Septembrie 2008
Două elemente naturale impresionează la fluviul acesta, o
binecuvântare a lui Dumnezeu pentru România. Primul este Defileul sau Clisura
Dunării (clis în limba greacă înseamnă
cheie), ori, mai românește spus, Cazanele Dunării, iar al doilea este Delta
Dunării situată la capătul maritim al marelui fluviu.
Defileul în sens geologic, reprezintă o vale relativ
îngustă, cu porțiuni mai largi sau microdepresiuni în alternanță cu zone foarte
înguste, pe care un râu sau un fluviu o ,,sapă'' într-un lanț de munți. În
Defileul Dunării se poate ajunge dinspre Drobeta Turnu Severin, trecând pe
lângă hidrocentrala Porțile de Fier I, spre Orşova, sau dinspre Caransebeș
(E70) și Băile Herculane, direct spre Orşova. De altfel, stațiunea aceasta cu
rezonanță antică este și punctul de plecare al călătoriei noastre prin defileu.
Am ajuns la ora 9 dimineața în port la Orșova, ne-am
interesat de vaporaș și am aflat că pleacă în jurul orei 11. Trebuie să știți
că nu există neapărat un orar al plecărilor, pentru că și căpitanii fac curse
dacă au grupuri mari de turiști (15- 20 de lei de persoană, până la mănăstire
și la statuie).
Oricum, asteptarea nu are cum să plictisească, pentru că
golful sub formă de amfiteatru, în care este așezat orașul este splendid,
păcat că autoritățile comuniste au plesnit arhitectura orașului ,,plantând ''
blocuri de tip bară oribile, chiar pe versantul care domină fluviul, iar
casele sau vilele mult mai sus. Orașul a fost strămutat odată cu construirea
barajului de la Porțile de Fier și implicit a apariției lacului de acumulare,
care a inundat toata vatra anticului oraș Dierna - nume dat de romani davei
dacice Tiorma.
Clisura Dunării este de fapt un sector în care fluviul a
ferăstruit în Munții Banatului, o succesiune de defileuri, chei și
microdepresiuni, pe o lungime de peste
110 kilometri, o minune geomorfologică unică în Europa. Sectorul Cazanelor,
reprezintă de fapt niște chei săpate în calcarele Munților Almăjului, numite
așa datorită impresiei de apă care fierbe între stâncile munților.
Cazanele Mici se numesc așa, nu pentru că sunt mai puțin
impresionante, ci pentru că sunt străjuite de Muntele Ciucaru Mic, iar Cazanele
Mari sunt delimitate, pe partea românească de Muntele Ciucaru Mare (318
metri). La intrarea în defileul propriu
zis se află, pe partea sârbească, pe lângă care veți trece foarte aproape, o
inscripție latină care se referă la construirea drumului de acces spre Dacia și
care poartă denumirea de Tabula Traiana
în traducere asta ar însemna: ,,Traian a refăcut acest drum scobit în
munți…"
De altfel, este
bine să știți că mai există două ,,tabule '' în zona Cozla, tot pe malul
sârbesc, Tabula lui Tiberiu și a lui Domitian. Prin opoziție cu această
inscripție (sau ca o completare fericită), Iosif Constantin Drăgan, primul
miliardar român, decedat în august 2008, a finanțat sculptarea unei statui a
lui Decebal, pe malul românesc, cu câteva milioane de euro, după modelul celor
cinci statui de pe muntele Rushmore (SUA).
În defileu mai puteți vizita Peștera Liliecilor, Peștera
Veterani și Peștera inundată Gura Ponicovei, situată în Cazanele Mari (atenție
la ce plătiți când mergeți în micuța croazieră, pentru că majoritatea curselor
sunt până în Cazanele Mici, la Mănăstirea Mraconia) după localitatea Dubova.
Dacă alegeți să mergeti cu mașina, veți avea parte de un
peisaj pitoresc, pentru că șoseaua practic șerpuiește pe pantele muntelui, când
la câțiva metri de Dunăre, când la 150 de metri, pe buza unei prăpăstii.
Deplasările pe potecile de deasupra lacului vă oferă unica posibilitate de a
admira vegetația de origine (sub)mediteraneană, cu alunul turcesc, cărpinița -
o specie de frasin, laleaua, liliacul sălbatic, stânjenelul de piatră ori
celebrul pin negru de Banat și, poate întâlniți și scorpionul carpatic, vipera
cu corn sau broasca țestoasă de uscat, caz în care trebuie să fiți echipați cu
bocanci corespunzători.
La dus, capătul călătoriei este la Mănăstirea Mraconia și
la statuia monumentală, sculptată în stâncă, a lui Decebal. Mănăstirea a fost
ridicată prin efortul de ani de zile a unui preot inimos, care a dorit cu tot
dinadinsul să ridice pe mal, în același loc, o nouă mănăstire în amintirea
celei vechi acoperită de apele lacului de acumulare.
Bonus- mai multe poze cu defileul luate de pe malul sârbesc- AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu