 |
| Peștera Sfântului Nicodim de la Tismana |
Dintotdeauna mi-am dorit să ajung la Mânăstirea Tismana (judeţul Gorj), dar distanţa a făcut imposibilă realizarea acestei dorinţe.
Dar iată ca în doi ani am ajuns de două ori, odată cu elevii într-o superexcursie acum doi ani, prin jumătate de ţară și anul acesta cu soția și cumnații, într-un circuit extenuant prin Hunedoara, Cheile Nerei, Băile Herculane, Târgu Jiu și Voineasa, dar superdeosebit.
Aşezată într-o poiană, mai bine zis într-o înşeuare dintre două vârfuri de deal, la poalele Munţilor Mehedinţi/Vâlcan, mânăstirea are o istorie veche, fiind una dintre cele mai vechi din Ţara Românească. Ea a fost zidită între 1377-1385 şi extinsă mai târziu în secolul 17, având ca figură centrală pe monahul Nicodim care a trăit ca un pustnic într-o peşteră micuţă situată lângă mânăstire.
Astăzi, acest colţ de spirit românesc te cucereşte din momentul în care începi să urci aleea spre poarta mânăstirii, măicuțele de aici sunt nu numai ,,mirese ale lui Isus " ci şi specialiste în administrarea afacerilor (pentru că altfel nu-mi explic arhitectura îngrijită a anexelor şi caselor de oaspeţi) şi dacă te uiţi atent şi în arta peisagistică (iubitorii de cactuşi şi de plante suculente vor avea o surpriză placută).
Rămâi uimit de pictura interioară şi cea exterioară, de liniştea din jurul mânăstirii şi de cântecele măicuţelor venite parcă din altă dimensiune (urmăriti filmuletul!).
Daca aveti timp, vizitati plantaţiile de castan comestibil, asta datorită climatului cu influenţe submediteraneene şi acelui vânt călduţ de primavară numit ,,foehn".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu