Planul înclinat de la Covasna -monument tehnic unic în România

porțiunea cu trei linii de cale ferată din partea superioară a ,,planului"


la coborâre micuţul meu nu mai putea merge


construcția care adăpostea scripeții de sus


în sfârșit sus, pe contragreutatea de pe platou


un liliac sălbatic, stingher printre rămășițele pădurii doborâte de furtună( în zona de nord a Moldovei i se spune ,,tuluchină ")


zona Valea Zânelor


se vede şufa de oțel de pe mijlocul căii ferate, care ajuta la urcarea sau coborârea vagoneților( vreo 30 de vagoane lucrau zilnic)


profu' în adidași, vai ce rușine. Nu ne-am propus inițial să urcăm pâna sus, așa că am fost relativ nepregătiți.


ce ziceti urcă sau coboară?


contragreutatea de la bază

 


podul rupt de ape în urmă cu câtiva ani


vagoane pentru lemne, dar nu sunt cele originale

vagoane de pasageri aduse din Mureș, pentru o eventuală reconstrucție finanțată de Ministerul Turismului și CJ Covasna, pentru relansarea turismului în zonă. De-aș fi milionar asta aș face cu banii, dar nu sunt așa că nu-mi rămâne decât să plâng amar!!!

Auzisem vag despre ,,planul înclinat " de la Covasna, dar practic nu ştiam nimic despre construcţie, cale ferată de acolo sau  modul de utilizare.
Într-un sfârşit am ajuns în oraş şi undeva pe poarta hotelului Bradul văd un indicator pe care era desenată o cale ferată pe un munte, şi atunci mi-am zis că nu trebuie să ratez momentul.
Ce este planul acesta înclinat, atât de cunoscut în zonă şi atât de necunoscut în ţară?

Este o cale ferată cu ecartament îngust(distanţa dintre linii), ce pornea din oraşul Covasna, urmărea firul apei vreo doi kilometri şi ajungea la baza Dealului Şiclăului, unde traversa pe un pod din buşteni rezistenţi pârâul Covasna, după care urca de la 550 de metri altitudine- baza- până la 900 metri pe platou(vârful dealului are 1030 metri), lungimea sa ajungând astfel la 1236 de metri, cu o diferenţă de nivel de 327 de metri.

Aproape că nu-ţi vine să crezi că un trenuleţ poate face acest lucru. Până să văd calea ferată mă gândeam că sistemul era unul cu cremalieră pe mijloc, ceva asemănător cu urcarea vagoneţilor pe Montagne Rousse(ştiţi zgomotul acela făcut de lanţul de sub vagonet), dar nu era aşa, sistemul este simplu şi foloseşte legile fizicii în favoarea oamenilor. Când am urcat, la jumătatea dealului am văzut trei linii de cale ferata?!, şi m-am întrebat, ce este asta?

Într-un târziu mi-am dat seama că se folosea un sistem de scripeţi şi de greutăţi ca să urce sau să coboare vagoanele cu lemne, astfel locomotiva aducea vagoanele pline cu lemne până pe platou, acolo vagoanele coborau trăgându-le pe cel goale în sus, astfel costurile de productie erau zero!!!
Ce mai este interesant aici, este că linia ferată continua prin pădure şi pe lângă pârâu până peste cumpăna de ape cu pârâul Bâsca, acolo unde se află depresiunea Comandău, încă 12 kilometri, fiind pe atunci singura legatură cu micuţa localitate, după care din unele surse, aceasta trecea munţii la Nehoiu, unde mai era un plan înclinat.

Una peste alta, această minune tehnică durează din 1890 când a fost construită de inginerul Emil Lux (construcţia a durat patru ani fiind începută în 1886) până în 1999 când a fost închisă exploatarea de lemn, este drept că nu prea mai aveau ce exploata, pentru că în 1995 a avut loc cea mai mare furtună din zonă şi cea mai mare doborâtură de arbori, culcând practic la pământ toată pădurea din jurul Covasnei.

Păcat că asemenea monumente tehnice nu sunt conservate şi nu sunt introduse în circuitul turistic, deşi există un plan al autorităţilor, dar doar pe hârtie.