Mănăstirea de clauzură a clariselor de la Șumuleu Ciuc

Un ghid al mănăstirilor catolice, pe care-l pregătesc de ceva vreme, mi-a provocat ,,întâlniri"  virtual-spirituale cu oameni deosebiți și cu locuri interesante. 
Unul dintre aceste locuri este
mănăstirea  clariselor Csíksomlyó Ágacskája (de clauzură).

Congregația: Surorile Clarise(Ordinul al II lea Regular Franciscan)

Hram: Sfânta Maria de la Porțiuncula, 2 august

Locație: Str. Șumuleu Mic, nr.4, 530203,  Municipiul Miercurea Ciuc, jud.Harghita

Tel/Fax: 266 372 064

Mail: n.klarissza@upcmail.ro

Superioară: Abadessa –Marie-Francois Vincent

 « Domnul să fie cu voi întotdeauna,

şi să vă dea să fiţi şi voi întotdeauna cu El”.  Binecuvântarea Sfintei Clara

 Ordinul Clariselor a fost întemeiat de către Sfântul Francisc şi Sfânta Clara în 1212, în oraşul Assisi.  Mănăstirea Csíksomlyó Ágacskája a fost fondată de către Mănăstirea  Le Rameau de Sion  din Franţa, la 11 august 2000. Construcția originală a mănăstirii a fost încredințată arhitectului Tövissi Zsolt, care a reușit o foarte bună integrare a structurii în ambientul natural al zonei.

“Esenţa vieţii noastre este prioritatea relaţiei cu Dumnezeu în singurătate, tăcere, rugăciune, dragoste frăţească, sărăcie radicală...” ( Maica Marie-Paul a Sfintei Treimi) Dumnezeu ne-a chemat să-i servim pe fraţii noştri prin rugăciune şi în rugăciune. În fiecare zi avem patru ore de rugăciune personală, interioară. Cele patru ore de rugăciune sunt: adoraţia, mijlocirea, ascultarea Cuvântului Domnului şi rugăciunea în natură. Viaţa noastră este chemată să dezvăluie faptul că Domnul iubeşte poporul Său, iubeşte fiecare creatură a Sa, că este aproape de fiecare. În viaţa de zi cu zi am dori să ne încredinţăm în întregime Providenţei, primind cu recunoştiinţă tot ceea ce binefăcătorii ne dau pentru supravieţuire.

 În capela noastră pot să intre şi să participe la Oficiul Liturgic, toate persoanele pline de bunăvoinţă, care doresc rugăciunea şi tăcerea, indiferent de naţionalitate şi de religie.

 Lângă mănăstire avem mici schituri/căsuțe, unde pot să se retragă pentru câteva zile sau săptămâni, cei care doresc linişte, tăcere,  și o întâlnire personală cu Dumnezeu.

Ce este clauzura?

Clausură- derivat din latinescul closura, care înseamnă “închidere înăuntru”, clauzura a fost prima formă de viaţă religioasă în comun pentru femei. Zilele erau petrecute în rugăciune, iar munca, ce se desfăşura în interiorul mănăstirii, trebuia să susţină comunitatea. Posibilităţile de contact cu lumea din afară erau minime şi, oricum, erau mijlocite de grilaj sau de roată, ce servea pentru a face schimb de produse necesare vieţii sau de alte obiecte. Astăzi, după sute de ani, această formă de viaţă nu s-a schimbat, cel puţin în elementele ei esenţiale. Acest fapt a contribuit la răspândirea imaginii clauzurii ca alegere de a te îndepărta total de lume. În realitate, nu este chiar aşa, pentru că surorile de clauzură nu sunt eremite şi, după un anumit program, ele pot participa la un colocviu, cel mai adesea pentru a da un sfat spiritual sau pentru a li se cere să se roage pentru o anumită cauză. De asemenea, se crede că surorile de clauzură nu ies niciodată din mănăstire. Demult, era aşa, dar timpurile se schimbă. Conciliul Vatican II a revăzut multe dintre aspectele legate de viaţa de mănăstire. Astăzi, motivele pentru care se poate ieşi din mănăstire sunt obligaţiile birocratice cărora şi surorile trebuie să li se supună, vizitele medicale sau internarea într-o unitate medicală. Astăzi putem să urmărim o emisiune de ştiri ca să cunoaştem problemele societăţii, care formează şi obiectul rugăciunii noastre. Mănăstirile de clauzură au fost de la început şi vor fi mereu construite în interiorul oraşelor, fapt care le transformă, mai ales în zilele noastre, în adevărate oaze de spiritualitate, la care te poţi raporta rupându-te de haosul vieţii moderne.

21 noiembrie este Ziua mondială de rugăciune pentru surorile de clauzură din lumea întreagă.