marchizan tatuat antropofag
unul dintre simbolurile religioase gasite pe insule, fara explicatii legate de rolul lor
fete marchizane la scaldat
fata marelui pictor Paul Gauguin, Taua (acesta a trait si pictat in Insulele Marchize, loc unde este si înmormântat)
Insulele Marchize sunt situate în zona central-sudica a Oceanului Pacific, făcând parte din Polinezia Franceza, cu capitala la Papeete.
Constituie grupul cel mai nordic al acestui arhipelag, în parte coraligen, în parte vulcanic, cam la 10 grade sud de Ecuator.
Vecinul cel mai apropiat al acestor insule este statul Kiribati.
Prin secolul al XVI lea spaniolii, deja stapânii Americii de Sud, descoperă aceste insule în căutarile lor disperate dupa aurul băștinasilor si ramân surpinsi să constate că marchizanii sunt... canibali!
Explicatia faptului ca au gasit antropofagi în centrul ,,Oceanului Liniștii" sta în mediul în care acestia traiau, și era legată de lupta grea pentru existență.
Războaiele dintre triburile situate de multe ori pe aceeasi insulă, erau din cauze cât se poate de ,,fizice" și anume: lipsa pământului fertil, perioadele de secetă(fenomenul El Nino), care secau râurile și deci, lipsa surselor de hrană.
Perioadele de foamete care reveneau periodic și lipsa de carne, nu putea decât, în cele din urmă, sa îi împingă spre canibalism.
Se pare că istoria marilor descoperii geografice nu cunoaște canibali mai înverșunati decât marchizanii, pentru că si azi se mai cunosc triburi antropofage în Paua- Noua Guinee, dar acestia săvârșesc uciderea si servirea dușmanului, doar ca act simbolic, pe când cei de aici erau adevarați gurmanzi, cu gusturi rafinate, socotind carnea de om ca suprema delicatesă!
Exploratorii spanioli, francezi, englezi sau olandezi nu erau mâncați pentru simplul motiv că băștinașii întelegeau și se temeau de forța armelor oamenilor albi.
În schimb, expedițiile de jaf și uciderea unor oameni din triburile vrăjmașe aveau, de multe ori, doar scopul de a-si asigura o masa îmbelșugată.
Când primii exploratori au debarcat pe Insulele Marchize au observat că unii dintre ei aveau părul ras, ceea ce însemna că o ruda de-a acestuia fusese răpită, ucisă și mâncată de alt trib, drept pentru care această crimă trebuia răzbunată în același registru sângeros.
Încă un element interesant, aici poligamia privea și punea femeia pe primul plan, aceasta având mai mulți bărbați pentru asigurarea hranei și pentru bunăstarea gospodăriei.
dupa Bengt Danielsson, Insulele Pierdute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu