Comuna Giurgeni, Județul Ialomița, Brațul Borcea, Bărăgan, Câmpia Română
August
2010
Eram student la Iași,
când am auzit pentru prima dată, la cursul în care vorbea de așezări medievale despre Târgul, Oraşul sau
Cetatea de Floci. Bineînțeles că am râs, cine nu ar face asta? În (sub)culturile noastre de cartier, flocii
sunt o chestie intimă, deşi conform DEX-ului aceştia înseamnă: smoc mic de lână
sau matase sau fir de păr încreţit!?
Ştiam că fostul oppidum era aşezat la marginea Câmpiei
Bărăganului, lângă locul de confluenţă al Ialomiţei cu Dunărea, însă nu
trecusem pe acolo niciodată ziua, doar noaptea, în drum spre mare. Explicaţia
este simplă. Pe hărţile vremurilor apărea localitatea Linucastrum Flocx,
sau dacă vreţi Cetatea Lânii, care se leagă de definiţia din DEX dar şi de
fenomenul transhumanţei. Zona unde se
varsă Ialomiţa este la capătul de nord a ceea ce numim Balta Ialomiţei, în fapt un
ostrov imens prins între două braţe dunărene, din care cel mai circulat este Borcea.
Aici, aluviunile formau VADURI, adică locuri de trecere prin apa
fluviului ocolite de ambarcațiuni, dar iubite și în același timp utilizate de
ciobanii ardeleni care reuşeau, astfel, să treacă în Dobrogea cu turmele lor.
Ei, ştiţi cum se numeşte zona acesta unde plătiţi pe pod ca să
ajungeţi la mare? -Giurgeni-Vadu Oii. Acum aveţi tabloul complet al apariţiei în 1431,
sub domnia lui Dan al II-lea, a unui oraş cu peste 20 000 de locuitori. O
cetate medievală cu biserici situate pe grinduri, cu case de piatră şi cu
beciuri, cu negustori levantini şi lioveni, care mişunau pe acolo în căutarea
unei târguieli. Ori, după cum spune legenda, acesta adăpostea un întreg oraş subteran care
avea rolul de a ascunde aurul râvnit de otomani şi de tătari, fapt pentru care
aici era cantonată o garnizoană de 1500
de militari încă de pe timpul lui Matei Basarab.
Şi mai ales, aici se vindea LÂNĂ, adică FLOCI!
Un alt aspect important și interesant este legat de locul naşterii domnitorului Mihai Viteazul. Într-un oraş aşa mare, o femeie de neam, frumoasă şi strălucitoare, îi cade cu tronc domnitorului Pătraşcu. Rezultatul acestui coup de foudre va fi acela că, cel mai mare şi mai bogat oraş al Ţării Româneşti, va da unul dintre marii voievozi și conducători de oşti din Țara Românească.
Piua Petrii a fost un sătuc
de pe digul Ialomiţei, ultima aşezare care amintea de Târgul de Floci, dispărut
din cauza inundaţiilor într-o noapte, aşa cum pare să fi dispărut şi fratele
mai mare, uriaşul târg (80 de hectare!), deşi oficial războaiele ruso-turce de
pe la 1770 au măturat zona şi deci şi oraşul cu flocii săi şi cu aurul lui,
undeva, în lada de nestemate a istoriei.
Pentru postarea originală și alte poze-AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu