurgitate, aerului curat și efortului fizic depus de capră sau de oaie ca să-şi obţină hrana.
Această carne fragedă împreună cu carnea de porc sau de vită și cu cimbru, ardeiul iute și usturoiul, fac din aceşti cârnati o unică experienţă papilaro-gastronomică.
Festivalul Cârnatilor de Pleşcoi are loc începând din 2008 la Casa Matei.
Desi este tirziu pun poza acesta trimisa de fetele de la 6C. Este facuta imediat dupa ce mi-au produs o surpiza intre Valentine' s Day si Dragobete. Le multumesc si le pup.
Am rămas
surprins să aflu că există în România şi biserici monument prezente pe lista
patrimoniului mondial, care au şi altceva în afară de fortificaţii și picturi.
Aceasta biserică menţine sau ascunde în turnurile sale un obicei multisecular
şi unic în lume, anume depozitarea produselor de şuncă şi slănină din sat.
Acest obicei se mai practică sporadic în câteva comunități reformate sau
catolice din țară, multe din turnurile fortificațiilor numindu-se ,, ...al
Slăninilor".
Ideea de comunitate unită, de
întelegere între membrii ei este atât de bine reprezentată de obiceiurile din
zonă încât, deşi nu sunt secui, sunt mândru că asemenea tradiţii se mai
respectă în ţara mea.
Biserica din Dârjiu,
judetul Harghita este situată la 20 de kilometri de Odorheiu Secuiesc, pe
drumul spre Sighişoara. Undeva după Feliceni, faceţi stânga şi urmăriţi
panglica de asfalt îngust și modernizat(!) care vă duce până în comună.
Aici,
surpiză, drumul nu mai este asfaltat ci foarte desfundat. De fapt, nu este o surpiză pentru ţara noastră.
S-or fi terminat banii la indicatorul cu patrimoniul
mondial UNESCO.
Oricum, peisajul este
fabulos și aduce oricui aminte de stilul de viață transilvănean, cu obiceiurile
lor domestic, în care se amestecă influențele germane, maghiare și românești.
Doamna care ne întâmpină
la portița joasă cu țâțâni ruginite este soția pastorului unitarian și un fel
de ghid al bisericii. Rămânem uimiți de zona de incintă a fortificației plină
cu obiecte vechi, un adevărat muzeu în aer liber, cu lăzi uriaşe pentru depozitarea
cerealelor, cu cărute cu roţi de lemn şi mici cămăruţe renovate unde vara
drumeţii sunt ospătaţi cu ceapă, urdă, şuncă şi slănină.
În interior nu putem
fotografia pentru că pictura ce-l înfăţişează pe Sfântul Ladislau și cărămida
cu inscripţie runică din secolul XIII, se pot deteriora.
Este ușor de înteles
aspectul, mai ales că doamna se exprimă politicos de stricat în limba română, astfel
că mergem către amvonul şi altarul bisericii unde se ţin slujbe din secolul
XIV-XV.
În acele timpuri, după
marea invazie tătară, se vorbea despre o biserică a cărei apariţie, spune
legenda, a fost anunţată de o stea. Iniţial a fost construită în stil romanic-
tip hală- apoi transformată în stil gotic cu ziduri cu contraforţi.
Întrebăm din nou despre
şuncă şi ni se spune că, după Crăciun oamenii o ţin în casă până dă căldura,
după care mută hălcile afumate în turnul/ bastionul de vest, unde microclimatul
și aerarea tipică fac ca aceste ,,porcării" să devină absolut delicioase.
Nu este singura atracție,
apa din fântâna cetăţii este considerată miraculoasă și este folosită de pastor
la Botez, iar tot aici ciobanii mulg oile și obţin un caş şi o urdă
nemaipomenită, după o rețetă numai de ei știută.
Pe stema bisericii stă
scris în maghiară - ghidul ne traduce:
,,Iată, Eu vă trimit pe
voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi întelepţi ca şerpii şi nevinovaţi
ca porumbeii"
