Palatul Cnezilor sau Cnejilor din comuna Ceahlău

peisaj cu oi si ruine, tipic pentru România rurală (fără sens negativ)


ruinele turnului de la intrare


zidurile rămase în partea dinspre pădure


bisericuța -monument



Ceahlăul văzut din curtea palatului

Niste ruine! Vrăjeală.. dom' diriginte!

Așa spuneau copii mei când am coborât lângă Palatul Cnezilor, urcând ușor mica alee în pantă, ce ducea spre poarta de fier a muzeului în aer liber, din centrul comunei Ceahlău.
Nu știu daca pe elevi i-a impresionat, dar pe mine da.
Curtea interioară bine și atent îngrijită, biserica din interiorul curții (declarata monument de arhitectură din 1955 si refăcută mai târziu în 1958, după ce pe la 1820, Mitropolitul Veniamin Costache se ocupase de renovare) proaspat văruita si un apus de soare într-o primavară calda, provoaca uimire si îndeamnă la aduceri aminte.

Ce este de fapt acest palat?

Este mai degrabă o cetățuie situată pe o terasa a pârâului Schit, ce traversează și Durăul, ridicată în secolul al XVII lea de hatmanul Gheorghe, fratele domnitorului Vasile Lupu.
Dupa ce este fortificata puternic, este luata în stăpânire de familia Cantacuzino care prin Gheorghe Cantacuzino care a stat mult timp în Rusia si-a căpătat titlul nobiliar de,,cneaz ", a dat si numele acestui palat.
Familia a dotat palatul si cu beciuri și tainiţe pentru refugiu, în perioadele de mare frământare istorică de la începutul secolului al XIX lea.
Din cetățuia numită mult timp și ,,Hangu " nu a mai ramas mare lucru, doar turnul de la poartă si câteva ziduri şubrede în partea dinspre pădure, dar merita să vă opriți câteva minute pe acolo.