Covasna - staţiunea celor 1000 de izvoare

o sculptură interesantă în lemn, în stânga ursulețul iar în dreapta Csibi Bacs?, sus două frunze de stejar


în părculet

credincioși catolici ieșind de la slujba de Paşte (curios, aici nu este obiceiul să se iasa cu lumina!)

o biserica în stil maramuresean

Hotel Montana, o relicva comunistă apartinând sindicatelor

mofeta pentru tratament, în mijlocul orasului, 2 lei intrarea



un apus grozav

statuia lui Csoma Sandor, primul european autor al unui dictionar tibetano-englez, deschizator de drumuri pentru stiinta care se numeste Tibetologie- vezi National Geografic, iulie 2008


Rares, nepotul meu, Master of Domain

Iani, în fântâna arteziana din parcul central al orasului

cele doua hoteluri de sus, de lânga cardiologie

preferata mea din aceasta excursie -,,Veșnicia s-a născut la sat" (venea Paştele catolic si femeia toca niste carne)

girueta traditionala- la o casa secuiasca

Nu degeaba i se spune asa, pentru ca oraselul acesta de doar 11 000 de locuitori, sta efectiv pe o regiune cu infiltratii puternice de gaze postvulcanice (desi muntii vulcanici se afla la zeci de kilometri), care mineralizeaza apa subterana si dau nastere la cele câteva sute de izvoare cunoscute.
Situata în coltul estic a marii Depresiuni intramontane a Brasovului, micuta localitate a fost declarata oras în 1952, de aici întreg tinutul depresionar si de munte din jur a luat denumirea de Covasna, iar pozitia excentrica nu i-a permis sa devina si resedinta de judet, acest rol revenindu-i orasului Sfântu Gheorghe, mai aproape de Brasov si situat pe artere rutiere si feroviare mari.
Nu stiu sa spun cât de mult sau cât de putin mi-a placut aici, având în vedere ca n-am mai ajuns aici niciodata, desi este la doar doua ore de mers de Bacau.
Orasul este populat în proportie de 70 % de secui, o populatie de origine maghiara, venita aici in trei valuri succesive, în secolul 7 în migratie neorganizata, în secolele 12-13 si apoi 15 -16( dupa invazia tătara) în mod organizat.
Un popor mândru de rădăcinile sale, mândru ca o buna parte nu s-a lasat amestecat/mixat cu alte populatii, mândru ca vorbeste un dialect unic în cadrul limbilor maghiare si foarte politicos( nu stiu însa si cât de ipocrit, oricum nu mai ipocrit decât românul care vine si zâmbeste amabil iar pe de alta parte îi mai trimite undeva de unguri/bozgori/secui sau ce-or mai fi).
Orasel cochet, bine aranjat în centru, dar cu o mare problema si anume drumul de 1o kilometri din Zabala pâna în statiune este cu piatra cubica, iar in oras sunt multe strazi pavate astfel, ca sa nu mai vorbesc despre zecile de stradute asfaltate cu...praf, dar cu canalizare si apa curenta!?
Izvoarele minerale sunt de tip carbogazos, bicarbonatat si clorurosodic, plus mofete pentru afectiuni digestive, hepato biliare si cardiovasculare (exista spre Valea Zânelor, în deal cum s-ar spune, spitalul de cardiologie unde sute de pensionari vin la tratament, unii chiar îşi iau bilete de pensionari, fac procedurile la spital, dar stau si manâncă si dorm la pensiuni, ca cea la care am stat si noi -Apolka).
Pentru cei interesati si de drumetie, aflati ca am fost grozav de încântati sa urcam la: ,,Planul Înclinat ", la ,, Cetatea Zânelor " si sa mergem la Comandău, iar despre asta si despre altele în urmatoarele postări.